6,587 matches
-
înger al morții“. Groaza leagă două alte finaluri de „partituri“ refăcute: pe de o parte, Amiază de vară, a lui Marin Preda, unde mai mulți martori asistă la autonomia criminală a mașinii de cusut, iar, pe de alta, Concert pentru vioară și orchestră, de Radu Țuculescu, al cărui protagonist-interpret are darul levitației, instaurând cea mai pură spaimă în cei cărora le evocă, fără să realizeze, întâlnirile sale neverosimile pentru vulg. Alte rescrieri îi au în vizor pe Vasile Voiculescu (Limanul), Ioan-Pavel
Longevitatea în altă formă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3198_a_4523]
-
la oameni care „pot să te omoare, dar o fac loial”, Alice Voinescu n-are cum să nu înregistreze superficialitatea, precipitarea măruntelor trădări spre marele dezastru. Eșecul de sistem, peste amărăciunea personală. Imaginea lui Enescu în seara când îi moare vioara e imaginea entuziasmului care se stinge, a vremii care se transformă, cu oameni cu tot. De așteptat, și totuși șocant. Bună parte din primul volum al Jurnalului, care se încheie în preajma Anului Nou 1943, e despre Stello, soțul Alicei, avocat
Yesterday’s tomorrow by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2967_a_4292]
-
sacerdoțiu supliciul să-mi încapă. Îngenuncheat, mai mult sunt în genunchi, Arunc din carnea mea tot ornamentul. Îmi țes licornul umbrele-n mănunchi, Dându-mi departe dizolvat prezentul. De visul lui infinitul mă presară Cu fulgeru-i ca un angelus de vioară. Îngeri veniră să-mi spună: Te-am găsit. Fiind în trup dar și nemărginit M-am înecat în visul somptuos, Duhuri mișunau prin măduva mea Ce picura în foamea viermilor sub flori. Marea bătea în trup filosofal Din nevăzut, în
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
vechi golul cutiei poștale uterul călugăriței dimensiunile flămînde ale întunericului valurile captive sub banchizele reci această sleire a sîngelui în soldatul care se predă cîte vaci rumegă blînde pe pajiști cum aștept eu noapte de noapte cînd tata își acorda vioara și coarda întinsă la maxim sub luna năvalnică aerul pocnind ca o cheie aruncată în cutia de fier poți să-ți vezi de treabă nebunia mea se descurcă și singură nu e prea înalt nu e prea blond nu e
Poezii by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/16506_a_17831]
-
un trandafir uscat dăruit de celan lui ivan goll pana lui gongora cioburi dintr-un pahar izbit de pereți de dorothy parker papucii sylviei plath fularul lui e.a.poe încă amirosind spirt pepit sabia cu care s-a însemnat mishima vioara lui bacovia abacul lui hlebnikov prăjituri de proust inima lui panait istrati marea barbă a lui walt whitman ca o cale lactee îmbrățișând firul de iarbă inelul de logodnă a lui kirkegaard înrourate cu mărgelele de sticlă a lui hesse
Eternitatea e o amintire by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/16353_a_17678]
-
mari de liceu, pline de veselie și de viață și care se uită, de sus, la cele mai mici decât ele: niște fire de cânepă răsărite într-o farfurie! Ascultați cum cântă la pian o fată, ascultați cum cântă la vioară o fată, ea vede un nor de băieți, în vreme ce cântă: un nor de băieți o caută, vrăjiți de matinala topică a formelor sale trupești, de ispititoarea sa prospețime. Încercați să le vedeți - cu ochiul tot mai leneș al minții - cum
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
pentru suflet Privesc spre Steaua Polară Simt bucuria și misterul jocului secund. * Umbre albe pescărușii noaptea, Asprind cerul cu țipetele lor. Copacul își înclină pletele Ca algele bătute de valuri. Marea moare la țărm. * Ai somn în pleoape Și gât de vioară Iar genele-ți foșnesc lumina Vântul e pe-aproape, Încântă poetul. * Marchidan, vânzătorul de iluzii frumoase Care apar când nu te aștepți Ca o erupție sau ca o eclipsă Întunericul, melancolia. * Teii își scutură cerceii. Parfumul florilor cu miros suav
Poezie by Romulus Ioan Joca () [Corola-journal/Imaginative/2937_a_4262]
-
ai putea să spui, Daphne? Întreabă satirul. Ploaia de foc cade - O stinge mlaștina, fumegând, de turbă * Acolo e măgura, mai jos o prelucă Urc prin pădure după ciuperci. Oi înfundate una în alta, berbecii, vigilenți - Cicadele scârțâie pe o vioară nedată cu sacâz Mai încolo e butura, înspăimântătoare, Buhai de baltă în mătasea broaștei, Bunica spune: nu vă apropiați, Este fără fund, iar apa spurcată... Cerul mă urmează. Câte dintre cele care m-au inspirat știu asta? Iar celelalte au
Poezie by Romulus Ioan Joca () [Corola-journal/Imaginative/2937_a_4262]
-
a așternut pe pajiștea cu copii alergând în așteptarea zăpezii: să trăiască, sau să se nască din nou? Și, mai ales, în ce țară, în care limbă? Mereu nemulțumită de ziua de luni, dezamăgită de seara de sâmbătă, ești o vioară nervoasă care atrage fluturii de noapte ai necunoscutului, ești un somn, un vis din care nu te hotărăști: să trăiești, sau să plutești peste orașul nopților nedormite. Spune-mi, când rămâi singură, ai degetele mai lungi? DATORIA DE A FI
Pisicile nu-și cer niciodată iertare by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/2963_a_4288]
-
din propria, mai mult sau mai puțin absurdă, societate. Are, bunăoară, o Academie, care-și ia drept deviză constatarea (altminteri, de bun simț...) că "cel mai bun student e studentul mort". La aceeași înaltă școală, Pafnutie se îndrăgostește de o vioară, împins de pofta fără saț a poetului de-a produce situații. Amoc însuși e "rodul" unei situații istorice, de "descălecare". "Brigandul Toma necredinciosul" și "Clownul condotier din vis" sînt ai săi doi ctitori, nu tocmai iluștri, dar numai buni pentru
Sofisme vesele și triste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11229_a_12554]
-
prin textele lor literare - toți scriitorii foarte mediatizatei generații optzeciste, pionierii autodeclarați ai postmodernismului românesc. Ioan Groșan nu face excepție, chiar dacă locul său în tabloul de elemente al literaturii optzeciste este unul destul de greu de fixat. Format la școala clujeană, vioara întîi a grupului specializat în texte satirice, Ars Amatoria (a cărui denumire nu a fost pusă niciodată în chestiune în timpul pudibondei ,Epoci de Aur", vajnicii cîini de pază ai eticii și echității socialiste fiind convinși că este ceva legat de
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
desigur, retorică: dacă Orchestra din Lille sună așa, atunci cum ar fi să sune Orchestra din Lyon, darămite cea din Paris? O altă orchestră, de data aceasta din Strasbourg, mi s-a părut a fi jumătate nemțească (disciplinată, conformistă), cu viorile, corzile grave și percuția în locație pe dreapta Rhinului, jumătate franțuzească (pedantă, încăpățânată), cu suflătorii aciuiți în stânga fluviului. Or, cum Franța și Germania sunt azi mai înfrățite ca niciodată, rezultatul e, una peste alta, pozitiv. Altfel spus, un produs get-beget
Maison de Radio France by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10688_a_12013]
-
Dumitru Avakian Un veritabil regal violonistic ne-a fost oferit recent la Ateneul Român cu prilejul acestei importante sărbători muzicale care a fost aniversarea celor opt decenii de viață ai maestrului Ștefan Gheorghiu; ...o viață dedicată muzicii, viorii, creșterii și formării unor numeroase serii - câteva generații! - de muzicieni violoniști; mulți dintre aceștia acreditați drept soliști de primă linie în contextul vieții muzicale internaționale; mulți conferind consistență valorică ansamblurilor camerale și simfonice din țară, din străinătate. L-am cunoscut
Ștefan Gheorghiu 80 by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10705_a_12030]
-
regulă, care se opun generalizărilor. se clatină timpul adun pe o răsucire de oră amiază lumină prelinsa în vorbe adun se clatină timpul tremura drumul... flacăra dorului în privire țin un strop din pădurea de brazi lumină curge că o vioară pe o lespede lângă o aprindere flacăra dorului vine retezat suind sunetul corzii într-un gol din univers între cer și cuvânt melodia ruptă vioarei se înalță în zborul cioplit coloană-fără-de-sfârșit urcând așezarea în val răsturnat între cer și cuvânt
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
flacăra dorului în privire țin un strop din pădurea de brazi lumină curge că o vioară pe o lespede lângă o aprindere flacăra dorului vine retezat suind sunetul corzii într-un gol din univers între cer și cuvânt melodia ruptă vioarei se înalță în zborul cioplit coloană-fără-de-sfârșit urcând așezarea în val răsturnat între cer și cuvânt verbul se înviorează lângă o pădure de fluturi arde în cântec parfum fonturi pe apă fonturi în vânt dacă le citim e superlativ arde în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
1896, la Pitești, în Trivale, într-o familie de lăutari cunoscuți. Tatăl său, Tănase, virtuoz al țambalului, dar și viorist de calitate, alinta mușteriii din cârciumile Piteștiului. Primul copil al lui Tănase a fost Vasile, care a învățat de mic vioară. De Marin s-a lipit chitară, care acompania vocea lui excepțională. Tănase dorea mult să înjghebeze un taraf al familiei: vioară, țambal, chitară; de aceea îi lua cu el pe la nunți și alte petreceri. Prin 1910 moare tatăl. Chiar dacă Marin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
calitate, alinta mușteriii din cârciumile Piteștiului. Primul copil al lui Tănase a fost Vasile, care a învățat de mic vioară. De Marin s-a lipit chitară, care acompania vocea lui excepțională. Tănase dorea mult să înjghebeze un taraf al familiei: vioară, țambal, chitară; de aceea îi lua cu el pe la nunți și alte petreceri. Prin 1910 moare tatăl. Chiar dacă Marin era cel mai mic - avea doar vreo 14 ani - preia greutățile familiei. Atenție! Porecla de Zavaidoc o primește cam pe la 25
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
tatălui, făcând cariera muzicală puțin timp, până la 38 de ani. O familie de muzicieni: Tănase, Vasile, Zavaidoc, Zoe care își făcuse o formație, soțul ei grecul Perlidis cântă la clarinet, apoi fetițele lor, Olga, Gilly și Paula, prima cântă la vioară, cealaltă la pian, iar Paula la acordeon. Cumnată lui Zavaidoc era absolventa de conservator, iar cumnatul cântă la vioară. În interviul acordat ziaristului, scriitorului Jean Dumitrașcu, fiica lui Zavaidoc, Constantă Zavaidoc, spune despre tatăl său că era darnic, avea mulți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
își făcuse o formație, soțul ei grecul Perlidis cântă la clarinet, apoi fetițele lor, Olga, Gilly și Paula, prima cântă la vioară, cealaltă la pian, iar Paula la acordeon. Cumnată lui Zavaidoc era absolventa de conservator, iar cumnatul cântă la vioară. În interviul acordat ziaristului, scriitorului Jean Dumitrașcu, fiica lui Zavaidoc, Constantă Zavaidoc, spune despre tatăl său că era darnic, avea mulți bani, era proprietarul a trei mașini cu șofer angajat. Ajuta cu bani studenții de la Conservator, oferea haine oamenilor sârmani
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și regizor artistic. Prin anii 1975-1976, fiind regizor artistic la televiziune și realizând niște emisiuni cu rapsozi mi-am adus aminte de Nea Costică. Știam că în afară de a interpreta piese de teatru cântă și niște balade haiducești acompaniindu-se la vioară. Adeseori dădea spectacole cu alt rapsod vestit, Gheorghe Bobei din Bărbătești. Așa aveam să aud pentru prima dată Balada lui Ciprian Porumbescu sau serenada lui Tosseli, interpretate de Bobei iar poeziile erau recitate de Popian. M-am interesat și aflând
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
vară, la iarbă. }ăranul acesta va dovedi o mare sensibilitate, i-aș spune lirică, atingând nu o dată accente patetice. Devenind mare iubitor de muzică, pentru el două concerte Enescu înseamnă ,două seri de paradis". Marele compozitor e ,un Iisus al viorii". în mansarda lui de boem, cultivă singurătatea, e un visător romantic, femeia fiind omniprezentă. El are plăcerea de a hoinări prin parcuri, ,prin orgia de frunze uscate", să se așeze cu iubita pe o bancă sub o salcie pletoasă pe
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
considerabil celor cunoscuți a fi comis crime, ca să regrete singuri și tot singuri să se denunțe, precum eroul dostoievskian. Să se căiască, să căineze, să plângă lacrimi de sânge în forul lor interior, devenit nu se știe cum, cutie de vioară, să-și muște mâinile pentru ce au făcut, bând otravă, eventual la finele unui interviu de șase ceasuri la OTV. Și fără să se mai înfățișeze la bara unei Justiții, ea însă resipiscentă. Se știe, de altfel, că după ce au
Da, da, da și nu, nu, nu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10896_a_12221]
-
a maestrului. Dirijorul Lawrence Foster și-a asumat conducerea artistică a acestei capodopere, partitura primei violine fiind preluata de inimosul muzician Tomasz Tomaszewski, primul violonist de la Deutsche Oper. Sonata pentru violoncel și pian în do major și Sonata "Torso" pentru vioara si pian au fost prezentate cu participarea violoncelistului Cătălin Ilea - muzician al elitei artiștilor noștri, a violonistului Florin Paul, a pianistului Cristian Niculescu, muzicieni stabiliți în Germania în ultimele decenii, maeștri de o entuziastă, de o benevolă participare în concertele
Prezențe enesciene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10971_a_12296]
-
-uri, sînt dinamici, se miră, participă, privesc în afara lor. Se întîmplă ceva. Ceva fabulos, ca pe tărîmul basmelor. Se cutremură pămîntul, cad uși, se înfierbîntă creierul lui Lucky de atîta gîndit și scoate fum, iepurașii cîntă, undeva, la pian, la vioară, la violoncel... O poveste stranie, narată simplu, pe un tărîm fermecat al singurătății, al prieteniei, al unei legături indisolubile. Vine sau nu vine Godot? A venit? Pînă cînd mai așteptăm? Cine sînt acești Vladimir și Estragon? Dar Pozzo? Dar Lucky
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
început de teatru românesc, după cum ne spune Pompiliu Eliade în “Histoire de l`esprit public en Roumanie.” Din aceeași sursă aflăm că, pe lângă școală, exista și un taraf format din 12 copii de țigani, care învățaseră acolo să cânte din vioară, flaut ș.a. Taraful învățăceilor din Golești n-a reușit să se apropie prea mult de “muzica evropenească”, cum dorea Golescu, dar a reușit să învețe să cânte. Limba română din perioada modernă, ca toate limbile, împrumută multe cuvinte din alte
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]