1,641 matches
-
chinuri și suferințe el speră că-și va redobândi starea originară, de dinaintea căderii. Orice personaj tragic este o victimă a vinovăției sale, de care trebuie să răspundă. Anularea chinului, ca situație tragică, poate fi făcută numai printr-un act expiator. Vinovatul poate fi absolvit de chinuri numai dacă victima l-a iertat. Iertarea nu este Împăcare, ci un acord moral și sufletesc. Ea este anularea pedepsei, deci și a chinului. În absența iertării, chinurile s-ar acumula la nesfârșit, iar viața
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o vor ajuta să Înainteze. Ele justifică efortul de restaurare, ca pe un fapt trăit de persoană, ca pe un efort de revalorizare prin propriile sale forțe sufletești. În felul acesta, se realizează un veritabil act de catharsis moral al vinovatului. Formele regretului Eul personal, ca centru al vieții psihice a persoanei, este și polul realității: cel care se află permanent În contact cu lumea exterioară, dar și cu propria sa realitate sufletească. Venind mereu În contact cu realitatea, el este
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Părinții erau, uneori, pedepsiți și copilul era dus într-un centru de ocrotire a minorilor. Cu timpul, accentul nu a mai fost pus pe „părintele bolnav psihic”, ci pe relațiile patologice ce se dezvoltă între copil, părinte și societate. Pedepsirea vinovatului trebuie înlocuită cu tehnici de prevenție precoce. Abuzul societal este suma atitudinilor și valorilor societății care împiedică buna dezvoltare a copilului și se referă la: existența inegalității educaționale și de formare profesională între diferite categorii de familii și copiii acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
reacție socială în raport cu infractorul. Tehnica utilizată are două dimensiuni esențiale: munca înțeleasă ca formă de pedeapsă și munca drept instrument de reeducare. Prestarea unei munci neremunerate (în folosul comunității) reprezintă contravaloarea răului produs societății prin infracțiune; pentru a fi „iertat”, vinovatul trebuie să aloce societății o parte din resursele sale (evident că persoana condamnată este obligată să repare și eventualul prejudiciu produs victimei infracțiunii); în același timp, se consideră că prestarea unei munci în folosul comunității constituie o modalitate de reeducare
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
cerințele părinților și de aceea merită să fie bătuți. Membrii comunității intervin numai atunci când violența depășește gradele de acceptabilitate și este pusă în pericol viața copiilor. Multe dintre femeile victime nu beneficiază de suport, deoarece prietenii sau rudele le consideră vinovate că nu au rupt relația cu agresorul. Există situații în care anumite rețele sociale oferă inițial suport victimelor, dar renunță în timp deoarece acestea ignoră recomandările de a părăsi relația sau, după ce o părăsesc, se reîntorc la partenerul violent (Goodkind
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
administrative și-au folosit cu oarecare prudență puterea de a invalida reglementările generale emise de guverne. Aceste instanțe tind să sancționeze în principal regulile mai puțin generale ale executivelor naționale și deciziile organelor locale, poate pentru că acestea se fac adesea vinovate de încălcări ale legii, dar poate și pentru că angajarea repetată în conflicte majore cu guvernul național nu este o perspectivă care surâde curților. În Franța, dispoziția destul de limitată de a sancționa reglementările guvernamentale generale este susținută de necesitatea ca reclamanții
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
au validat prima formă de identitate artistică (a se vedea, bunăoară, talentata pictoriță de icoane și poetă Maria Olteanu), Maria Mănucă este nevoită să suporte și acum, la ani buni de la apariția volumului După vernisaj (Universitas XXI, Iași, 2001), consecința "vinovatei" sale duble îndeletniciri: situarea fără drept de apel a operei sale pe teritoriul poietic delimitat exclusiv de maniera reducționistă ut pictura poesis. Ce-i drept, încă de la început, poeta însăși nu a părut a-și refuza capriciul asumării și afirmării
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ochiul celui care le privește. Concluzie Ființa umană nu își distribuie empatia fără consimțământ. Cu cât victimele sunt percepute ca fiindu-ne apropiate (fie ca naționalitate, fie ca limbă sau culoare), cu atât simțim că ne privește. Mass-media nu sunt vinovate de acest fenomen, ele se adaptează și țin cont de asta pentru a intra în rezonanță cu psihologia publicului. Iată un semn că informația de astăzi are drept principal obiectiv suscitarea emoției publicului mai degrabă decât transmiterea unor informații despre
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
este vorba în atitudinile pure, de extremă, decât despre ideologie? Un simplu exercițiu de atenție ne demonstrează acest lucru de exemplu: dacă se urmărește discursul public al adepților ideologiei clădită pe neomonetarism, când proclamă cu înverșunare (și uneori seducător) că vinovată nu este teoria, ci sistemul societal care a refuzat să se conformeze preceptului lor favorit. Cauza dezastrului nu ar fi aceea că ei au insistat pentru tot mai multă piață, ci că sistemul are un deficit cronic de piață. Dar
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
că nu operează cu adevăruri în elaborarea enunțurilor. Pe fondul sensibilității datorate pierderilor de confort prin recurența crizelor, cea actuală fiind resimțită aproape de toată lumea, această observație critică intră în uz pe calea cu formalități instantanee de asimilare (omologare) a găsirii vinovatului, care, se știe, trebuie sacrificat pentru a se restabili situația. Desigur, identificarea vinei nu este o operație intelectuală prea laborioasă, în sensul de argumentare și contraargumentare a soluției găsite, căci funcționează logica argumentului cauzal, conform căreia dacă ceva nu este
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
alta dascălii cu degetul arătător. Și când totul era gata, păgubașul făcea trei mătănii și sărutând cartea cu cheia zicea: pun cheia pe... Și preotul începea a ceti. De se întâmpla ca cel pe care se punea cheia să fie vinovatul, cheia se învârtea de da să cadă jos. De nu era acela vinovatul, cheia nu se învârtea. Însă în cele trei rânduri cînd am văzut acest lucru, vinovatul a fost cel pe care s-a învârtit cheia"310. Simbolistica celor
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
De se întâmpla ca cel pe care se punea cheia să fie vinovatul, cheia se învârtea de da să cadă jos. De nu era acela vinovatul, cheia nu se învârtea. Însă în cele trei rânduri cînd am văzut acest lucru, vinovatul a fost cel pe care s-a învârtit cheia"310. Simbolistica celor două elemente cartea și cheia din actul divinatoriu este mai mult decât sugestivă pentru mentalitatea tradițională. Misterul și secretul oricărei dezordini din social putea fi descifrat cu o
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
sau direcția cea bună. Practica se întâlnește și astăzi în diverse localități ale Moldovei. Aici, încă mai există credința că "dacă plătești slujbe la preot poți să descoperi adevărul. În timp de 40 de zile ți se arată semne clare... vinovatul poate păți ceva, adevărul iese la iveală" ( E., 55 ani, Cristești, Iași). O variantă a acestei practici este aceea de a plăti o femeie bătrână, văduvă sau singură să citească Psaltirea. "Am plătit-o pe M. Să citească Psaltirea pentru
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
timp uitate ale propriei lui vieți trecute fiind și ele prezente în visele sale. Tot ceea ce a fost refulat este demascat de privirea introspectivă. Spectator al înfrîngerilor lui și cunoscînd motivele cele mai ascunse ale acestora cel care visează este vinovatul judecat și în același timp propriul său judecător, executant al prevederilor legilor justiției imanente. Dacă așa stau lucrurile cu cealaltă jumătate a vieții efemere, starea de veghe și activitatea ei adeseori subconștient motivată, ce altceva este atunci convenționalismul banal, dacă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
din 1927, de la Bath, SUA, cel din 1970 din Kent State Campus și, în fine, cel deja menționat, de la Beslan, în Rusia. Primul masacru școlar din secolul XX se produce pe 18 mai 1927 într-o școală din Bath, SUA5. Vinovatul este Andrew Kehoe, un fermier, trezorierul depresiv al școlii publice dintr-un sătuc din Michigan. Acesta a pus în subsolul școlii suficientă dinamită ca să dărâme o aripă a clădirii, să ucidă patruzeci și cinci de persoane (dintre care patruzeci și
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
literatura ultimilor ani propune utilizarea termenului comportament antisocial, ca numitor comun al unui anumit număr de comportamente violente, precum gălăgia, intimidarea sexuală și violența. În aceste comportamente, diferența de forță între vinovat și victimă este folosită pentru a realiza obiectivele vinovatului împotriva dorinței victimei": Dacă ne mărginim la această definiție, comportamentul social devine "orice situație care depășește limitele unei discuții sau ale unei confruntări de opinii" și generează o confruntare verbală sau fizică între elevi, profesor(i) și elev(i), profesor
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
izolate fără legături logice obligatorii între ele. Acest fapt este valabil îndeosebi pentru experiența victimară în delincvența de însușire: poți foarte bine să nu fii victimă decât o singură dată, a unui furt de mașină, a unei agresiuni în care vinovatul vrea să-ți smulgă mobilul la care vorbești în plină stradă. În cazul acesta, evident, pentru victimă trauma poate fi puternică. Experiența victimizării poate rămâne unică, ceea ce nu înseamnă că nu necesită uneori o supraveghere post-traumatică. E cazul victimelor terorismului
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
20, r. 4 5 : „mi-a spus nenea Martin dac-ai vrea d-ta să-i dai un băiet, să-l învețe cojocăria” ironie, ipocrizie, disimulare a „lupului”, care dorește să reorienteze suspiciunile ce planează asupra sa; atitudine tipică a vinovatului care vrea să se salveze; r. 13 : „lupul nostru începe a mânca hâlpov”caracterizare oarecum ironică a aceluiași „lup”, accentuându-se linia gurmandă ce conturează portretul său negativ; ideea că un om rău nu poate avea decât trăsături ce nu
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
ocupare a unui post la Universitatea din Berlin, a fost respins; a fost nevoit să se mulțumească cu un post de profesor la mai puțin prestigioasa Universitate Halle. Kronecker, care avea o mare influență în Berlin, trebuie să fi fost vinovatul. În același an, Cantor a scris un articol prin care s-a apărat de atacurile lui Kronecker. Apoi, în 1884, fiind suferind de depresie acută, a trecut prin primul moment psihologic critic. Faptul că munca sa a dus la dezvoltarea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
psihomorală, justiția penală fiind deseori confruntată cu necesitatea distingerii celor două situații, fie în domeniul rezolvării problemelor vizând răspunderea penală și a determinării gradului de vinovăție, fie a luării unor măsuri de ocrotire chiar față de persoane care nu se fac vinovate de săvârșirea unor infracțiuni, dar prezintă pericol social din cauza unor maladii psihice. Criminologia este interesată atât în studiul nevrozelor cât și a psihopatiilor care gravitează la limita dintre licitul și ilicitul penal, psihozele rămânând în domeniul specific de interes al
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Dogmatismul feroce al cenzurii de partid, mani festat până la începutul anilor ’60, a lăsat urme adânci - din teama ca filmul să fie respins, se aleg acum multe scenarii facile, fără „probleme”, din care rezultă filme proaste sau care se fac vinovate de „formalism”, acuza născută din înghețul stalinist în URSS de la sfârșitul anilor ’20 și încă apelată frecvent. Totuși, cei 7 milioane de spectatori ai filmului Dacii, în regia lui Sergiu Nicolaescu, atrag atenția aparatului de par tid asupra posibilităților propagandistice
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
prim plan problematica feminină, reluând tematica valorii suveranității acesteia în cadrul mariajului. Universul arturian este unul al dreptății, când legile erau arareori încălcate, de aceea cavalerul violator este condamnat la moarte. Femeia intervine ca factor izbăvitor, căci regina pledează pentru grațierea vinovatului cu o singura condiție, dezlegarea misterului unei întrebări cheie: „Ce jinduie muierea mai avan?”415 Eroul are la dispoziție, ca în orice basm, un timp al căutării, însă sarcina nu este una ușoară, deoarece vizează esența feminității, deci a inefabilului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
spunea că fiecare din noi poartă două desăgi: una În față, cealaltă În spate; În cea din față punem păcatele altora, iar În cea din spate pe ale noastre; de aceea nici nu le vedem.” (Aesopus) Cine altcineva poate fi vinovatul, decît „orgoliul” nostru: „Același orgoliu care ne face să criticăm defectele de care ne credem scutiți, ne face să disprețuim Însușirile bune pe care nu le avem” (La Rochefoucauld). * „La unii aroganța ține loc de măreție, neomenia, de fermitate și
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
fapte.” (J. Lubbok) În mod paradoxal, adevărata slăbiciune a „păcatului” este cea pe care o dovedim În intențiile noastre intime, În tendințele noastre primare, care n-au apucat Încă să fie supuse scrupulelor cenzurii conștiinței noastre. * „Ai dreptul să ierți vinovatul, dar nu să-i ierți și greșeala.” (N. Iorga) Pentru că, spune P. Syrus: „Cine trece cu vederea greșeala, Îndeamnă la fărădelege”. * „Prima pedeapsă a vinovatului este neputința de-a fi achitat de propria judecată.” (Juvenal) De aceea Platon avea dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
n-au apucat Încă să fie supuse scrupulelor cenzurii conștiinței noastre. * „Ai dreptul să ierți vinovatul, dar nu să-i ierți și greșeala.” (N. Iorga) Pentru că, spune P. Syrus: „Cine trece cu vederea greșeala, Îndeamnă la fărădelege”. * „Prima pedeapsă a vinovatului este neputința de-a fi achitat de propria judecată.” (Juvenal) De aceea Platon avea dreptate atunci cînd spunea că „Pedeapsa se naște chiar În clipa În care se făptuiește păcatul”. La rîndul său, Michel Montaigne făcea observația: „Răutatea Își făurește
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]