12,368 matches
-
doare ! Pe ramuri flori catifelate-au infloritFrunzele verzi în vânt s-au dezgolitCu rădăcini adânc infipte-n sufletMi-au înflorit cireși în inima și-n cuget !E primăvară aici și fluturi mii danseazaPetale de iubire fiinta-mi coloreazaE-atat de vie toată căldură ce o simtIncat în zbor înalt m-aș rupe de pământ ! M-aș înaltă spre soare,tăcută și cuminteAs alerga cu norii pierdută în albastruSi aș rescrie,baby,acele juraminteIubindu-te cât arde pe cer imensul astru !... XV
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
Veselă să fiu tot anul, să am pace, bucurie. Vreme faină de-o fi azi, așa și la Paști să fie! Și tot azi merg cu securea, să o vadă prunii, merii Mă încord* la ei în glumă, să rodească via, perii! Îi curăț de uscături și musai*, în foc să ardă Se purifică și spațiul, pier omizile degrabă. Ciripind, se-ntorc în sat, în stol mare, rândunele Aducând o veste bună, dragă și inimii mele: Ziua o fi tot mai
ZIUA CUCULUI de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368785_a_370114]
-
de pe birou și, curățându‑și noroiul de pe cizmele de cauciuc pe covorul aproape nou, au început să mă înjure și să mă amenințe cu moartea. - Te‑am prins, primărițo! Ai încurcat‑o, javră comunistă! Acum ești pe mâna noastră și vie nu vei scăpa. Dacă ai armă scoate‑o și pune‑o pe masă, că altfel distrugem tot pe aici. - Când ai venit în comună, acum cinci ani, erai cât o surcică, iar acum ești cât o purcică, a strigat unul
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
care nu știai când ai venit care‑i diferența între o vacă și un cal? Nici jumătate dintre săteni nu te‑au votat. N‑ai nici un drept să ne fii primăriță! - Ce‑ți pasă ție dacă furăm? Sunt pământurile noastre, via e pusă de noi, copacii sunt puși de noi. Noi avem voie să paștem oile oriunde vrem și să luăm ce vrem și de unde vrem, că totul este al nostru și tot noi muncim. - Du‑te în p... m.. în
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
și primitori, Ce te fac să-ți fie dor. Case cu a timpului patina, Dau noblețe, rădăcina. Parcă vezi valsând prin ele, Rochii lungi și catifele. Nou și vechi se-mbină tainic, Tâmpa îl privește falnic. Și îi dă prestanta vie, Orașul meu. Ce bucurie! Floarea mea de colț tu esti, Prețuire dăruiești. Brașovenii cu mândrie, Tradiția o învie. Gazde bune, primitoare, Te primesc cu pâine, sare, De uiți de unde-ai venit, De Brașov te vezi lipit. Taine turnul găzduiește, Aur
BRASOV de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363692_a_365021]
-
toți, acesta este sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor (Mt XXVI, 26-28). Dacă se ia totodată în considerare următorul verset: ci vă spun vouă, nu voi mai bea din acest rod al viei, până în ziua când îl voi bea cu voi, nou, întru Împărăția Mea (Mt XXVI, 29), se poate constata cu ușurință că, pe de o parte, Euharistia își are temeiul în jertfa de pe cruce a Mântuitorului, iar pe de alta, că
DESPRE FRUMUSEŢEA, TEMEINICIA ŞI IMPORTANŢA SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363662_a_364991]
-
lor nu se putea raporta la regiune încheierea „cu succes” a colectivizării întregii comune. În zonă nu au vrut să semneze cererea de intrare în colectivă, doar tatăl său și unchiul Stoica, care mai mult stătea ascuns pe la lotul de vie decât acasă. Aveau simțul proprietății moștenit din moși strămoși. Dar să-l ia odată, dă-l Doamne de pământ, că tot nu făceau mare brânză cu el. Îi părea rău după căruță și cai, trebuia să se despartă și de
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
că au făcut economie. Începuse deja să-l care șoarecii care au găurit toți pereții din chiler[7]. Au fost nevoiți să curețe tot porumbul și să pună boabele în butoaie că și așa stăteau goale până la toamnă, la culesul viilor. Pe afară păsările râcâiau prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare în țărână. Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică, grăunțe primeau seara și dimineața, doar câte o râmă mai puteau să găsească și ele ca
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
pare rău deloc. Niciodată nu ne-a lipsit in familie pâinea de pe masă. Iar cel mai important lucru pentru mine este că lucrez pentru ÎMPĂRĂȚIE și sunt sigur că Dumnezeu "contabilizează" așa zisele "pierderi financiare" ale mele datorită muncii în "via LUI". Și știu că Dumnezeu este credincios și drept, iar răsplata pentru mine, copiii și soția mea este mare în Cer. Iar cel mai important lucru pentru mine este că lucrez pentru ÎMPĂRĂȚIE și sunt sigur că Dumnezeu "contabilizează" așa
IOAN CIOBOTĂ A ÎMPLINIT CINCISPREZECE ANI DE CÂND ÎMPARTE SUCCESUL CU CEI DE LA ECHIPA RADIO VOCEA EVANGHELIEI TIMIŞOARA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364662_a_365991]
-
drept, iar răsplata pentru mine, copiii și soția mea este mare în Cer. Iar cel mai important lucru pentru mine este că lucrez pentru ÎMPĂRĂȚIE și sunt sigur că Dumnezeu "contabilizează" așa zisele "pierderi financiare" ale mele datorită muncii în "via LUI". Și știu că Dumnezeu este credincios și drept, iar răsplata pentru mine, copiii și soția mea este mare în Cer. - Cum este să lucrezi în echipă și să împarți succesul? - În termenii "lumii", gândind egoist, este "nasol", dar noi
IOAN CIOBOTĂ A ÎMPLINIT CINCISPREZECE ANI DE CÂND ÎMPARTE SUCCESUL CU CEI DE LA ECHIPA RADIO VOCEA EVANGHELIEI TIMIŞOARA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364662_a_365991]
-
în izolare față de Iisus Hristos, în neunire cu El (chiar dacă această existență ia uneori înfățișarea religiozității, a împlinirii exterioare a poruncilor), cu atât se îndepărtează de viață, rămânând, în cele din urmă, singur cu sine însuși. Este imaginea viței de vie și a mlădițelor pe care o folosește Mântuitorul Iisus Hristos pentru a întări acest adevăr: după cum mlădița care nu mai păstrează legătura cu vița și nu se mai hrănește din ea se usucă, așa și credinciosul care nu se împărtășește
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364643_a_365972]
-
cuvântului și altele, specifice tuturor democrațiilor decât pe hârtie, nu. Ci pentru că prea se fac din toate simple ornamente ce pot fi lepădate cât ai zice pește. Încercăm să clădim un zgârie-nor susținut de un grațios cârcel de viță de vie. Pentru că, la capitolul rezistență, atâta ne duce mintea și voința politică. Unde o să ajungem, Doamne, mă întreb încă?! După revoluție, când a început să se vorbească despre proprietate ca despre un drept și țăranul a primit ceva din pământul luat
LUME MULTĂ, OAMENI PUŢINI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349491_a_350820]
-
nu l-am descoperit așa cum este întrutotul, fiecare din cele zece volume de până acum consolidându-mi doar ideea că avem de-a face cu un maestru al nostagiei, tristeții, spaimelor generate de inexplicabila trecere a timpului. Fiecare pagină din VIA DOLOROSA, de aceea, este un popas al memoriei pe anevoioasa cale a unei Golgote spirituale, de parcă Veșnicia se poate repara. În cazul lui, muzele se pun la taclale vorbind despre poeme ghilotină, despre faptul că doar sărutările își vor mai
VASILE BURLUI-UN AUTOR PRECUM ORACOLUL:VORBEŞTE DOAR CÂND ARE CEVA DE SPUS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349550_a_350879]
-
seară Vasile Radu, Oameni fără scăpare Ion Teleianu, Oglan. Navigând spre Labrador POEZIE Academia Română Dinu Flămând, Biopoeme. Antologie de autor 1970-2010 Alfa Sebastian Drăgulănescu, Somnul paradisului. Scrisori către Amélie Anthropos Ticu Leontescu, Crucea-răscruce. Poeme A.T.U. Ioan Barb, sub via ființei plîng strugurii Bibliotheca Mircea Horia Simionescu, Versete de unică folosință Brumar George Achim, Dulcețuri din fructe de pădure târzii Luica Cherciu, Altoiul rîsului Diana Corcan, Tubaj cu șarpe Alice Drogoreanu, Fang Dinu Flămând, Umbre și faleze Petru M. Haș
2011 de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349603_a_350932]
-
din muguri dau năvală, De veacuri bruma urii stă la pândă, Pilat, “nevinovat”, pe mâini se spală, Mi-e inima ca floarea de plăpândă Și simt și văd cum râd în floare merii Și-aud cum plânge vița cea de vie, În toate e un semn al Învierii, Al unei împăcări ce va să vie... Adam din mine murmură sub Pom, De-aceeași goliciune i-e rușine, Îți multumesc, Părinte, că sunt Om Și pot grăi Aici și-Acum cu Tine
DIN SCRIPTURI ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349659_a_350988]
-
departe oglinda cu vise chema pe Julia May În inimă cicatrice adâncă cireși pârguiți și doruri acute o casă tihnită în drum către gară și de-aici deschisă spre lume livada cu cireși pârguiți hăituire, selectare, țipete răgușite livada tăcută, via zglobie uși tainice, coridoare cu mită tainice strângeri de mână falsuri, iscoade, porunci, lăcomie Dărâmați! Năruiți! hornuri, cărămizi și faianță lemn de stejar, tencuială în ton de lumini, forme distincte himere distruse în vreme de pace în nopțile cele mai
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
până la piele, ba au fost câteva zile când a tremurat ca-n plină iarnă. Stratul de piatră colțuroasă, destul de gros, care se formase în câteva minute, când norii cerului își lăsaeră urgia peste ogoarele oamenilor, făcând una cu pământul legumele, viile și zdrențuind porumbul... de nu mai rămăsese nimic, îi ardea tălpile picioarelor învinețite. Când mergea, avea impresia că apasă pe o pernă cu mii de ace, iar picioarele desculțe se transformau în saboți de lemn pe care-i târa după
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
de unde Miros de mir dinspre cuvinte, Eu m-am uitat demult în tine Și tu mereu m-aduci aminte... PLÂNGE UN COPIL Plânge un copil, ce bucurie! Până plânge, Doamne, nu-i târziu, Stau și-l ascult cu sufletul din vie, În Grădina mea din care scriu... Plânge un copil sub pomii-n floare, Să-i aline Dorul cântec nu-i Și nu va fi de-a pururea în stare- E-atâta Poezie-n ochii lui! Plânge un copil...de bună
POEME DE SUFLET de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350451_a_351780]
-
prin rotunjimile tainice ale reliefului încrustat cu patima cuprinderii în cuvânt: „Aici a dormit poetul/ unde i-a stat capul / iarba a încolțit asemeni ideilor”. (pag.29) Dealtfel ființa sa se regăsește în esențele locului țâșnind în lumina viței de vie, în foșnetul boabelor dulci, rod al sevei, al sudorii și al soarelui. Trupul și sufletul, o devenire, poetul trăiește clipele, tremurând închegate în cupe de muguri, în bronzul toamnei sunând în frunza viei, în eternitatea dorului de mare, în puritatea
„ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ŢENE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350447_a_351776]
-
esențele locului țâșnind în lumina viței de vie, în foșnetul boabelor dulci, rod al sevei, al sudorii și al soarelui. Trupul și sufletul, o devenire, poetul trăiește clipele, tremurând închegate în cupe de muguri, în bronzul toamnei sunând în frunza viei, în eternitatea dorului de mare, în puritatea răcorii dimineților de vară. Născut să descifreze taina cuvântului, el poposește la „Cina cea fără de taină” căutând înțelesul a ceea ce e condiția existențială. Un ingenios imaginar poetic transferă nichitian abstractul în gesture aparent
„ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ŢENE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350447_a_351776]
-
vreo urmă vagă cu iz dubitativ faptul că acestă actriță face parte (asemenea islamicei al-Uzză) din categoria zeităților cu chip de om scoborâte direct din taina nesfârșită a Universului în miezul istoriei teatrului românesc cu scopul de a naște o vie și uniformă țesătură de lumină spirituală, acolo unde întunericul stăpânește în mod nestingherit spațiul, timpul, oamenii, tot... Căutând cu pasiune a metamorfoza în vulcanismul deloc îmblânzit de trecerea vremii al ilustrei sale arte ceea ce cu sensibilitate și delicatețe sufletească formula
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
Limba Română, cu Ion Inculeț și cu bunicul Vasile Costin, primarul care a fost săltat din casă și dus la minele de cărbune din Donbas pe 10 ani. S-a întors, și a mai stat 5 ani forțat într-o vie școlară din Călărași, departe de Vorniceni, ca “element periculos”. N-am reușit să vorbesc prea multe cu el, eram prea mică când a plecat dintre noi. Mi-a rămas de la el o carte de rugăciuni scrise de mâna lui cu
DOR DE MAMA de VALENTINA BUTNARU în ediţia nr. 55 din 24 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349024_a_350353]
-
cum îi spunea el, o ruda apropiată și un bun gospodar. Mergea la el pe înserate, cu o carafă de vreo 5 litri, îmbrăcată cu papură. Nu-i plăcea să fie văzut că merge după vin, el care a ținut viile satului... Venea acasă bolmojind nemulțumit: “Eu,când mă întâlnesc cu un om gospodar pe drum, mă închin de departe. Dacă e mai tânăr ca mine, îl las să se apropie. Dacă văd că n-are de gând să zică primul
DOR DE MAMA de VALENTINA BUTNARU în ediţia nr. 55 din 24 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349024_a_350353]
-
VORONEȚ Ochii tăi în mine își adună Albastrul alduit de Voronet, Ne-am odihnit Duminica împreună Ca două file albe-ntre coperți. Acum te scriu cu Dragoste și Pace, Cu bucuria Gândului virgin Și versul vântuit de patimi tace Din Via mea amirosind a vin... Să vină Primăvara mai devreme, S-alunge bruma care stă la pândă- Tu, de ne-cuvinte, nu te teme, Să-ți fie-aceasta ultima osândă. Nu-mi număra silabele degeaba, S-ar putea din grabă să
ELEGII DE PRIMĂVARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349070_a_350399]
-
în 8 și a dat la toți copii lui parte frățească, atât în Gura Nișcov, cât și în Făurei, unde mamii i-a revenit o livadă și o bucată de pământ arabil de 7 pogoane, plus în Gura Nișcov, o vie de viță altoită și o livadă mică de pruni de țuică. Gheorghe fiindcă nu a fost bun la carte s-a dus la Făurei și administra loturile de pământ ale fraților și surorilor și așa s-a pricopsit. Dar să
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]