1,808 matches
-
soare. În definitiv, ce altceva Înseamnă și ceasurile cînd marea limpede Îmi neagă orice tristețe și sînt plin de ceea ce simțurile mele descoperă? Entuziasmul gîndirii grecești i-a cerut lui Tezeu nu atît să pună ordine În galeriile Încîlcite, cît vitejia de a nu le cădea victimă. Dacă ne mulțumim cu atît, el este un erou logic. Căci e, Într-adevăr, absurd ca scopul ultim al unui labirint să fie un monstru. Tot ce poate face Tezeu, odată ajuns În centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
fost cumva rușine de destinul său? Aceasta Îmi arată Însă, Tezeu, că n-ai priceput nimic din dragostea mea Eu sînt totdeauna la ieșirea labirinturilor. CÎnd nu există nici o altă speranță, eu sînt acolo. Și pot să fac ceea ce nici vitejia și curajul n-ar izbuti. Tu n-ai Înțeles că oricui ar fi intrat În labirint eu i-aș fi dat ghemul de lină? Pentru că În timp ce soarta ta era să intri În labirint și să omori Minotaurul, a mea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
atenți la faptul că eu am Înfruntat o primejdie și am salvat Atena de la un tribut sîngeros. Vor vedea În mine numai pe nerecunoscător și vor deplînge lacrimile tale. Un ghem de lînă atîrnă acum În balanță mai mult decît vitejia mea. Și lumea uită că din moment ce m-am slujit de acest fir Înseamnă că nu-mi place să Întîrziu Într-un loc. Da, Ariadna, știu ce cred cei care te vor compătimi; că timpul nu e nimic Înainte de a deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
amor propriu și trufaș. Stă În dreapta zeiței Atena, umflîndu-și pieptul spre Agamemnon. Din fericire, știm că are un călcîi vulnerabil. Ahile e un zeu cu o rană omenească; o rană care schimbă o nemurire goală cu o moarte plină de vitejie. Prin contactul cu apa Styxului, el a fost Înveșmîntat la naștere cu o armură nevăzută. Apa morții l-a tămăduit de frica morții, cu excepția călcîiului rămas temător și fragil. Fără această rană Însă nimbul său ar păli. Pe cine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
aroganța se destramă și sîngerează o tristețe nelămurită. Călcîiul Îl va costa viața pe Ahile, dar gloria sa adevărată e să umble ca și cum ar fi și acolo invulnerabil. De abia din acest moment Începe eroismul său; după ce vom afla că vitejia triumfă asupra părții din el care Îl va omorî Acum, Ahile nu mai e o statuie nepăsătoare, ci un om viu care Își dă seama că participarea sa la frumusețea lumii nu e posibilă fără să știe că Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
brațele de inimă? Cu ce este mai puțin umană singurătatea care Întreabă decît mîinile lui Heracles care-l ridică pe Anteu În aer? De ce m-ar umple Heracles de entuziasm mai mult decît Oedip de respect? Adevărul nu cere o vitejie mai mică decît acea de a ucide un monstru. Heracles răspunde altfel sfinxului, dar nu altceva decît Oedip. Brațele lui glorifică același răspuns pe care-l glorifică sensibilitatea lui Oedip și sculptura greacă În epoca ei de aur. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Îndrăznit perfidul rege din Ithaca să se măsoare cu el? Aiax nu poate fi Înfruntat decît de Aiax! Nimeni altul nu e demn să ridice de la pămînt lancea lui Ahile. Nici măcar zeii nu au dreptul să nesocotească drepturile pe care vitejia i le-a dat! A fi pus În cumpănă, Îl jignește. Și cu cine? Cu un viclean și un intrigant. Ulise zîmbește ironic. Argumentul său Îl face pe Aiax să roșească violent. Aiax, zice el, e un luptător grosolan, incapabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
EminescuOpI 16} Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Tânără mireasă, mamă cu amor! Fiii tăi trăiască numai în frăție Ca a nopții stele, ca a zilei zori, Vieața în vecie, glorii, bucurie, Arme cu tărie, suflet românesc, Vis de vitejie, fală și mândrie, Dulce Românie, asta ți-o doresc! {EminescuOpI 17} LA HELIADE De mi-ar permite-Apolon s-aleg dintre cunune, Ghirlanda n-aș alege-o de flori plăpânde, june, Ci falnica cunună a bardului bătrân; Eu n-aș alege
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mai apucat să mă sune înainte să mă culc, dată fiind și diferența de fus orar. Scuze, scuze, scuze. Șterg tot. Nu mai vreau scuze. Și după ce am șters tot, mă simt liberă. Singură, dar liberă. Înainte să-mi piară vitejia, pun caseta cu Bobby Thunder în video și apăs simultan pe PLAY și DELETE. Sfârșit, șters, terminat. Și, deși tristețea îmi crește insuportabil, gândindu-mă la ce-am pierdut, nu regret nimic. Nici că l-am sunat, nici că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
întretăiată, așa, lama plugului pătrundea tot mai adânc, Satelitu ara în granit, săreau așchii încinse, încrâncenate să cucerească fiecare părticică de moleculă, fiecare rotație învolburată din tornada nebună a atomilor care tindeau spre o cosmică rânduială, contrazisă de eroismul egoistei vitejii de erou neînfrânt, neîngenuncheat de cavalcada cailor hrăniți cu jar, din copite săreau scântei de soare, însuși soarele își dăruise fierbințeala nucleului atomic orbital, postulat și paradox echidistant al vieții și al morții, algoritm și paradigmă, nebunie, hotărâre, străbatere, învingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
DAKON/ KAND SIA TIL KOGAION/ ILMATON HLIO YLO/ PLEISTE NAKTOILO. — Tradu-mi, să nu-mi spui că nu știi, mă interesează citatul, vreau să știu ce zice, se alintă doct Loredana. — Mare e Zeul, întotdeauna și pretutindeni, așa să spună vitejii cei curați când privesc spre Kogaion! Ucenicii să cânte: Sfânt e Domnul Nopții... cum să nu știu, e lege la noi ce scrie acolo, Domnul Nopții, Muntele-Împărat, Marele Preot Dac de acolo, din adâncuri, pedepsește rău de tot, ne păzeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Cetățile de scaun, ședințe de divan, Versul lui Eminescu, care își cântă muza, Eroi precum e Mircea, Mihai, și cu Ștefan, Mulțimea ce-aștepta reformele lui Cuza... Istoria cea veche cu ale ei momente, Biserici, catedrale, tradiții strămoșești, Faptul de vitejie înscris pe monumente, Ozana care curge, pe lângă Humulești... Balada Mioriței cântată sus pe munte, Vioara fermecată din mâna lui Enescu Și cuta ce-ți apare, fără să vrei, pe frunte, Când în apus de soare, îți cântă Porumbescu... Colțul căzut
CE-I ?ARA? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83762_a_85087]
-
s-o facă. Nu le-a plăcut niciodată să asculte de sfatul pe care înțelepții din zilele noastre sunt oricând gata să ți-l dea, și anume că este bine să folosești avantajul timpului; dimpotrivă, au preferat să folosească avantajul vitejiei și al înțelepciunii lor; căci timpul împinge înaintea lui orice lucru și, așa cum poate să aducă cu sine binele și după aceea răul, poate să aducă, de asemenea, răul și apoi binele. Dar să revenim la Franta și să cercetăm
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
disciplină, să poată urca la un grad înalt în oștire. Când Paolo Vitelli a murit, el a continuat să învețe arta militară sub Vitellozzo, fratele celui dintâi, și, pentru că era foarte inteligent, viguros ca înfățișare și plin de curaj și vitejie, ajunse să fie cel dintâi între camarazii lui de luptă. Dar, părându-i-se că este un lucru înjositor să fie sub conducerea altuia, se gândi să ocupe orașul Fermo, asigurându-și pentru aceasta ajutorul unor locuitori ai lui, cărora
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
dacă un principe își întemeiază puterea pe armatele mercenare, el nu va avea niciodată o situație stabilă și sigură, deoarece armatele de acest fel sunt lipsite de unitate între ele, sunt ambițioase, fără disciplină și necredincioase; ele sunt pline de vitejie când sunt între prieteni și sunt lașe în fața dușmanului; nu au frică de Dumnezeu și nu-și țin cuvântul față de oameni; și, cu atât mai mult amâni o înfrângere, cu cât amâni atacul pe care ar trebui să-l dai
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
fi prea greu să dovedesc lucrul acesta, deoarece nenorocirile de azi ale Italiei nu au altă cauză decât aceea că multă vreme ea s-a sprijinit numai pe armate mercenare. Acestea au adus unora câteva victorii și păreau pline de vitejie atunci când se luptau între ele; dar, de îndată ce a venit străinul, s-au arătat precum erau. Iată de ce i-a fost ușor lui Carol, regele Franței, să cucerească Italia cu creta. Iar cel care spunea că păcatele noastre sunt cauza acestui
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
îndrepte acțiunile de cucerire asupra uscatului. Într-adevăr, luptând pe mare cu trupele lor alcătuite din nobilime și oameni din popor, ei s-au dovedit a fi soldați neîntrecuți; dar, de îndată ce au început să lupte pe uscat, au uitat de vitejie și au urmat obiceiul Italiei. Iar în prima perioadă de creștere a puterii lor pe uscat, întrucât nu stăpâneau teritorii întinse și se bucurau, în schimb, de o mare faimă, nu aveau de ce să se teamă prea mult de căpitanii
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
să se teamă prea mult de căpitanii lor; dar atunci când stăpânirea lor s-a mărit, ceea ce s-a întâmplat pe vremea lui Carmagnola, ei și au dat seama pentru prima oară de greșeala pe care o făcuseră. Într-adevăr, cunoscând vitejia lui deosebită atunci când, sub conducerea lui, l-au bătut pe ducele de Milano, și constatând, pe de altă parte, că după aceasta el a început să lupte fără avânt, au înțeles că, păstrându-l în fruntea armatelor, nu vor mai
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Conio, din Romagna. Din școala lui au coborât, între alții, Braccio și Sforza, care au fost, în vremea lor, adevărații stăpâni ai Italiei. După aceștia au venit toți ceilalți care, până în vremurile noastre, au condus armatele de acest fel; rezultatul vitejiilor lor a fost acela că Italia s-a văzut, în toată lungimea ei, cotropită de Carol, prădată de Ludovic, supusă cu forța de Ferrando și batjocorită de elvețieni. Căpitanii de mercenari au organizat în așa fel armatele, încât au redus
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
ai pune în fruntea lor pe un al treilea, el nu va putea să câștige atâta autoritate încât să poată să-ți facă rău. Pe scurt, armatele mercenare sunt mai primejdioase prin nepăsarea lor în luptă, iar cele auxiliare, prin vitejia lor. Astfel, un principe înțelept ocolește întotdeauna acest fel de armate și se servește numai de ale lui proprii: el preferă să piardă lupta cu soldații lui, decât să o câștige cu ai altora, judecând că nu este o victorie
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Saul, pentru a-i da curaj, l-a încins cu propriile lui arme; dar David abia a primit aceste arme și de îndată le-a și respins, spunând că, păstrându-le, nu poate să-și folosească pe deplin propria lui vitejie, și că el voia să-l întâmpine pe dușman numai cu praștia și cuțitul lui. În sfârșit, cât privește armele altuia, sau le pierzi pentru că sunt prea ușoare, sau te apasă ca o greutate, sau, în sfârșit, te strâng din
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Imperiul roman a slăbit, iar puterea pe care el o pierdea ceilalți o câștigau. Rezultă, deci, că un principat care nu posedă armate proprii nu va fi niciodată în siguranță; dimpotrivă, va fi întotdeauna pradă sorții, deoarece îi va lipsi vitejia care să-l apere cu credință în vreme de primejdie. De altfel, cei înțelepți au susținut întotdeauna, ca o părere și o maximă a lor, că . Iar armatele proprii sunt acelea alcătuite sau din supuși, sau din cetățeni, sau din
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
dintre italienii numiți mai sus nu a putut să facă ceea ce putem nădăjdui că va face ilustra voastră familie, după cum nu trebuie să ne mirăm că, în atâtea răstumări câte s-au petrecut în Italia și în atâtea mișcări războinice, vitejia pare că s-a stins cu totul. Aceasta vine din faptul că vechile orânduiri nu erau bune și din aceea că nu a existat nimeni care să fi știut să găsească altele noi. Și nimic nu este mai mult spre
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
mai ales când vor vedea că îl au drept comandant pe principe, și că acesta îi tratează cu onoare și își câștigă și păstrează dragostea lor. Este necesar să te pregătești și să ai astfel de armate pentru ca, reînnoind străvechea vitejie a Italiei, să poți să te aperi de dușmanii din afară. Și, cu toate că infanteria elvețiană și cea spaniolă sunt socotite de temut, ambele au totuși lipsurile lor, așa încât o a treia ar putea nu numai să li se împotrivească, dar
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
el, și a zis: "Împărate, să nu meargă cu tine oastea lui Israel, căci Domnul nu este cu Israel, nu este cu toți acești fii ai lui Efraim. 8. Dacă mergi cu ei, chiar dacă ai face la luptă fapte de vitejie, să știi că Dumnezeu te va face să cazi înaintea vrăjmașului. Căci Dumnezeu are putere să te ajute și să te facă să cazi." 9. Amația a zis omului lui Dumnezeu: "Dar ce să fac cu cei o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]