2,852 matches
-
prelungite săruturi, cei doi îndrăgoștiți ajunseseră la punctul culminant, pe care hotărâră să-l împartă în interiorul pădurii, pe o poieniță, la umbra gorunilor, unde crescuse o plapumă groasă de mușchi și licheni. Locul acesta fusese descoperit de Bebe până la sosirea Violetei și-l considera ca fiind cel mai potrivit din toate punctele de vedere: era ferit de vederile celor care întâmplător ar fi trecut prin poiană, că drum nu era și se înfățișa întocmai unui pat veritabil, dotat cu o „saltea
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
bărbat. - Cine te-a iubit o dată te dorește de mii de ori și nu te uită cât trăiește!, i-a zis Bebe când puneau hainele pe ei. „Dacă-i așa, George de ce nu mă apreciază atât de mult?” gândi resemnată Violeta... Hotărâseră să coboare pe aceeași potecuță pe unde au urcat la locul de iubire, iar când vor ajunge la marginea pădurii, ea să meargă prima să se spele în apa limpede a gâldăului. Apoi, tot de unul singur, să facă
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
din pământ, care i s-a înfipt în pulpa piciorului, intrând în carne profund. De durere, a scos un țipăt scurt, ce l-a pus în alertă pe Cuțu care s-a grăbit lătrând la ei. Sângele curgea șiroi iar Violetei, lacrimile îi umplură fața. Ce ghinion!!... Din cearșaful ce acoperise salteaua din mătasea verde a pădurii, suport al trupurilor împreunate în dogoarea dragostei, medicinistul încropi prin rupere câteva feși pentru oprirea sângelui și legarea rănii. În mintea lui Bebe stăruia
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
încropi prin rupere câteva feși pentru oprirea sângelui și legarea rănii. În mintea lui Bebe stăruia administrarea unui vaccin antitetanos, dar... de unde să-l găsești în sălbăticia în care erau? Trecuse bine de orele amiezii. Cu piciorul bandajat, mergând agale, Violeta venea spre casă în urma cioporului ei de cornute, unde era așteptată cu masa de prânz de Mama mare, mama soacrei ei. Târziu și greu ajunsese acasă. După ce băgă vitele în oborul lor, închise bine porțile și șchiopătând merse la Vale
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
și, când să plece, aceasta îi spuse „că o să-l roage pe Dumitru lui Andrei” să-i ia la păscut vacile în după-amiaza acestei zile, că-s învățate cu ale lui. Pe urmă, om vedea! Nea Dumitru, cum îi spunea Violeta, era un bătrân blajin. Îndeplinea riguros toate dorințele tinerei doamne, venită în sat să-și ajute soacra, fiind convins că, pe lângă binele ce-l făcea ,nu rămânea nerăsplătit. Când venea cu ele de la păscut, la prânz sau seara, primea câte
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > IDILE - PARTEA ȘAPTEA Autor: Ion C. Gociu Publicat în: Ediția nr. 2328 din 16 mai 2017 Toate Articolele Autorului Cum mai trece timpul... .............................................................................................. ...La ora șapte, Violeta se afla în bucătărie, pregătind micul dejun. În frigider, Vasile adusese de toate cele trebuincioase. George îi dăduse cheia pe când erau la restaurant, iar în lipsa lor totul fusese rezolvat, după nota scrisă de șef. Vasile se bucura de încredea lui
PARTEA ȘAPTEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372065_a_373394]
-
stălucind paharele de Boemia, veselă și tacâmuri pentru două persoane. Vesela era lucrată manual la o fabrică din țară, provenită dintr-un lot destinat exportului, iar tacâmurile din oțel inoxidabil, Rostfrei, fuseseră aduse din Germania. Într-o cană de sticlă, Violeta pusese o cantitate suficientă de suc de portocale proaspăt stoarse, ce aștepta să fie băut. - Bună dimineața, dragă! zise George când întră în bucătăria cu mirosuri plăcute de preparatele culinare, așezate apetisant pe platoul de porțelan fin, pictat manual, ca
PARTEA ȘAPTEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372065_a_373394]
-
mai au și pretenții!... - Madama aia, cu ce se ocupă, dragă?!... Am avut impresia că se comporta cam ciudat cu mine. Dintr-o dată să fim și la per tu! Nu crezi că forțează nota? Sau mi se pare mie? zise Violeta, urmărind discret reacția soțului ei, pe care nu numai că-l bănuia c-o înșală, dar era convinsă după ceea ce găsise în baie și văzuse la restaurant. - Nu lua și tu în seamă toate nimicurile!... E mai bătrână ca tine
PARTEA ȘAPTEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372065_a_373394]
-
șef de birou rămâne liber... pentru tine! Postul prevede studii superioare, dar a zis că aranjează cu Centrala să-ți aprobe o derogare. Ce zici?... Cred că vei fi mulțumită și nu-mi mai reproșezi... că te țin la cratiță! Violeta rămase mută de fericire și-și aprinse o țigară din pachetul început de cu seară. * În timp ce-și fumau țigările, își sorbeau cafeaua din ceșcuțele translucide de porțelan extrafin, aduse din Cehoslovacia, când au fost în concediu în schimb
PARTEA ȘAPTEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372065_a_373394]
-
vedeam că vaca face, puneam piciorul să curgă pe el. Nu a puroiat niciodată și în câteva zile rana s-a închis, povesti și George pățania lui reală din copilărie. Și astfel el confirmă fără să vrea povestea imaginată de Violeta - Dragă, am văzut pe propria-mi piele! zise Violeta satisfăcută de modul cum reușise să convingă provocarea rănii, cu povestea ticluită atât de credibil de ea. - Hai, că s-apropie de opt și trebuie să vină Vasile, zise George, mulțumind
PARTEA ȘAPTEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372065_a_373394]
-
el. Nu a puroiat niciodată și în câteva zile rana s-a închis, povesti și George pățania lui reală din copilărie. Și astfel el confirmă fără să vrea povestea imaginată de Violeta - Dragă, am văzut pe propria-mi piele! zise Violeta satisfăcută de modul cum reușise să convingă provocarea rănii, cu povestea ticluită atât de credibil de ea. - Hai, că s-apropie de opt și trebuie să vină Vasile, zise George, mulțumind pentru tot, și se ridică de la masă. Intră apoi
PARTEA ȘAPTEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372065_a_373394]
-
se spălă pe dinți, apoi se clăti cu apă de gură, se parfumă din recipientul cu Paciuli și se arătă mulțumit și destul de vesel în acea zi. Își puse cravata care credea el că se asorta la culoarea cămășii, dar Violeta nu fu de acord, aducându-i din garderobă alta, tot din mătase naturală, dar în culori mai nuanțate. * ...„Trebuie să încep să-mi pregătesc lucrurile pentru serviciu!” își zise Violeta, când rămase singură și debarasa masa. „Chiar azi am să
PARTEA ȘAPTEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372065_a_373394]
-
care credea el că se asorta la culoarea cămășii, dar Violeta nu fu de acord, aducându-i din garderobă alta, tot din mătase naturală, dar în culori mai nuanțate. * ...„Trebuie să încep să-mi pregătesc lucrurile pentru serviciu!” își zise Violeta, când rămase singură și debarasa masa. „Chiar azi am să trec pe la magazine, să văd ce toalete au mai adus, că pe cele vechi nu le mai iau. Unele chiar au rămas mici, altele s-au demodat și acum sunt
PARTEA ȘAPTEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372065_a_373394]
-
el avusese parte. Îi plăcea până și transpirația lui, de aceea l-a sărutat de-atâtea ori când se drăgosteau, subsuoară, loc plin de umezeală cu gust sărat, dar excitant. Într-o rochie lejeră de mătase naturală, în acea dimineață Violeta plecă prin Târg. Lipsise destul de mult și celor ce-i întâlnea trebuia să le dea explicații, pe unde a umblat! Trecu prin trei magazine de confecții, puse ochii pe câteva piese de toaletă, dar nu cumpără nimic. Era convinsă că
PARTEA ȘAPTEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372065_a_373394]
-
înjghebară o conversație plăcută pentru amândouă. Când se liniști, mulțumind doamnei pentru companie, plecă spre casă, voind să încropească ceva pentru prânz. George zisese că nu știe dacă vine la masă. „Dar dacă vine, eu cu ce-l aștept?”, gândi Violeta, care se simțea responsabilă pentru prepararea meselor zilnice. Apoi, și eu trebuie să mănânc ceva pe ziua de azi!” Frigiderul îi era burdușit cu bunătăți, multe din ele se puteau consuma fără prea multă pregătire, dar o supă, o salată
PARTEA ȘAPTEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372065_a_373394]
-
impuneau. Pe drumul de întoarcere, în apropierea Băncii, se întâlni cu Felicia, casierița de la Baza județeană a Centrocoop, o femeie mai tânără ca ea și nemăritată, veșnic veselă. Îi era cunoștință veche, dar Felicia ținea cont de statutul social al Violetei. O respecta și acum, în mod reverențios, o felicită pentru postul oferit, „că se știe precis , că de luna viitoare veniți la noi,!” Vorba se dusese prin târg și Violeta se simți măgulită de ceea ce auzise de la casierița gureșă și
PARTEA ȘAPTEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372065_a_373394]
-
cunoștință veche, dar Felicia ținea cont de statutul social al Violetei. O respecta și acum, în mod reverențios, o felicită pentru postul oferit, „că se știe precis , că de luna viitoare veniți la noi,!” Vorba se dusese prin târg și Violeta se simți măgulită de ceea ce auzise de la casierița gureșă și atotștiutoare... * ...Trecuseră cele trei zile de așteptare și încă o săptămână și de la Bebe nu primise telefonul promis. „Poate se întâmplase ceva, ori nu auzise telefonul sau nu fusese în
PARTEA ȘAPTEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372065_a_373394]
-
ceea ce auzise de la casierița gureșă și atotștiutoare... * ...Trecuseră cele trei zile de așteptare și încă o săptămână și de la Bebe nu primise telefonul promis. „Poate se întâmplase ceva, ori nu auzise telefonul sau nu fusese în casă când sunase”, gândea Violeta cu speranța că nu fusese așa de repede abandonată. Ca să se consoleze, considera că totul trecuse și nu mai avea nici un motiv să-și facă griji. „Ce mai contează acum ce a fost!... Timpul nu intră în sac!” se încuraja
PARTEA ȘAPTEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372065_a_373394]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > ULTIMUL CAPITOL DIN NUVELA - IDILE PUBLICATĂ ÎN VOL. CIREȘE AMARE - Autor: Ion C. Gociu Publicat în: Ediția nr. 2329 din 17 mai 2017 Toate Articolele Autorului Cum mai trece timpul... ..................................................................................... ...Trecuseră cinci ani din viața Violetei. Deși i-a fost foarte greu, acum, când se uita în urmă, nici ei nu-i venea să creadă cât de repede s-a scurs timpul. Săptămâna trecută, Lenuța, coafeza, i-a văzut câteva mănunchiuri de fire albe în păr
de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372132_a_373461]
-
preocupările unei soții de om important al urbei, de pe lista lor de bârfitoare nu putea să lipsească tocmai ea, cea care îi coafa părul și-i masa obrajii și tâmplele, să aibă pielea fragedă și întinsă. La auzul acestei remarci, Violeta nu s-a formalizat, dar a rămas tristă. „Am început să îmbătrânesc!” și-a zis ea în gând. Se privea în oglindă și nu lua în seamă zâmbetul afectuos al coafezei care-i punea părul pe bigudiuri, cu dimensiuni mai
de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372132_a_373461]
-
coafezei care-i punea părul pe bigudiuri, cu dimensiuni mai groase sau mai subțiri, ca să arate cât mai bine coafura când îi va da cu fixativ. Sub aparatul de uscat părul, unde a stat cel puțin o jumătate de oră, Violeta a avut destul timp să se gândească în liniște, netulburată de nimeni. Ultimii cinci ani din viața ei au fost tumultuoși. A avut parte de multe satisfacții, dar și de dureri sufletești. Anual, pleca de două-trei ori la examene, în
de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372132_a_373461]
-
ei, reușise să-și ia și el un loc de cazare în Hotelul Partidului, unde ea era abonată. Numai așa, în sesiuni, la ore numai de ei știute, Ionel pleca din camera lui, în camera cu un pat liber a Violetei și, după lungi discuții și exersări asupra examenului ce urma, el ascultând-o ca un profesor cum dezvoltă ea subiectul, se înfruptau din gustosul fruct al dragostei. Dacă întâmplător se întâlneau la recepție, în fața personalului hotelului, nu se salutau, se
de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372132_a_373461]
-
pe holul lung și animat de studenții din diferiți ani - până le venea rândul - se mișcau agitați de la o ușă, la alta. Deși nu se cunoșteau, se încurajau reciproc și-și urau succes. El era în anul doi și ea, Violeta, susținea examenul la cursul Geografia economică a României și tot repeta dintr-un caiet localitățile industriale nou apărute pe harta țării, după anul 1948. - Se vede că ai emoții! i-a vorbit direct și amical el, un student cu griji
de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372132_a_373461]
-
după anul 1948. - Se vede că ai emoții! i-a vorbit direct și amical el, un student cu griji ca și ea. - Dacă mă tai, nu curge pic de sânge și sunt abia la primul examen ca studentă! a răspuns Violeta. - Să știi că stau la ușă până răspunzi, ca să nu te simți singură!... Eu înțeleg bine ce înseamnă să se gândească cineva la tine, care să te încurajeze... Cred în telepatie! Amical o prinse de umeri, uitându-se în ochii
de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372132_a_373461]
-
bilet. - Poftiți, domnișoară!... Și întinse mâna, arătându-i biletele așezate în evantai. Citiți bine întrebările, dacă nu cunoașteți subiectele, mai aveți dreptul să mai trageți unul, dar nota se diminuează din oficiu cu două puncte. Sub privirea iscoditoare a dascălului, Violeta uitase unde este. Citi de câte două ori fiecare întrebare și se convinse că poate da, la fiecare, câte un răspuns bunicel și nu trebuia să-l refuze. Rămăsese pironită în picioare, sub privirile celor din sală. - Vă rog să
de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372132_a_373461]