1,839 matches
-
amintit că fuseseră vasluienii în biserică și luaseră multe lumânări. Am numărat banii și cu ei au umplut cele două butelii și am cumpărat cincizeci de pâini", povestește părintele Antonie. Cum spuneam și în prima parte a reportajului, cei care viețuiesc la Giurgeni nu duc grija zilei de mâine. De toate are grijă Maica Domnului, cea în numele căreia se face absolut totul în mănăstire. E de-ajuns ca părintele stareț să meargă la icoana Maicii Domnului grabnic ajutătoare și făcătoare de minuni
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
dogoarea sufletului, ei moșteniseră ceva din glacialitatea tatălui lor, un soi de indiferență superioară, un fel de a privi înainte sau în sus, niciodată înapoi ori în părți. Bărbatul ei era ca un aisberg, ea ca o torță și totuși viețuiseră împreună, fără ca unul să-l poată învinge pe celălalt, poate. Mutual, între ei exista un fel de pact în acest sens, erau copiii, copiii lui la mijloc deci pactul trebuia respectat. Se privi în oglindă, o babă stafidită, oh, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se îngustează, iar o luau razna mușchii, acum, acum ochii se vor îngropa sub riduri, nu reușea să-și stăpânească mișcarea mușchilor, intrase în rol și juca la perfecție. Rosti: El este o persoană despre care nu vreau să discutăm. Viețuiește în casă împreună cu noi precum lichenul pe scoarța copacului, prin simbioză. Numai că totul se limitează la problema financiară. Este tatăl copiilor mei, nimic mai mult, el nu se implică, viața lui de familie se reduce la cotizația lunară. Altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai matur", și înțelepciunea sa mi l-a sugerat pe Calistrat, dacă tot îs moldovean ca Hogaș, și așa a rămas! V.P.: Pentru a vă pune următoarea întrebare, mă inspir din versurile dumneavoastră: "M-am născut, am crescut, am copilărit, viețuit,/am fost, sunt, voi să fiu un rătăcit, am jelit/cât în șapte vieți, de râs n-am râs decât în/vreo trei/printre lacrimi, cele mai multe amare/se cheamă că am trăit, fiecare cu steaua și părticica lui de infinit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
nimic. Ceea ce ar trebui să devină un gigantic cutremur metafizic riscă să rămînă neobservat. Și aceasta din cauza unor nenorocite de păsări care au început să ciugulească din tastatura mea. tot programul de scriere patch mi a fost perturbat de aceste viețui toare inutile. am suportat pînă acum exact 34 de ciugulituri. Un porumbel idiot, urît și agresiv a încercat de treisprezece ori să smulgă tasta enter. Vă dați seama ce dezastru a însemnat acest lucru pentru coerența narațiunii mele ? De treisprezece
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
anii 1960 s-a Îngrijit pentru un loc de veci adresânduse primarului localității Viels-Moisons pentru a i se aproba În caz de deces Înhumarea În cimitirul localității respective. I s-au făcut propuneri ca În situația retragerii din activitate, să viețuiască În U.S.A. dar Mitropolitul nutrea totuși gândul Întoarcerii În țară. I se dădeau asigurări că venind În țară va recăpăta titlul de mitropolit și i se va acorda o pensie satisfăcătoare. Dar, toate opțiunile s-au oprit În ziua
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
condamnaților s-a ameliorat și s-au Înființat la Moscova comisii care urma să vină la fața locului și să amelioreze condițiile de muncă și de trai. Este impresionantă memoria părintelui prin menționarea numeroaselor nume de români cu care a viețuit În lagăre sau pe care i-a Întâlnit În multele sale peregrinări prin lagărele din Siberia, În gări, În trenuri, În colonii și Închisori. Redă discuțiile, impresiile, Întâmplări, amintiri, cu nume și pronume, cu localitatea din țară a românilor Întâlniți
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
al pădurii, fie vultur, fie vulpe, fie lup. Această alcătuire de lemne, care se țineau ca într-un fir de păr și totuși erau statornice în vânt și ploaie, era o învățătură de la pădurari și paznici mai bătrâni, care au viețuit în Carpați și la apa Frumoasei din cele mai afunde veacuri, și e un meșteșug tainic al lor. Acest meșteșug tainic îl învăța acum și Bezarbarză de la baciul său. —Culi-baci, grăia într-un rând Bezarbarză, umblând pe potecă în urma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ei era Nitacrit. Când silueta ei fină și nealterată se întorcea din veacul vechi în lumea nouă, într-o noapte de lună plină, cel care avea norocul s-o zărească era săgetat de spaimă și iubire și nu mai putea viețui nici în lumea aceasta, nici în acest veac. Simțea trebuința să moară și s-o urmeze dincolo. Cum am cotit cu barca nu departe de satul rudarilor, spre Fundul Lintiții, la coliba lui Mitrea Pescăruș, am văzut apărând o făptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Și nu se poate să nu tresari de admirație în fața omului creator, cel care a contribuit și contribuie esențial la actul nobil de edificare a lumii frumos civilizate, minunân- du-te, totodată și întrebându-te, cum alături de omul creator poate viețui și celălalt fel de om, distrugătorul... În această casă, la etajul al doilea, cu vedere la stradă, se află și camera în care găzduim noi, eu și Claudia, și care e, totodată, locul meu de muncă (afară de cel din bucătărie
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
nu-l pescuiește oricine, oricând și oriunde), este zăgăzuit cu maluri zidite din piatră solidă, are o lim- pezime de cristal, nimeni nu aruncă nimic în el (nici măcar copiii, în joacă). Mai mult: este habitat ideal pentru rațele sălbatice, care viețuiesc și se înmulțesc nestingherite în plin oraș. - Sunt chiar prietenoase, aproape domestice!... - m-am mirat eu. - Cum să fie altfel, dacă nu le deranjează nimeni. Fac parte din ambianța noastră. Fără ele, Corrèze ar fi o apă pustie - mi s-
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
nume, dar cu o forță și existență destul de precise - care, pe nesimțite, mă replantează în mijlocul lor, încât am senzația că sunt ca o plantă, răsărită pe un pământ neprimitor și sterp, înconjurată doar de ostilitate și vitregie, dar silită să viețuiască acolo, înzestrată, chiar, cu o nesecată putere de a rezista, de a supraviețui. Dar nu! Trebuie să dorm cu orice preț. Să-mi repet până la obstinație: “Trebuie să dorm! Trebuie să dorm!” Și, pentru ca totul să fie cât mai obositor
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
însă, lucrurile stau mult mai rău. În timp ce scriitorul înseamnă cu totul altceva: el este conștiința timpului său, el rămâne să dăinui pe răbojul etern al lumii, prin faptul că face o sinteză a anilor în care îi este dat să viețuiască. El nu poate scrie orice și oricum, iar, dacă o face, încetează să-și mai merite acest nume. În cazul, însă, în care alege drumul celălalt, pana lui rămâne flacără mereu vie. Să mai reținem un lucru: toți marii gazetari
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
oracolul unei catastrofe pe cale să se producă. Evocarea trecutului glorios nu a izbutit decât să facă și mai dureroasă lamentația funebră prilejuită de pierderea măreției de odinioară, acest threnos 2 cu care va fi întâmpinat Xerxes, eroul care continuă să viețuiască sau, mai degrabă, să supraviețuiască, nesăbuitul care regretă amarnic faptul că nu a murit, că a ajuns să fie dovada vie a eșecului, imaginea sfârșitului. Daimon-ul tatălui mort, care îi fusese alături în vis, îl lasă acum, în finalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Infernului, ținuturile lui Hades. Un adevărat sistem de relații poate fi, așadar, stabilit între Hades, Phersu, Perseu și Persefona. În Teogonia lui Hesiod, Gorgonele sălășluiesc, împreună cu monștrii, la marginea lumii, lângă tărâmul întunericului, în Grădina Hesperidelor. Simboluri ale monstruozității, ele viețuiesc departe și de oameni, și de zei. Perseu retează capul Meduzei și scapă de celelalte două Gorgone, dar capul acesta își păstrează intactă puterea de a-i împietri pe cei ce-l privesc. Străine atât de lumea zeilor cerești, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
lume a întunericului, bunicul orb din Intrusa nu aude oare și el zgomote pe care alții nu le aud, nu „simte” o prezență pe care ceilalți nu o văd, o prezență de ordinul invizibilului, percepută doar de către cel condamnat să viețuiască într-o noapte eternă? E un invizibil în stare să trezească o „spaimă neobișnuită, nefirească” și care-l face pe orb să se înfioare. Înger sau fantomă, cineva nevăzut a intrat pe ușă sau s-a ridicat de la masă, semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ar fi dispus să o creadă, în afară de ea”. Oare nu tocmai pentru că e actriță și pentru că, în virtutea profesiunii sale, face parte dintre locuitorii acelui tărâm aflat la hotarul dintre viață și moarte? În opinia lui Pirandello, actorul, ca și magicianul, viețuiește într-un spațiu unde a crede în spirite înseamnă și a crea spirite capabile să devină, la rândul lor, la fel de credibile în ochii celorlalți. Pentru piesa Povestea copilului înlocuit, pe care, la propunerea lui Cotrone, actorii se pregătesc să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
erau infinit mai atenți când era pe cale să-și piardă sau să-și recâștige Încrederea În Mama Biserică, se menținea Într-o poziție Încântător de șovăielnică. Deplângea deseori Îmburghezirea clerului catolic american și era absolut sigură că dacă ar fi viețuit În umbra marilor catedrale continentale, sufletul ei ar fi continuat să fie o flăcăruie plăpândă pe altarul puternic al Romei. Totuși, după doctori, preoții erau victimele ei favorite. Ah, părinte episcop Wiston, declara ea. Pur și simplu refuz să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
potop acvatic, regele Nimrod clădește „un turn atât de înalt încât apele revărsate să nu poată urca până la el” (Josephus Flavius, Antichități iudaice, I, 3, 2 ; cf. 120). Atunci când stihia distrugătoare este de altă natură (foc, zăpadă etc.), ființele supra- viețuiesc dezastrului în „case” primitive (peșteră, scorbură ; vezi 34, motivele A 1021-1025) sau în case zidite, ca într-un mit iranian unde Yima (omul primordial), pentru a supraviețui potopului de zăpadă, își construiește o casă-cetate, numită Vara = „loc înzidit” (12). Mai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
abandonate sau pe cale de a fi abdandonate de către maturi, dispariția acestora este mult întâr- ziată. Astfel, folclorul copiilor devine un fel de muzeu cu vestigii, a cărui vizitare este întotdeauna profitabilă pentru cercetătorul civilizațiilor și mentalităților arhaice. „Folclorul arhaic supra- viețuiește încă în credințele «rituale» ale copiilor”, constată pe bună dreptate Carl Gustav Jung (36). Este interesant de urmărit felul în care anumite manifestări magico-rituale (colindele, plugușorul, sorcova, paparudele, caloianul etc.) - ale căror vechime și importanță covârșitoare în viața 379Folclorul copiilor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Duhului; să fie primit Cuvântul Tău. Îți cerem aceasta prin Isus Cristos, Cuvântul Tău cel Viu venit între noi pentru a trăi aici, pentru a trăi în Biserică, împreună cu Maria, mama Fiului Tău, care cu Duhul Sfânt și cu Tine viețuiește și domnește în vecii vecilor. Amin. La începutul acestei zile, avem mângâierea specială de a ști că există multe persoane care se roagă pentru noi. Am găsit o scrisoare din Brazilia, scrisă de o persoană care se află acolo ca
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
eu în ea mai ales în relație cu acele începuturi ce se vor dovedi semnificative, cu sentimentul de solidaritate cu prieteni sau colegi cu care împărtășeam nu doar atitudinea față de literatură ci și una morală, în fața vieții pe care o viețuiam, a societății în care nu prea ne găseam loc bun, a politicii pe care o simțeam opresivă și absurdă. Dar, ca scriitor, nu prea poți de bunăvoie și nesilit de nimeni să te înțepenești în ficțiunea de istorie literară numită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe care le-a publicat ar merita o analiza de conținut, însă mă voi opri doar la câteva dintre acestea, pe care le consider mai relevante. De pildă, un articol despre "români-americani" îmi pare relevant prin simplul motiv că arhimandritul viețuise pentru o perioadă, după cum am văzut, printre aceștia, pe teritoriul continentului nord american 80. Șerboianu își exprima admirația față de aceștia, numindu-i frați și zugrăvindu-le în culori patetice portretul. Astfel, motivația esențială a migrației înspre America nu era doar
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de curând și incinerat, vorbind la un moment dat despre acțiunile sale dintr-un timp când frica era poate principalul instrument de măsură, spunea că a avea curaj însemnă a te așeza împotriva opiniei majorității oamenilor contemporani vremii în care viețuiești. Alături de definiția curajului aparținând lui Plutarh, pe care am invocat-o în debutul acestui studiu introductiv, cred că și aceasta s-ar potrivi în cazul arhimandritului Calinic I. Popp Șerboianu. Dar, gândindu-mă la el și activitatea sa, ca la
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Hilgard, Psychology in America. A Historical Survey, Harcourt Brace Jovanovich, San Diego, 1987, pp. 24-25. 163 Calinic I. Popp Șerboianu, op. cit., pp. 3-4. Louis Jacolliot (1837-1890), de profesiune avocat, este cunoscut ca și un scriitor deopotrivă. Pentru câțiva ani a viețuit în Tibet și India, publicând și o serie de scrieri legate de spiritualitatea din această zonă a lumii. 164 Calinic I. Popp Șerboianu, "Cremațiunea și religia creștină "Tradiția" (XV)", în Flacăra Sacră, III, 9, 1936, pp. 2-3 165 Idem, "Cremațiunea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]