2,160 matches
-
În timp ce gândurile acelea i se perindau prin minte, zâmbea și privea în jur. Printre privilegiații aflați în apropierea lui se strecurase Manlius, constructorul născut la Velitrae care plătise printr-un exil dezastruos prietenia lui din tinerețe cu Apuleia Varilia cea vioaie. Se întorsese cu bine și vechea lui nenorocire atrăsese atenția și compasiunea Împăratului. În timpul prizonieratului său, depinzând de darurile jignitoare ale liberților Liviei și ai lui Tiberius, adolescentul Gajus Caesar își căutase alinarea în modestele camere care îi fuseseră rezervate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la Capri, fusese cufundată în taină. Gajus Caesar, în schimb, tânăr, foarte vizibil, aclamat cu pasiune de popor la fiecare apariție, tulbura imaginarul colectiv. În apropiere, în mijocul unui grup de prieteni noi, cu toții optimates, Valerius Asiaticus privi nemilos mișcarea vioaie a curtenilor, și spuse blând: — Timpul pierdut cu astfel de jocuri ne e dăruit nouă. Saturninus, bătrânul republican, îi surprinse privirea și lăsă să-i scape o frază fatală: — Trebuie să reacționăm. Valerius Asiaticus îi răspunse printr-o privire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de la ore, are sandale cu curele largi; de câte ori ridică piciorul, i se descoperă talpa, mai precis, pielița străvezie din mijlocul tălpii, acolo unde se formează o adâncitură; se vede că are puțin platfus, ceea ce o și Împiedică să meargă mai vioi. Aerul acela de Încetineală maiestuoasă este dat de mișcarea Împiedicată, are gleznele foarte subțiri, neverosimil de subțiri, lucrate de mâna cuiva ce s-a oprit Îndelung asupra acestui amănunt. Mă uit fix la piciorul ei cum se mișcă ritmic; de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Cartouch, prietenul lui cel mai bun, i-a găsit o scrisoare de la S. din timpul când au fost la muncă patriotică la Oltenița. Făcuseră nudism Împreună. Ea s-a Îndrăgostit. Îi scria cu inocență: „Ce mai face Băiatul? E tot atât de vioi și de fălos? Nu vrea să se Încline? Stă tot În poziție de drepți?“. S-a râs pantagruelic de perlele epistolei amoroase. Spirache a venit chiar În toiul distracției. Nu s-a ofensat de indiscreția noastră. A râs și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
simt greoi În expresie, nu mai am logica tăioasă și nici ochiul distant de până acum; obraji căzuți, cearcăne vinete atârnând sub ochii Înroșiți, puncte injectate pe corneea altfel albă. A intrat o moliciune În gesturile pe care le aveam vioaie, abrupte. Un fel de rallentamento În tot ce fac, nu mai am un program de viață precis, nu mă mai atrage, nu mă mai entuziasmează nimic. O moluscă fadă, flască. O cârpă cu care ți-ai șters mâinile și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Strada 14 începea zona demilitarizată. - Se pare că victoria a fost a noastră, glumi ea scoțând din nou la iveală câteva mingi roșii care continuau să apară și să dispară, să sară dintr-o mână în alta și să jongleze vioi prin aer. - Și accentul tău? întrebă el. - Am vreun accent? - În fine, intonație, inflexiuni... Știi tu, ton al vocii. - Probabil din Ohio. - Și eu tot pe acolo, mărturisi Rhyme. Illinois. - Dar nu am mai fost acolo de la 18 ani. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pui și du-l la casa 3, te rog. Un bărbat cu numele complet pe ecuson era, evident, unul pe care să te poți baza, și un aer de superioritate autoimpusă plutea în urma sa, cât timp el însuși se îndepărta vioi de casă. Biata Stacey. Lumina din ochii aceia drăguți se stinse imediat ce spatele lui Chipstead se cutremură în drumul înapoi spre mazărea congelată. Măcar îmi puteam da acum seama că viața, așa cum o știm noi, exista undeva în adâncurile cadrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
privată și zâmbind lângă niște grămezi de clești de crabi consumați și pahare goale de cocteil. Nu erau explicații la fotografii, ceea ce o înnebunea. Unde erau? Când? Erau în luna de miere? Parcurse toate e-mailurile de pe partea dreaptă, scurte misive vioaie de la prietenele Briannei, înțesate cu emoticonuri, elipse și foarte multe semne de exclamare. Unul din aceste mesajele insipide cuprindea un link la situl galeriei Kodak și Emmy simți că tortura ei abia începea. — Oh, Doamne, nu, se văită ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
blocurile de locuințe din Chapei, umbra firmei de neon de deasupra hotelului ajunsese, În sfîrșit, pe ecran. Literele uriașe, fiecare de două ori cît tînărul soldat japonez care patrula pe scenă, se mișcau de la stînga la dreapta, Într-un ritm vioi, Încorporînd silueta santinelei firave și a puștii lui Într-un spectaculos film solar. Încîntat de această prezentare, Jim rîse Îndărătul genunchilor lui murdari, ținîndu-și picioarele ridicate pe banca din stinghii de tec. Acest tablou În relief de după-amiază, pus În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
eulum, nu era un cuvânt adevărat, desigur, dar se hotărâse să-l țină pentru că suna ca o parte mai puțin cunoscută a corpului, predispusă la inflamare sau la umflături. —Simțiți vreun disconfort În partea asta? Întrebă doctorul pe un ton vioi, apăsând pe una din părțile pântecului ei. Mai avea puțin până să ajungă la partea internă a examenului, dar probabil că mai erau doar câteva clipe până atunci. Nu. Nu simt nimic. Puc! Asta făcea șapte cuvinte! Doctorul al cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ei. Înălțimea lui și constituția de jucător de rugby reușeau Întotdeauna să pună În umbră până și silueta scundă și plinuță a lui Chanel, dar azi era chiar și mai evident. Cum Îi zâmbea de sus pe sub freza scurtă și vioaie, care mereu arăta de parcă frizerul l-ar fi tuns cu ciobul, părea un uriaș prietenos care proteja un copil fragil și nefericit. —Vin Într-o secundă, zise Ruby, privindu-i Îngrijorată. Cât de repede s-a putut, a Îndesat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Pavlova o ajutase să se trezească. — Un pic, răspunse ea. Astăzi a fost mai dezmorțit, nu? Dar cred că din cauză că-l tot Îmboldeam eu, așa că era cam agitat. Nu-i o companie prea plăcută, dar spre sfârșit a fost mai vioi. Când suntem singuri Își arată adevărata față. E cald, e cu picioarele pe pământ și te poți baza Întru totul pe el. Cu Nigel știu Întotdeauna cum stă treaba. — Și are cele mai frumoase sprâncene din lume, se pomeni Ruby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
volume toate identice ale uneia din acele enciclopedii care se cumpără în rate. Mizeria era bine confecționată, îngrijită, onorabilă. M-am uitat la femeia care venea spre mine cu tava în mână. Cufundată în decorul locuinței sale era mai puțin vioaie, era de o decență mizerabilă, asortată cu restul. Mi s-a părut deprimantă. Lângă brațul meu se afla o suprafață plană acoperită de bibelouri... Detest bibelourile, Angela, știi, ador camerele aproape goale, cu o veioză într-un colț, câteva cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în micuța ei vizuină. Este rezervată și asta mă face să mă simt puțin singur. Poate ar fi fost mai ușor să stea lângă mine, plângăcioasă și melancolică, cum mă așteptam, dar în dimineața asta pare puternică, are o privire vioaie, de luptătoare. Poate este mai puțin delicată decât am crezut, poate încearcă doar să-și facă curaj. Nu vrei să mănânci ceva? — Nu. Clinica privată în care lucrează Manlio se află într-o vilă de la începutul secolului, înconjurată de copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mă mai simțisem de mult. Când am ajuns în capul scărilor, eram deja ca un fulg. Poate de asta am și făcut-o. Nu pot să mă gândesc la un alt motiv. Nu asta intenționasem să fac. Mergeam repede și vioi, cu cartea în mâna dreaptă, dar, în loc să mă îndrept spre una din bănci, am cotit spre șine. M-am răsucit ca un aruncător la baseball care se încălzește înainte, mi-am îndoit brațul pe spate, apoi l-am adus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de caniculă. Își rase obrajii cu lama până când deveniră roșietici, Însă uită de tuleiele de sub bărbie. Apoi făcu un duș fierbinte, după care Își adună curajul și se clăti treizeci de secunde cu apă rece, simțindu-se pentru o clipă vioi și pregătit să deschidă un capitol nou al vieții sale, până când prosopul, umed Încă de ieri, de alaltăieri și din zilele de dinainte, Îl Învălui din nou În propriul său miros nocturn, de parcă ar fi fost silit să Îmbrace o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
peretele celulei sale, pentru ca acest Yoezer arogant să le citească? Ca să-l silesc să se gândească la noi? Dar până atunci, nu vor dispărea oare varul, tencuiala, poate chiar și zidurile? Peste o sută de ani viața va fi mai vioaie, mai energică, mai cumpătată și mai plină de bucurie. Războaiele cu arabii vor fi amintite cu o ridicare din umeri, ca un fel de ciclu absurd de bătălii tribale stupide. Ca și istoria Balcanilor. Precis că Yoezer nu-și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Își luă puloverul gros pe care Îl moștenise de la Yael și paltonul, reușind de astă dată să evite cu abilitate capcana mânecii, mestecă o pastilă contra arsurilor și coborî În stradă debordând de bucuria responsabilității, sărind scările două câte două. Vioi, sprinten, energic, indiferent la răcoarea nopții, amețit de liniște și pustietate, Fima Începu să mărșăluiască În josul străzii, parcă În sunetele unei fanfare militare. Nu Întâlni nici țipenie de om pe străzile ude. Ierusalimul Îi fusese predat lui, ca să-l apere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și am Început să vorbim puțin despre comedia lui Fernandel, pur și simplu ai adormit În fotoliu. Ai și sforăit. De-abia te-am cărat acasă. Dar când am ajuns În sfârșit În apartament, la trei dimineața, ai devenit brusc vioi și malițios, veninos chiar, ți-ai bătut joc de toți, ai Început să-mi refaci punct cu punct drumul către victorie. Ai declarat că În noaptea asta ți se cuvine un număr regal, că l-ai câștigat cu sudoarea frunții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu informația că dl James suferise două accidente cerebrale, dar acum se refăcea. A doua zi, Edith Wharton trimite o telegramă de răspuns: „Pot să vin, dacă trebuie“, dar Theodora consideră că nu este necesar. HJ este deja suficient de vioi pentru a pune la Îndoială adecvarea epitetului „paralitic“ atribuit atacului și pentru a cere dicționarul, În căutarea unor alternative. Câteva zile mai târziu, Își exprimă dorința de a dicta câteva observații cu privire la propria stare. Des Voeux decide că activitatea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spun că domnii profesori știu să-și poarte de grijă. Fie că era efectul atmosferei de la Oxford, sau al calității mâncării subtilizate de la masa mai-marilor de la Exeter, Fenimore părea Într-o dispoziție neobișnuit de bună. Cine era doamna mărunțică și vioaie cu care stăteai de vobă, cu cornetul auditiv? Îl Întrebă ulterior William, În timp ce se Îndreptau, Într-o trăsură, spre De Vere Gardens, iar când Henry Îi răspunse, continuă: Zău? Celebra romancieră? Mi-ar fi plăcut să dau mâna cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Dar nici pe perioada acestei scurte vizite nu fu lăsat să uite cu totul de Guy Domville: gazdele citiseră cronica din The Times și, În moduri diferite și pline de tact, Își arătară compasiunea. Arhiepiscopul era o companie mai puțin vioaie decât fiii săi, dar, la o ceașcă de ceai lângă focul sclipitor din salon, În timp ce lumina zilei se stingea pe pajiștea netedă din fața ferestrelor Înalte, pomeni de o istorie cu fantome, care atrase, menținând-o trează, atenția lui Henry. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
față, fiica lui Norris, Effie, umplea aceste pauze vorbind despre cai și vânătoare, singurele subiecte care păreau să o intereseze. Era o tânără Înaltă, blondă, cu obraji roșii, În vârstă de douăzeci și trei de ani, arhetipul englezoaicei sănătoase și vioaie, mânată de instincte și lipsită de gânduri ca un animal de rasă, ca, să zicem, un cal. Găsea util să se gândească la ea atunci când evoca personajul denumit Mona Brigstock, energica dar estetic insensibila rivală a eroinei principale din Frumoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În iarna care trecuse și o găsise, așa cum se și așteptase, ca pe o versiune vulgară dar tolerabil de antrenantă a romanului, cu accente grele pe „pozatul la grămadă“ al eroinei, În prima jumătate, și cu ceva cântece și dansuri vioaie, dintre care se remarca un cancan În scena petrecerii de Crăciun, În care Gerald se avânta pe scenă, În uniforma sa de dragon, cu abandon asudat. Tree dăduse consistență personajului lui Svengali, făcând din el o prezență dominantă, un individ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dictându-i-le Emmei și Își spuse: eu de ce n-aș face la fel, cu o stenografă? În consecință, după ceva cercetări, Își asigură serviciile lui William MacAlpine, un tânăr scoțian pentru care epitetul „acru“ era inadecvat, sugerând un temperament vioi și energic prin comparație cu el, dar care se dovedi extrem de competent când era vorba să stenografieze după dictare și să transcrie la propria mașină de scris, acasă; nu trecu mult Însă și Henry achiziționă o mașină de scris Remington
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]