1,953 matches
-
și-i place să-și sorteze și să-și pregătească ea casa, așa că, dacă trebe să facă alt client când e gata pentru schimb, asta o scoate din sărite. Da’ după ce l-a găsit pe Dumnezeu se uita la mine visătoare și nu scotea un cuvânt. Ajungeam tot mai târziu ca să văd dac-o fac să se-nfurie, da’ n-o făceam niciodată. Până s-a luat de mine doamna P c-un comentariu din ăla răutăcios de-al ei și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
își băga și își scotea cu toată lumea, da’ se pare că lui Iisus nu-I plăcea să-njure, așa c-a terminat cu astea când a-nceput să se ducă la cursuri. Și se uita la mine cu privirea aia visătoare și prostească dacă ziceam dracu’ sau ceva și dădea doar puțin din cap, așa cum face ea de-ți vine să-ți pui gura la urechea ei și să zici fiecare cuvânt porcos care-ți trece prin minte. Doar ca să scapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
n-arăt prea dezgustătoare. Era ca-n cărțile pe care le citește mama de la bibliotecă, atunci când fata-și găsește sufletu’-pereche. Vedeți, citește mult și-mi dau mereu seama când fata găsește tipu’ potrivit, că mama-ncepe s-arate așa visătoare și zâmbitoare și nu vrea să se uite la televizor decât dacă e East Enders. E tare plângăcioasă mama. Mă-ntreb dacă de aia era așa veselă și zâmbitoare atuncea-n prima seară cu Charlie - oare era ca-n cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
el la Starbucks să aducă cafea pentru toți trei. Chanel, care era, În mod clar, Înnebunită după Sam, se uită după el când pleca. —Șterge-ți bala de la gură, chicoti Ruby. O să te vadă clienții. Nu-mi pasă, spuse Chanel visătoare. Lui Ruby nu-i venea să creadă că Chanel se deda la asemenea chestii de fetițe. —Doamne, ce norocoasă ești. Ai văzut ce ochi căprui superbi are? Și cum te prind așa... Pun pariu că-i un doctor minunat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ea mă privește ca pe un miracol. Am fecundat-o, am fost în stare să schimb mersul planurilor ei și asta trebuie să i se pară un miracol. Cântărește viitorul nostru, mama și tatăl care vom fi. Cu privirea aceea visătoare, din cerul plenitudinii sale îmi găsește locul în viața terestră pe care a hotărât-o pentru mine. Iar tu ești deja în mijlocul nostru, Angela. M-ai fi ales ca tată, dacă ai fi știut cu ce suflet te primeam? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Lumea e visul lui Dumnezeu adormit, și religiile, cu ritualurile lor complicate, nu sunt pesemne decât încercări de-a întreține somnul lui Dumnezeu în speranța de a ne menține și pe noi, oamenii, în viață, în lumea visată de Supremul Visător. Omul, ca autor, are temporar șansa de a-l imita pe Dumnezeu, visându-și personajele, dar se vede visat el însuși de ele și devine în chip tragic conștient de propria inconsistență onirică. Se poate vedea, așadar, fie și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lui Dumnezeu - sau mai bine zis, visul Cuvântului său -, că va trebui să murim. Îmi mor treptat în carne de spațiu, nu însă în carne de vis, în carne de conștiință. Și de-aceea vă spun, cititori ai Ceții mele, visători ai lui Augusto Pérez al meu și-ai lumii lui, că asta e ceața, asta e rimanul, asta e legenda, asta e istoria, viața cea veșnică.“ Era ultima reflecție a bătrânului inflexibil despre Ceață, încă o expresie a unei notații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lăsăm sensurile și să trecem la altceva. Când un om adormit și inert în patul său visează ceva, ce există oare în mai mare măsură: el în calitate de conștiință care visează sau visul lui? — Și dacă visează că există el însuși, visătorul? - i-am replicat la rându-mi. În cazul ăsta, prietene don Miguel, vin și eu și vă-ntreb: cum anume există el, ca visător care se visează sau ca visat de el însuși? Și luați aminte apoi că, acceptând această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ta? ce sunt acum eu în ea? ce s-a ales de ceea ce a fost?“ Asta e ceața, asta e rimanul, asta e legenda, viața eternă... Și asta e cuvântul creator, visător. Există o viziune radioasă a lui Leopardi, tragicul visător al plictisului, și anume Cântecul cocoșului-sălbatic, cocoș gigantic scos dintr-o perifrază targumică a Bibliei, cocoș care cântă revelația eternă și-i poftește pe muritori să se trezească. Și sfârșește așa: „Va veni o vreme când universul acesta și natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Pasajul la care mă gândisem pentru romanul meu, în cazul în care l-aș fi scris, și unde ar fi trebuit să-l arăt pe erou arzând cartea, îmi amintește ceea ce tocmai am citit în scrisoarea pe care Mazzini, marele visător, i-a scris-o din Grenchen Judithei sale, la 1 mai 1835: „Dacă scobor în inima mea găsesc acolo cenușă și o vatră stinsă. Vulcanul și-a consumat incendiul și nu mai rămân decât căldura și lava care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
intens. Stoluri de păsări treceau pe deasupra lor, dansând parcă. Fără nici un motiv și fără nici o legătură cu nimic, Fima spuse ceva care le făcu pe cele trei fete să râdă: — Aici e Îngropat câinele 1. Elya zise: —Mă simt mai visătoare decât În vis și mai trează decât În trezie. E inexplicabil. Liat spuse: —E lumina. Asta-i tot. Iar Yael: —Cui Îi e sete? Haideți să coborâm la apă. La mai puțin de o lună după excursie, Fima plecă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să se scuze invocând oboseala; noaptea trecută visase urât, În seara asta Ted Îl dăduse afară după ce Îl făcuse să bea brandy, iar acum whisky-ul. În ochii miopi ai Ninei se iviră două lacrimi. Fără ochelari părea delicată și visătoare, ca și cum fața i-ar fi fost mai goală decât trupul. Rămaseră culcați multă vreme, Îmbrățișați. Umiliți și legați unul de altul prin umilință. Până când Nina se desprinse de el și bâjbâi după o țigară, o aprinse și Încercă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
toți se roagă pur și simplu să plece odată. Până și aspectul tău exterior Începe să arate ca de mâna a doua. Te-ai Îngrășat puțin, Effy. Poate că nu e vina ta. Ochii, care au fost odată vii și visători, s-au adâncit În orbite și acum sunt stinși. În Grecia ne țineai treze nopți Întregi, pe Liat și pe mine și pe Elya, de când apărea luna și până la răsăritul soarelui, cu povești despre misterele eleusine, cultul lui Dionysos, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
risipite printre livezi și bolovani. Umbrele dealurilor se răsfrângeau pe ele. De parcă acestea schimbau Între ele mângâieri tainice, care veneau din altă lume. Cândva umblau prin Ierusalim regi și profeți, mântuitori, reformatori ai lumii, lunatici care auzeau voci, fanatici, asceți, visători. Iar Într-o zi, În viitor, vor trăi aici În locul nostru alți oameni, complet diferiți de noi. Oameni inteligenți și stăpâni pe ei. Toată suferința noastră li se va părea desigur ciudată, de neînțeles, puțin stânjenitoare. Deocamdată, acum, Între aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Saner, ca să nu mai depindă de oameni ca Hackler. În secret a trimis datele de naștere ale tatei la Geneva, a comandat și un horoscop după care în stele sta scris că în ființa lui ar fi existat o latură visătoare, tocmai asta îl făcea de multe ori să aprecieze greșit oamenii, trăsătură de la care îi venea și darul empatiei, ideile, simțul timpului și al imperativelor lui, și mama îi împuia capul cu ceea ce i-ar fi putut spune Jupiter, Luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
chesonului, cu creerii scurși din tâmplă în mânecă, așa cum l-am văzut pe sergentul Pătulea pe malul fluviului, în fața monitoarelor austriece. Asta se va întâmpla mai târziu, când voi dispare din grămada oamenilor, ca să nu mă reîntorc, niciodată. Chiar și visătorul, bolnav de lene incurabilă, va trăi atunci la malul mării în casa hrăpărețului, căci lacomul va fi silit să renunțe la prisos. El nu va mai avea patruzeci de pâini pe fiecare zi, în timp ce patruzeci de flămânziți aleargă zadarnic după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se clatină ca să facă loc altora, care întârzie să iasă. Prin pielița albă ca marmora, fină și străvezie i se zăresc vinișoarele albastre ale tâmplelor. Născiorul îi este turtit la vârf, ca o mazăre. Comoara de azur a ochilor ei visători, mersul molatec și zumzetul din grai, o fac suavă și scumpă. Părinții au regăsit-o ciopârțită la morga spitalului, cu bucățile trupușorului reîntocmite de studenți. De după gât îi cobora șiretul de care s-a prins eticheta cu numărul de matricolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
secunde, în timp ce buzele continuau să i se miște, picurând ca dintr-un robinet al creierului, un vis absurd sau poate cea mai grosolană înjurătură. ...„Trebuie să-l cunoști pe Vladimir Beral”, fu prima lui frază, când vorbi iarăși. Delicat și visător ca un poet autentic, cântă la pian destul de bine. Are un menuet cu care și-a câștigat simpatia doamnelor mai vârstnice. Posedă apoi un surâs decent și un braț ușor anchilozat de pe urma unei tuberculoze vindecate. Ascunde sub o mânecă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Întâlnire, an după an. Până când ea moare. Și abia atunci Înțelege, prea târziu, că l-a iubit. Își dă seama că n-o să i se Întâmple niciodată nimic, pentru că e incapabil să iubească. A, deci asta era, murmură Minnie aproape visătoare, cu privirea dusă departe. Theodora găsește ultima pagină a povestirii și citește cu voce tare: — „Ea trăise - cine ar fi putut spune acum cu câtă pasiune? -, pentru că Îl iubise așa cum era; În timp ce el nu se gândise niciodată la ea (vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fusesem la începuturile mele. De îndată ce urma să fie pusă pe masă cina, tata striga: „Nimeni nu s-a săturat vreodată numai din citit.“ Mamei îi plăcea să mă vadă „stând cu nasul în cărți“. Deoarece, cu toată aplecarea ei spre visătoare gesturi nostalgice, femeia de afaceri îndrăgită de clienți și de reprezentanții comerciali era o natură veselă și uneori sarcastică, îi plăcea chiar să facă și câte o glumiță, pe care o numea „șotie“:se distra demonstrându-i unuia sau altuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prostești, care au Întunecat limpezimea Evangheliilor. Noblesse oblige: ignorarea afrodisiacilor nuri ai doamnei baronne m-ar fi acoperit de ridicol; chiar În noaptea aceea m-am strecurat În vârful picioarelor În cușeta ei și, ciucit pe vine, sprijinindu-mi țeasta visătoare de ușă și punând ochiul la gaura cheii, am Început să fredonez confidențial Mon ami Pierrot. Din pașnicul răgaz pe care luptătorul Îl câștigă În toiul unei bătălii cum este viața m-a deșteptat puritanismul demodat al colonelului Harrap. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
descifrat trista enigmă din Castellammare. În această atmosferă de cordială camaraderie, ridic paharul și vă amintesc că atunci mi-ați promis că astăzi, la capătul unui an-vedere, Îmi veți dezvălui sincer misterul. Nu vă voi ascunde, iubite don Parodi, că visătorul a schițat, În minute sustrase avocatului și omului de litere, o teorie foarte interesantă și plină de noutate. Poate că veți izbuti, cu mintea disciplinată a domniei voastre, să contribuiți la nobilul ei edificiu intelectual cu unele materiale folosibile. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu totul lipsit de sens pruritul fugii de mașinism; omul e prima schiță a ceea ce complementează, În sfârșit, ochelarii și scaunul cu rotile. Așa cum se petrece nu de puține ori, marele salt Înainte s-a făcut prin fericita cuplare a visătorului care acționează În umbră cu omul de afaceri. Primul, profesorul Lucio Sévola, a schițat generalitățile cazului; al doilea, Notaris, e În fruntea societății demne de Încredere Fierăria și Bazarul Maimuței, care, schimbând ramura, e acum Croitoria Funcțională Sévola-Notaris. Ne permitem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu se pune și cu privire la Inutili. Nu există În toată lumea nici un iconoclast care să nege că primul dintre toți a acționat la Mulhouse și că indiscutabilul său părinte a fost inginerul Walter Eisengardt (1914-1941). Două personalități palpitau În valorosul teuton: visătorul incorigibil, care publicase două monografii importante, astăzi uitate, referitoare la figura lui Molinos și a gânditorului de rasă galbenă Lao Tse, și solidul metodolog cu realizări tenace și creier practic, care, după proiectarea unui grup de mașini net industriale, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zile trecerea unei neliniști ce-mi sună-n fiece secundă Ca un van descompus de iluzii... Prin trupul înghețat de trecerea în neființa luminată de patima firescului, țărâna cu moliciunea întunecată apasă ca un răcnet agățat în clopotele destinului. UN VISĂTOR MURIBUND DE IUBIRE d-lui actor Ovidiu Cuncea Ne sfâșia pe amândoi tăcerea în aerul descompus al distanței. Dintr-o dată cutremurul sufletului se prefăcuse în dorinința de a auzi glasul tău - zeul neliniștii în arderea nevinovată a gândurilor Să fiu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]