1,599 matches
-
de o armonie ciudată, topindu-se unele într-altele ca în vis: păreau ceruri cu stele căzătoare sau poieni cu sclipiri de râuri, faruri mistuite de ceață, peisaje schimbătoare ca norii, pânze pe care uleiurile străluceau ca lumina filtrată prin vitralii. În partea dreaptă a odăii se ridica un șevalet uriaș, din lemn închis, care, nu știu de ce, îmi evocă deopotrivă imaginea înfricoșată a unui tron sumbru și pe cea a unei trambuline aflate la o înălțime amețitoare. Și bunica mea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
tot acel domeniu, Sergiu fă cuse să renască o oază de românitate: bisericuța, icoanele, mobilele, covoarele de pe pereți, tot. Bisericuța avea treizeci de metri înălțime. Eu am pictat în ulei Drumul Crucii și ușile de lemn, ca la mânăstirile noastre. Vitraliul a fost tot opera mea. Clopotul de bronz, care cântărea o tonă, fusese adus de la München... Pe afară - scările ca se lor vopsite în culori calde, amfore autentice. Aveam peluze, flori minunate mov și pini superbi. Vederea se deschidea spre
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
și niște atenanse pentru cupeu, pentru trăsură și sanie. — Nici casa noastră nu era de lepădat, zâmbi Ioana. Era o clădire cu trei etaje, cu mobile splendide, covoare, icoane, aveam și noi o scară de marmură albă. La ferestre erau vitralii, în sufragerie erau lambriuri de acaju. În bi roul tatei se aflau o enormă bibliotecă, o canapea și două fotolii în cuir de Russie bordo. Biblioteca, întinsă pe toți pereții, avea uși de sticlă, pentru protejarea cărților de praf. Aveam
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
am putut face altfel, mi-a fost imposibil să nu-l părăsesc. Sergiu era destinul meu. Iubirile de până atunci mă ținuseră captivă în vremelnic. Cu Sergiu am avut reve lația iubirii eterne. Prin el am întrezărit, ca printr-un vitraliu de muzică, prezența lui Dumnezeu. Șevaletul și bagheta Pe când locuiam în atelierul Ioanei, am observat că gesturile zilnice îmi deveneau din ce în ce mai lente. Chiar atunci când mă grăbeam, mișcările mi se făceau cețoase, pașii îmi erau nesiguri. M-am așezat pe pat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nu pară vizitatorilor un sacrilegiu. Dar nu a fost așa. Oamenii au simțit că doream să creez stări de grație prin culoare, reflexe, lumină. Crist, Fecioara, sfinții nu-mi apar ca personaje, ci ca prezențe stilizate, ca razele filtrate prin vitralii. Nu le poți vedea în clar, căci privirea muri toare e mărginită, dar ți le poți imagina, dincolo de contur. Am pictat dorul de Dumnezeu. Jucării Se făcuse târziu. Auriul salonului în care ședeam de vorbă se ștergea pe încetul, înghițit
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pe deasupra, un ambalaj cât de cât atractiv. Bungalow-ul de pe Elm Street, de la numărul 521, are patru dormitoare, instalațiile originale și urlete în pod. Casa în stil normand de la numărul 7645, de pe Weston Heights, are ferestre în ogivă, vinotecă, verandă cu vitralii și un cadavru care apare pe holul de la etaj, cu multiple plăgi prin înjunghiere. Ranch-ul de la Levee Place, numărul 248 - cinci dormitoare, patru băi și toaletă de serviciu, cu curte interioară pavată cu cărămidă -, unde, în baia principală, apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice: — Chiar în dimineața asta, Helen mi-a spus că s-ar putea să fie nevoită să te omoare. Îmi sună pagerul. E un număr pe care nu-l cunosc. Pagerul zice că este foarte important. Și Mona extrage un vitraliu dintr-un crater însângerat care se cască în piciorul meu. Îl ține în sus, și lumina plafonierei pătrunde prin cioburile colorate; uitându-se la fereastra minusculă, zice: — Eu sunt îngrijorată mai mult de Stridie. Nu spune întotdeauna adevărul. Și, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fost buni sau răi din punct de vedere moral, și au murit cu toții. Modul ăsta de a gândi îl transformă într-un Adolf Hitler. Într-un Stalin. Într-un criminal în serie. Într-un ucigaș în masă. Și, împletind un vitraliu în părul Monei, Stridie zice: — Eu vreau să fiu lucrul ăla care a ucis dinozaurii. Și eu zic: Mâna lui Dumnezeu a ucis dinozaurii. Zic că eu nu mai merg nici un kilometru alături de un om care vrea să fie ucigaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
imnuri gregoriene lipite de muzică de cameră. La televizor, cineva povestește cum se fierbe somonul. Cineva povestește cum s-a scufundat crucișătorul Bismark. Lipesc ferestre de verandă de bolți în arce butante, de bolți de nave și de domuri, scări, vitralii, podele mozaicate, pereți izolanți, calcane și coloane ionice. La radio, tobele africane se suprapun cu șansonetele franțuzești. Pe jos, dinaintea mea, pagodele chinezești se întrepătrund cu haciendas mexicane și case americane în stil colonial. La televizor, un jucător de golf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
asamblat toate piesele podelei. În camera de muzică avea un plafon pe care soția mea, Gina, a stat să picteze norișori și îngerași, noapte de noapte, până târziu. În sufragerie avea un șemineu; focul l-am făcut din sticlă de vitralii, cu o lumină care pâlpâia în spate. Pe masă am pus farfurii minuscule, iar Gina a stat până noaptea târziu să picteze trandafiri pe marginea fiecăreia. Atâtea nopți am stat împreună, fără televizor sau radio, după ce Katrin adormea; pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ai ei, cînd Milic pornea la pescuit spre Terra-Nova sau spre insulele Kerguelen, iar ea venea să Îngenuncheze pentru a o implora pe sfînta Anna să i-l aducă Înapoi. Se afla acolo, singură, În penumbra pe care o Întrețineau vitraliile Înguste, saturate de sare, dar și zorii unei zile mohorîte. Cu capul În mîini, se ruga lui Dumnezeu s-o absolve de păcate. - Am făcut ce credeam că e drept, așa cum am făcut odinioară, doar ca s-o ocrotesc. Fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care încearcă să-și exprime protestul. Cu mare precizie, îl nimerise în centrul palmei. Ca la un semn, toate lumânările și lampioanele electrice se sting fără vreo aparentă intervenție; doar vagi dâre de lumină se strecoară printre cadrajele ce partiționează vitraliile. Acest spațiu obscur este deodată străpuns de două arcuri crestate de lumină, ce se închid în formă de aripi și izbucnesc din umerii unui tânăr enoriaș. Apoi se destind în două săgeți strălucitoare ce penetrează pe rând trupurile tensionate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care constituise mobilul crimei. Poate că cel care cotrobăise prin lucrurile mortului găsise ceea ce căuta. Era pe punctul de a renunța când ridică spre lumina ferestruicii una dintre ultimele foi de pergament. Pe el era o minunată schemă pentru un vitraliu În policromie, care Îi atrăsese atenția. Dar mai era ceva, după cum descoperi Întorcând foaia. Lumina razantă ce provenea de la fereastră scosese În evidență o țesătură de semne subțiri. Pipăind cu delicatețe suprafața, i se păru că simte brazdele lăsate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ce să fac. M-am uitat din nou În oglindă. Nu se schimbase nimic. Atunci am apucat gâtul viorii cu ambele mâini și am izbit oglinda. S-a fisurat În câteva locuri, din care pricină trupul meu semăna cu un vitraliu vandalizat. Oglinda era spartă, vioara nu o ducea nici ea prea bine. Am Început să cânt din nou. Sunetul nu mai era același. Cântam, cu toate acestea. Cântam și plângeam. Așa m-au găsit ai mei... Flavius-Tiberius tăcu. Toată povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să arunc paie pe foc. Am supravegheat vila din Muirfield Road patru nopți la rând. Stând în mașina parcată peste drum, am urmărit cum luminile se aprind, apoi se sting rând pe rând, și am văzut umbre strecurându-se printre vitralii. Mi-au trecut prin gând tot felul de idei, cum ar fi să-i distrug pe cei din familia Sprague, să mă îmbogățesc făcând pe durul cu Emmett, să mă tăvălesc cu Madeleine în toate motelurile cu ora. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și citind inscripțiile de pe pietrele de mormânt din cimitir. St Mary era o biserică normandă, care suferise multe adăugiri și restaurări, cu contraforți gotici, un ceas din secolul al XVIII-lea cu figurine mecanice mișcătoare, care băteau orele, și un vitraliu frumos, relativ recent instalat, care Înfățișa scena Nașterii, conceput de Burne-Jones și realizat de Morris. De pe parapetul turnului pătrat se vedea la o distanță de mai bine de treizeci de kilometri. Era așezată În mijlocul unui cimitir presărat cu morminte vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
în cruce greacă și protejând în subteranele sale un osuar. Destinația secretă de însemnare a punctului de confluență era întărită de dispunerea frontoanelor crucii, perfect orientate spre punctele cardinale, precum și de faptul că, la anumite ore ale zilei, cele Opt Vitralii cu Sfinți se grăbeau să-și intersecteze snopurile de raze chiar deasupra lespedei centrale, prin care, tradiția susținea că, o dată la 13 ani, un bărbat suferind putea coborî, întorcîndu- se apoi cu o cârpă umezită, de respirația zăcămintelor ascunse ale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în neființă mahala a Sfintei Vineri... Au socotit, au râcâit, au cercetat, luând pe rizurile anvelopelor cele mai tainice fire de praf ale Bucureștilor: talazurile nesfârșite de clădiri electrice, însiropate sub glazura unor decorațiuni infinit de variate. Cu ornamentele și vitraliile stângace. Cu anii fondării (și monogramele curbilinii) încrustați cu ipsos pe pridvoarele înalte. Clădite din cărămizi, urcate în cârcă cu samarul sau urnite pe planuri înclinate cu bobul. Umbrite de starurile tufelor de liliac, ale ulmilor, teilor, castanilor și plutelor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
deslușeau muștele ce se storceau, izbindu-se și rupîndu-și șalele de ochiurile de geam colorat, în culori ce parfumau lumina, făcînd-o să se curbeze, precum niște sâni de rășină, în vecinătatea rețelelor de plumb, peste pieptul planturos al imitațiilor de vitralii. După ce-și interpretară pasajul de reculegere și tăcere la patru mâini, surorile se mai smiorcăiră puțin, dădură ochilor și nasurilor lor mângâieri de batiste, scotociră în cufărul aducând cu o ladă de zestre și îi vrăfuiră lui în brațe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un loc vast, plin de tufe înverzite, aproape că nu-i cuprindea lărgimea cu ochii. Hârdaie de lemn cât un stat de om țineau loc de ghivece, iar deasupra capului tuturor, seara se filtra precum mierea printr- un luminator cu vitralii, ca printr-o strecurătoare împodobită. Se ținea după Shams ca un miel și când întrebă: „Unde suntem?“ el doar își apăsă degetul peste buze, iar după un timp îi șopti: „Tu rămâi aici, mă întorc“. Nu mai știe cât așteptase
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
strălucitor, cât inteligent, rafinat, exotic, au devenit subiect de legendă. Camera dandy e camera lui des Esseintes, eroul lui Huysmans din A rebours. Iar În realitate, reconstituit de amintirile prietenilor, apartamentul lui Eugène Sue arată nu mai puțin impresionant: vechi vitralii colorate, mobile și bibelouri scumpe din belșug, arbuști exotici exhalând arome Îmbătătoare. Sau grădina contelui de Montesquiou, sufocată de hortensii albastre, compusă și Îngrijită ca o operă de artă, În mijlocul căreia se dădeau recitaluri de poezie. Sau interioarele de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
gazon scump, Wilton. Dincolo de ele, stejari impunători și, fără îndoială, foarte vechi revărsau umbre imense peste gazon. Lumina soarelui pătrundea printre crengile încărcate de frunze, până la piatra gri și tocită a bisericii și a mormintelor, culegând sclipiri de culoare din vitraliile ferestrelor, iar din iarbă, fâșii de lumină de un verde atât de intens încât părea aproape de smarald. Era imaginea unui turist despre Anglia la scară redusă, ceea ce nu-i știrbea cu nimic frumusețea, un gând verde la umbra verde. Inspirată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
somnoros tremurul aburilor de deasupra băii din mahon, flotila fantastică de lebede și bărcuțe, sau mă priveam pe mine cu o harpă Într-una din bărcuțe, sau o molie păroasă zburând năucă În lumina lămpii cu kerosen, sau fereastra cu vitralii de dincolo de baie și cei doi halebardieri ai ei alcătuiți din dreptunghiuri colorate. Aplecându-mă din locșorul meu călduț, Îmi plăcea să-mi lipesc mijlocul frunții, mai exact ophryonul ei, de marginea netedă și plăcută a ușii și apoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
punea să zugrăvesc din memorie, cât mai detaliat posibil, obiecte pe care le văzusem cu siguranță de mii de ori fără a le vizualiza cum se cuvine: un felinar de pe stradă, o cutie poștală, modelul cu lalele de pe ușa cu vitralii de la intrare. Încerca să mă Învețe să descopăr coordonatele geometrice dintre crengile firave ale unui copac desfrunzit de pe bulevard, un sistem de compromisuri vizuale, ce necesita o mare precizie a expresiei lineare, pe care n-am reușit s-o realizez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
degajă un miros tare, de paie, În zăpușeala din aer. Pe policioarele albe de la ferestre și pe băncile lungi de sub ele, acoperite cu stambă imprimată decolorată, razele de soare se frâng În giuvaere geometrice, după ce trec prin romburile și pătratele vitraliilor. E ora când Mademoiselle este În forma cea mai bună. Câte volume ne-a citit ea pe veranda aceea! Glasul ei firav continua să murmure, fără a-și domoli ritmul, fără cea mai vagă ezitare, o splendidă mașinărie de citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]