1,834 matches
-
în detrimentul producției. Cu toate acestea, se prefigurau și excepții. Nicolae Iorga amintește despre o veche manufactură de textile, care a funcționat lângă Iași, la Chiperești, încă din 1766, sub oblăduirea statului. Fabrica sau cherhanaua, folosind termenul turcesc obișnuit atunci, a viețuit doi ani. Domnitorul ar fi izbutit să impună postavul său ieftin luxoasei boierimi moldovene. „Împăratul” din Constantinopol - aflăm dintr-o altă scriere a lui Iorga- primi el însuși o „bală” din Chiperești, trimeasă pentru a arăta destoinicia vasalului. Douăzeci de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
divorțați. Cu știință de carte: 2703 și fără știință de carte: 9957. După cult: 7836 ortodocși, 1838 catolici și 2986 mozaici. După naționalități: 9642 Români, 2986 Evrei, 2 Ruși, 2 Bulgari, 6 Greci, 17 Nemți și 5 Italieni. Acești locuitori viețuiesc în 3200 de case de diferite forme și mărimi, așezate pe 52 de ulițe, împărțite în patru mahalale sau colori: Cotroceni, sau coloarea galbenă; Râeștii, sau coloarea albastră; Plopenii sau coloarea roșie, și Broscenii, sau coloarea verde”. În 1894, populația
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
crezut necesar a ne duce acolo, deși poate acolo să fie mulți și buni creștini. De asemenea, am vorbit noi și cu Grecii ce se aflau în Praga, și unii din Boemia au fost în Grecia, și au văzut cum viețuiesc acolo. Noi am fost încă în Serbia și Rusia, în Armenia și în Moldova, și într-adevăr acolo sunt oameni evsevioși (evlavioși, n.a.) și buni cetățeni, și ei de asemenea au preoți, deși sunt despărțiți de Biserica romană. De bunăseamă
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
tot felul de alte bunuri de consum, astfel că, începând din primăvară, magazinele erau aproape la fel de goale ca în anii ultimi ai domniei lui Ceaușescu. Ele s-au reumplut în zilele Festivalului, când bucureștenii, obișnuiți cu cenușiul apăsător în care viețuiau de câțiva ani, s-au trezit pe negândite într-un oraș plin de animație și, pe deasupra, cosmopolit. Tineri de pe toate continentele, albi, negri, galbeni, înveșmântați în costumații specifice, glăsuind în toate soiurile de idiomuri, cutreierau buimăcita noastră capitală, piețele, parcurile
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ar mai fi trăit încă doi ani, și-ar fi împlinit o dorință pe care o nutrea în secret și pe care odată mi-a mărturisit-o: aceea de-a deveni unul dintre rarii oameni de pe această planetă care au viețuit în trei secole. Puțin i-a lipsit să izbutească. Dar cine a fost profesorul Vicol și de ce mi-am propus să-l evoc în acest cadru? Bine-cunoscut în lumea muzicienilor, ca fost dascăl, la Conservatorul bucureștean, a multe serii de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
închegându-se într-un stat unic, independent, înălțat la rangul de regat. Să văd apoi țara noastră dezvoltâdu-se, civilizându-se ca prin farmec și luându-și un loc de cinste între popoarele culte ale Europei. De unde mulți dintre cei ce viețuim astăzi am apucat o stare de lucruri așa de înapoiată, că nu era un singur kilometru de șosea, afară de acele puține făcute de Mihai Sturdza pe la moșiile sale, un singur pod pe apele curgătoare, o singură școală rurală, o singură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dintr’un loc unde ei se strâng parcă asupra lor Înșiși. Nistrul și Tisa, care fac oarecum excepție, adică izvorăsc pe la periferia zonei, sunt tot un fel de frontiere; În acest creuzet, un popor care s’a chemat cândva geto-dac, viețuiește de cel puțin cinci milenii, de la Cucuteni Încoace. În același creuzet s’au topit fără urmă valuri de migratori; biologic vorbind, explicația e simplă: Spre deosebire de autohtonii perfect compatibili cu mediul, mai ales cu apa acestui loc, alogenii au trebuit să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
unde există apă, palmieri, adică monocotiledonate, plante dintre cele mai evoluate, apărute deci În epoci relativ recente, de entropie destul de ridicată; cu alte cuvinte, adaptate. Binebine, ar zice un ecolog Înrăit - cu ghilimele - dar ce facem cu Welwitschia mirabilis, ce viețuiește În deșertul Kalahari, o fosilă vie, deci dintr’o epocă caracterizată de o entropie mult mai scăzută? Ea n’are nimic de-a face cu solul - scuze - nisipul, În care rădăcina doar o fixează, ci cu apa pe care o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
noapte câteva ultime figuri și moduri de trai autoh tone, curiozități ale străzii și vestigii ale timpului vechi, decoruri și recuzite din comedia acestei vieți, epave, ră mășițe și sfă râmături ale unei alte lumi și ale altui secol, supra viețuind Încă din greu până la declanșarea lor iremediabilă, până la dispariția lor fără speranță de Întoarcere, printre gunoaiele și molozul, greu de identificat, ale trecutului. I-am văzut, așadar, pe ultimii „muscali cu cauciuc“ din Piața Teatrului Național, monumentali eunuci În lungi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
voia Domnului. Eu sunt în cale spre cer, spre Cel veșnic, unde te aștept cu dor. Iubire, iubire, iubire și pace doresc tuturor”. Semnătura. Către superiori, confrați și foști supuși: „Mulțumesc Ordinului care m-a acceptat și în care am viețuit până în clipa de față. Mulțumesc tuturor care mi-au dat ocazie să-mi adun merite pentru cer. Cer iertare tuturor fraților din Ordin, pe care i-am supărat cu ceva în viață, sau nu le-am împlinit dorințele. Iert pe
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și pe toți credincioșii și necredincioșii. Spun la toți: Veșnicia e un lucru așa de important că nu trebuie pierdut din ochi nici un moment din viață! Confrații să observe Sfânta Regulă, Constituțiunile după spiritul Sf. Părinte Francisc. Doresc tuturor să viețuiască în dragoste, unire și pace cu toții; departe dușmănia și neînțelegerea în orice încercare, fiindcă toate vin din mâna și dirijarea bunului Dumnezeu. Eu plec la cer, unde vă aștept și pe voi. Rugați-vă și pentru mine. Al dumneavoastră confrate
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
grave. E ca și cum aș fi cântat fals tot timpul. Către orele opt m-am dus cu tata s-o vedem pe mama printre zăbrelele spitalului. Era frig... În seara asta mă duc la Dânsul. Număr minutele. Mai sunt încă șaizeci... Viețuind în Spania secolului al XIII-lea, bineînțeles că am fost nevoit să-i inventez lui Mihai un titlu potrivit: Miguel de Braganza, rege al Portugaliei! 25 iunie 1952 Seara, plecând spre Dânsul, pentru a face să treacă timpul mai repede
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
care zace. Există în prezent, Majestate, alături de Spanii două puteri de care nu se poate, orice s-ar spune, face abstracție: Regatul ce lor Două Sicilii și acela al Portugaliei. Vai nouă! Au trecut tim purile în care Spaniile puteau viețui într-o superbă izo lare... Suntem nevoiți a face curte străinătății! Cel puțin să nu lăsăm să se întrevadă durerea pe care ne-o pricinuiește lucrul acesta! Existau altădată numai două ieșiri din impas pentru a face față durerii unui
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
que l’amour... 14 noiembrie 1954 În legătură cu criza de nervi de aseară: În viața aceasta, reglementată și planificată până în cele mai mici amănunte, se întâmplă la un moment dat să te cuprindă o furie neputincioasă împotriva acestui fel de a viețui din care lipsește însăși trăirea, din care lipsesc cele mai elementare emoții ale existenței. Totul devine judicios, totul plicticos, mort. Arunci cât colo cartea care, oricât de frumoasă, pare searbădă și cauți omul viu și pasiunea care îi dă viață
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
posibil! Preocupată de îndatoririle ei de „choeforă“ tenace, Alice se mai liniștise puțin și puteam sta de vorbă cu dânsa într-o comuniune nostalgică, dar luminată întru credința că numai trupul Lui fusese dat pământului, dar că sufletul continua să viețuiască undeva lângă noi, pentru a ne iubi în continuare și pentru a ne încuraja... Alice îmi povestea visurile în legătură cu Dânsul, cărora le acorda o foarte mare însemnătate, iar eu i le povesteam pe ale mele. și tot așa i-am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nefiind niciodată dovedite, probate cu martori. Se afirma, spre exemplu, că mare parte din leșurile cărate cu traista aia mare ce îndeplinea funcția de car mortuar sau dric erau o sursă permanentă de alimentație pentru această colcăială de suflete pervertite, viețuind la limita și în exteriorul comunității omenești. Cadavre de porci, purcei, vaci, viței, orătănii de tot felul, absolut totul era trecut fără nicio discriminare în meniul acestor suflete rătăcite. La biserică? Nici vorbă! Acești dezmoșteniți făcând parte din clasa cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Când am stat la Roman, am avut un vecin, pro prietarul unei papetării, care se nu mea Avram Iancu. Acesta avea șase copii, iar unul din tre fii era coleg de liceu cu fratele meu - fra tele care su pra viețuise și care era cu paisprezece ani mai mare decât mine. Venea la noi în casă, așa că m-a cunoscut de mic copil, când habar nu aveam că exis tau pe lume ilegaliști, comuniști și alți „iști“. După război, o invi
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în codificare și decodificare; încet-încet, toți intrăm în acea rețea uriașă pusă în slujba acelei mari puteri numite de moraliști anacronici, pe timpuri, în copilăria spionajului - ipocrizia. IUNIE ’69 REZ. CAP. PREC.: Încet-încet, din toată afacerea Marcovici nu vor mai viețui decât amănuntele, așa cum unui mort îi mai crește o vreme barba. Victima se va topi definitiv, enigma se va trage în mister și lumii îi vor rămâne câteva obiecte la care se va uita expertă în perplexitate. La ora actuală
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
la școala vieții, de lumina moralității, a curățeniei sufletești și a credinței. Bătrânii, deținătorii unei bogate experiențe de viață, erau totodată continuatori ai învățăturilor moștenite de la înaintași, păstrători ai tradițiilor și ai credinței la lumina cărora au crescut și au viețuit, ei reprezentând sursa de îndemnuri și povețe pentru copii și tineri. Școala primară rurală, care a cunoscut o mai mare răspândire la răscrucea veacurilor al XIX lea și al XX-lea, alături de biserică și de căminele culturale a contribuit la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de a comunica cu clasa de elevi. Acest aspect fundamental al actului educațional include, alături de limbajul oral (care trebuie să tindă către perfecțiune, spre artă) și așa numita comunicare nonverbală, aptitudine de mare finețe, complexitate și utilitate. Despre persoanele care viețuiesc împreună sau care conlucrează vreme îndelungată se spune că se înțeleg din priviri. Afirmația vizează acele modificări, aparent imperceptibile ale feței și ale părților ei, gesturile membrelor sau mișcările corpului în ansamblu care, în diverse împrejurări și pentru unele persoane
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
purpurie apărută pe cer înspre apus îi amintește lui Dumitru Dascălu că soarele se pregătește să-și încheie celestul drum și că în curând umbrele înserării vor pune stăpânire pe întreaga fire... Cu ultimele puteri, pornește spre blocul în care viețuiește de aproape o jumătate de veac, spre locuința în care nu îl așteaptă nimeni și în care își duce povara anilor și crucea singurătății. Scrisorile și fotografiile primite de la copii și nepoți, aflați peste mări și țări, sunt puținele raze
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cetățenia țării care l-a adoptat, nimic nu-i ca ACASĂ, în România adică. Răceala, suspiciunea și indiferența sunt trăsăturile definitorii ale relațiilor dintre băștinași și venetici. Norocoșii, acei emigranți pe care hazardul i-a aruncat în localități în care viețuiesc mai mulți români, au un cerc de conaționali cu care comunică, s au împrietenit, se vizitează unii pe alții, organizează împreună petreceri pentru care pregătesc bucate tradiționale ca la mama acasă, încercând să construiască un colțișor de Românie în îndepărtata
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și îndeletniciri uitate Vizitele, deși rare, în localitatea de baștină i-au prilejuit lui Dumitru Dascălu cunoașterea directă a noilor realități din viața consătenilor săi. Puține persoane dintre acelea cu care a copilărit și a parcurs clasele școlii primare mai viețuiesc acolo. Uenele dintre ele s-au împrăștiat în țară sau pe alte meleaguri, acolo unde și-au aflat rostul și locul, iar altele s-au mutat, pentru totdeauna, în cimitirul de la marginea satului. Actualii trăitori ai localității, tineri și de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
îi stă bine unui om inteligent - și mia devenit dintrodată simpatic. 208 Acum, îmi închipui că pe altarul plăcerii noastre de-a intra în ungherele sufletului personajelor publice există și victime ale sacrificărilor. Sacrificările există oricum, numai că unii supra viețuiesc, alții mai puțin. E la fel ca la Surprize, surprize: unii, pentru plăcerea noastră, izbucnesc în lacrimi de fericire, alții însă duc mâna la inimă - simt acolo o împunsătură puternică - și se lasă moale pe scaun, pradă unui mic atac
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Isus. Pentru a putea fi ușor identificat și pentru ca elementele caricaturale să fie mai vizibile, Iuda era reprezentat de regulă din profil, În timp ce Isus era zugrăvit din față <endnote id="(63, p. 125)"/>. Trăsăturile Îngroșate ale „chipului semit” au supra- viețuit ulterior și În iconografia laică, fie În repre zentările vizuale ale „Jidovului rătăcitor” din secolele XVII-XIX, fie În caricaturile reprezentându-i pe „jidani” În presa antisemită din secolele XIX-XX. Istorici ai artei creștine (mai ales Elisabeth Revel-Neher) au observat că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]