1,948 matches
-
s-au înfățișat la marele stăpân, îngenunchind și întinzându-i hârtiile găsite asupra mortului. Soliman s-a posomorât. Masa fusese bună. Îl aștepta hodina pe piei de tigru a ceasului de după-amiază. —Ce-i asta? Îmi aduceți alte dovezi ale vicleniei osânditului? —Slăvite stăpâne, a răspuns cu mare umilință mai-marele caligrafilor, n-am fi îndrăznit să tulburăm din nou pe strălucirea ta cu altă dovadă de vinovăție. Dar hârtiile pe care le aducem mărturisesc altfel. S-ar putea ca ele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sfetnicii săi care se aflau încă în putere. „Se apropie plinirea hotărârilor mele...“ gândea doamna Roxelana. Va fi fost Baiazid prea crud la minte, vor fi fost iscoadele neadormite ale împărăției mai istețe, iată că se vădiră la țărmul pontic viclenii și planuri de nesupunere. —Scumpo, i-a zis într-o după-amiază Roxelanei împăratul, am aflat vești nu tocmai plăcute din Cilicia. Ce este? a tresărit împărăteasa. Tresărind, a zâmbit cu dulceață domnului său. —Scumpă și singură a mea iubire, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vinovații să se îmbrace în robă de judecători și să condamne victimele. După cum e foarte posibil ca absolut totul să fie real, să-mi aparțină, și ca impresia de nesiguranță pe care o am să nu fie altceva decât o viclenie a instinctului meu de conservare, o încercare, de care nu sânt pe deplin conștient, de a mă menaja, de a-mi ușura situația în propriii mei ochi sau de a pune măcar o îndoială în locul explicațiilor pe care nu izbutesc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai limpede că nu puteam trăi ca o fiară neîmblînzită, în conflict cu toată lumea, și că mă purtasem ani în șir fără noimă, răzvrătindu-mă pe față când puteam să obțin ceea ce doream, mult mai ușor și mai sigur, prin viclenie, părând smerit și supus. Am descoperit astfel, singur, ipocrizia; modestia îmi putea fi de folos dacă mă serveam de ea bine, micșorîndu-mă pe mine cu umilă fățărnicie ca să-i ajut pe ceilalți să se creadă importanți. Fiindcă așa sânt oamenii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
unde nimeni nu e dispus să te îmbrîncească afară? Dacă ar fi existat acolo vreun câine rău, dacă poarta ar fi fost ferecată dacă m-ar fi oprit Luchi sau altcineva, aș fi căutat să intru prin forță sau prin viclenie. Dar casa părea fără apărare. Părăsită parcă. Iar această lipsă de obstacole n-am reușit s-o înfrunt. Am mai privit o dată curtea goală, storurile ridicate doar pe jumătate, zidurile de fortăreață abandonată, apoi m-am retras, m-am dus
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
trebui să urmez tratamentul recomandat de doctorul B. Înapoi în grote! Acolo e mântuirea. 4 martie Venind de la dispensar, m-am întîlnit cu J. Era îmbrăcat cu cojoc și cu capul gol. Cap de dihor bătrân, încărunțit în rele și viclenie. "E adevărat că ești cam bolnav?" m-a întrebat. M-am mirat. "Dar de unde? Mă simt excelent". 7 martie Am fost la teatru cu Augusta. Era frig. Am plecat după actul I. Ea s-a bucurat. Nu era nici o persoană
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sala cu oglinzi. Acolo uitam de toate și mă visam răzbunat de toate. Poate datorită ei m-am hotărât în cele din urmă să fac un efort pentru a ieși din impas, să-mi recâștig interesul celorlalți și autoritatea, prin viclenie. Mi-am lins rănile și am surâs. Silindu-mă să mă simt ca un vierme, mă sileau să mă vreau înălțat și mai sus pe soclul meu tainic. 35 (Din caietul de vise) Bătrânul și-a potrivit piciorul bolnav pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aplic un termen pretențios din sfera poeticii asupra unui material atât de umil, este cât se poate de simplă: un Mischie al secolului al XIX-lea, Dinu Păturică, inițial ciubucciu la curtea postelnicului Andronache Tuzluc, parvine cu abilitate și cu viclenie, acaparându-i generosului protector întreaga avere (între bunurile mobile intrând și amanta susnumitului, Chera Duduca). Scris într-un stil împiedicat, cu paranteze epice poticnite, Ciocoii vechi și noi este un desuet și ridicol tablou de moravuri, reținut de istoria literaturii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
oprea gândul, nu mai are importanță ce ar face. Toate acestea le-a gândit astfel sau aproximativ la fel o singură dată și a cuprins-o groaza, după care, fără să-și propună cu tot dinadinsul, s-a lăsat cu viclenie în seama a ceva ce răzbătea din străfundurile ei, acoperind-o ca o plapumă, știind sau mai degrabă intuind că, purtându-se întocmai cum îi dictează acest ceva din străfundurile ei, nici nu se poate acuza ea însăși că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fericit că se află În centrul de detenție. După luni de vagabondaj pe străzile Shanghai-ului, reușise, În cele din urmă, să se predea forțelor japoneze. Jim se gîndise mult la problema predării, care cerea curaj și chiar o anumită viclenie. Cum reușeau oare să facă asta armate Întregi? Își dădea seama că japonezii Îl prinseseră doar pentru că fusese Împreună cu Basie și cu Frank. Se Îngrozea cînd se gîndea la soldații În chimono atacîndu-l pe Frank cu bețele lor, dar măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
parte, Jim nu vedea la ce-ar fi putut folosi tot acest echipament. Nimeni nu era destul de puternic ca să joace tenis, pantofii erau plini de găuri, iar În tigăi nu aveai ce să gătești. Stewardul de cabine era, cu toată viclenia lui, același om limitat pe care Jim Îl Întîlnise pentru prima dată În docurile de la Nantao, cu aceeași perspectivă clară dar Îngustă despre lume. Basie Își folosise talentele doar ca să fructifice cele mai mici ocazii de a șterpeli cîte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Dacă nu i-a întins lațuri, și dacă Dumnezeu l-a făcut să-i cadă în mînă, îți voi hotărî un loc unde va putea să fugă. 14. Dar dacă lucrează cineva cu răutate împotriva aproapelui său, folosindu-se de viclenie ca să-l omoare, chiar și de la altarul Meu să-l smulgi, ca să fie omorît. 15. Cine va lovi pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea. 16. Cine va fura un om, și-l va vinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
apare plutind în văzduh, în toată splendoarea lui de făptură divină, trădată de strălucirea eidolon-ului său. Dar concluzia corului ne va avertiza în privința surprizelor pe care zeii le rezervă oamenilor. Cum am putea să nu deslușim aici, în filigran, tema vicleniei divinităților, acea viclenie al cărei instrument privilegiat este nălucirea înșelătoare? Aceasta este și tema principală din Elena, piesa lui Euripide, căci la baza întregii tragedii stă fabricarea de către zei a unui dublu al Elenei, un dublu fantomatic ce servește drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
văzduh, în toată splendoarea lui de făptură divină, trădată de strălucirea eidolon-ului său. Dar concluzia corului ne va avertiza în privința surprizelor pe care zeii le rezervă oamenilor. Cum am putea să nu deslușim aici, în filigran, tema vicleniei divinităților, acea viclenie al cărei instrument privilegiat este nălucirea înșelătoare? Aceasta este și tema principală din Elena, piesa lui Euripide, căci la baza întregii tragedii stă fabricarea de către zei a unui dublu al Elenei, un dublu fantomatic ce servește drept ispititoare momeală. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
târziu, când veștile aduse de Ross și de Angus par să adeverească prezicerile vrăjitoarelor. Sesizăm în această întrebare nu numai o incertitudine (ce e amăgire diavolească și ce e adevăr în toate astea?), dar și o teamă profundă, teama de viclenia unor creaturi ale nopții, pricepute să ascundă mistificările sub masca adevărului. Adevărul ca înșelătorie, ca impostură, ca momeală destinată să atragă omul pe calea pierzaniei și să-l distrugă... poate că aceasta era și marea dilemă a lui Hamlet. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
femeie moartă care se trezește la viață, o tânără care și-a păstrat puritatea și inocența chiar și „după lungul somn fără vise al morții”. De atunci încoace, Rubek nu mai sculptează însă decât busturi ce ascund „ceva perfid”, o viclenie, o răutate „pe care oamenii nu le pot vedea”. Căci sub aparența lor umană, se disimulează o lume animală, o lume a sălbăticiunilor inaccesibilă spiritului mediocru al privitorului burghez. În spatele busturilor de bărbați și femei (executate la comandă), în spatele chipurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
acum de această favoare deosebită fiindcă fata fusese pregătită să atace: știa că ea Își alesese cea mai valoroasă pradă accesibilă și că va trebui să-și Îmbunătățească șansele dacă nu voia să piardă avantajul. Așa că au continuat cu infinită viclenie, care i-ar fi oripilat pe părinții fetei. După dineu a Început dansul... lin. Lin? Băieții și-o disputau pe Isabelle după numai câțiva pași și apoi se certau prin colțuri, spunând: „Ai fi putut să mă lași să dansez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
neroditoare și sate sărace. Acest adevăr clocotea din ce în ce mai tare în inima samuraiului. Socotea că era mai bine așa. Lumea largă, țările nenumărate, mările întinse. Însă, oamenii erau la fel pretutindeni. Peste tot se duceau bătălii și se foloseau șiretlicuri și viclenii. La fel stăteau lucrurile și la castelul Stăpânului, și în lumea bisericească în care trăia Velasco. Ceea ce văzuse până la urmă samuraiul nu erau doar o mulțime de ținuturi, o mulțime de țări, o mulțime de orașe, ci soarta neajutorată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pământul tău ca să arunc foc. Japonie, până acum n-ai râvnit decât la câștiguri și fericiri lumești. Nu se află pe lume nici o altă țară atât de lipsită de aplecare față de ceea ce se află dincolo. Japonie, ți-ai îndreptat toată viclenia și toată înțelepciunea către câștigurile lumești. Japonie, te miști iute ca o șopârlă urmărindu-și prada. Oh, Japonie, eu am venit pe pământul tău ca să arunc foc. Acum, tu nu poți înțelege de ce am lăsat totul, m-am suit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
regizorul se vrea creator cât demiurgul!) nu e decât o diversiune la sfânta și brutala luptă dintre text și pretext, care ar trebui numită așa - o luptă pentru coroană între adversari îndreptățiți. Îndreptățiți - dar și loiali? Nu. Mai bine o viclenie decât un oftat. Mai bine o masă de lucru decât o autocrucificare. Mai bine o tăcere complice cu mine însumi decât o jalbă. 13: Lista, probabil incompletă, a propunerilor privind forma mesei la tratativele de la Paris în problema vietnameză. Americanii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
este legat de grădina în care se află mormântul, conform versiunii lui Ioan. Această grădină trimite la paradisul protopărinților, Adam și Eva, Isus fiind al doilea Adam, fără de păcat, în vreme ce Maria Magdalena se substituie bunei Eva: „Eva a devenit apostol, viclenia șarpelui a fost biruită”. Ucenica Domnului este o nouă Evă trecută prin focul pocăinței. Într-un sens și mai larg, Maria Magdalena devine simbolul omenirii răscumpărate. Personajul interesează exegeza creștină timpurie nu ca model în sine, ci ca suport al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
puțin decât nepot de frate al lui Caiafa (apo adelphou Kaiapha en), infiltrat în grupul apostolilor pentru a-i spiona și a transmite informațiile necesare Sinedriului. „Nu era ucenic pe față”, zice textul, adică sincer; fusese „împins de iudei, cu viclenie”. El primește misiunea precisă de a-L compromite pe Isus, inventând o minciună verosimilă. Iuda speculează tâlhăria din Templu și pune pe seama lui Isus furtul. Isus ar fi avut teoretic toate motivele să se debaraseze de Torah, dat fiind că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Mihail însuși de către Dumnezeu. Ei bine, în fața adevărului rostit pe șleau, Abraham are cea mai „normală” atitudine cu putință: refuză moartea, așadar refuză pentru întâia dată să împlinească voia unui oaspete. Jocul se va prelungi, patriarhul trăgând de timp cu viclenie, ca-n cele O mie și una de nopți sau ca în Ivan Turbincă. Doar printr-o viclenie și mai mare (capitolul XX) moartea reușește să-i vină de hac: îi întinde mâna pentru a-i fi sărutată, promițându-i
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
putință: refuză moartea, așadar refuză pentru întâia dată să împlinească voia unui oaspete. Jocul se va prelungi, patriarhul trăgând de timp cu viclenie, ca-n cele O mie și una de nopți sau ca în Ivan Turbincă. Doar printr-o viclenie și mai mare (capitolul XX) moartea reușește să-i vină de hac: îi întinde mâna pentru a-i fi sărutată, promițându-i că în felul acesta muribundul își va recăpăta vigoarea fizică și sufletească. Dar sufletul se lipește de mâna
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
demonii au inventat astrologia, arta haruspiciilor, a prezicerilor, necromanția și magia în general. Tot ei sunt aceia care „i-au învățat pe oameni arta de a face imagini și statui”; cu alte cuvinte, au introdus, prin intermediul sculpturii, practica idolatriei. Prin viclenia lor perversă, ei deformează adevărul, reclamându-se într-un mod cu totul și cu totul nelegitim de la modelul divin și făcându-și prozeliți prin oracole mincinoase și prin false minuni. După cum se poate constata, atunci când este utilizat în scopuri apologetice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]