9,695 matches
-
inerțiile ei, asociate adesea și paradoxal cu marile elanuri înnoitoare. Din această perspectivă, lucrarea sa Adevărul despre un destin politic. Gr. Al. Ghica (1849-1854), apărută la editura ieșeană Junimea, în 1973, constituie un sugestiv reper, iar spovedania epistolară a ultimului voievod moldav, făcută după încheierea mandatului său septenal, ministrului de Externe francez Al. Walewski, la 30 mai 1857, este demnă de orice antologie a neputinței politice românești. Dacă s-a ocupat cu stăruitoare consecvență - identificabilă pentru unele cazuri (mijlocul secolului XIX
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în timpul războiului s-au împotrivt înaltului Devlet și s-au aliat cu rușii, și că vor fi tratați cu blândețe [...]; lui Grigore [III Ghica], care se afla de partea Rusiei, să i se acorde Moldova pe vecie. Atunci când postul de voievod va rămâne vacant, să-l moștenească fiii acestuia și, întocmai ca raguzanii [Dubrovnik], să predea haraciul (miri) Moldovei către înaltul Devlet la trei ani odată. De asemenea, să i se dea voie să aibă un capuchehae la Poartă”. Reis Efendi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
că pot fi păstrate unele dintre elementele verbale inițiale, în condițiile în care acestea au un anumit rol în decodarea și interpretarea textului, respectiv sunt vizate ca mijloace de îmbogățire/activizare/nuanțare a vocabularului copiilor; vezi, de exemplu, cuvinte ca voievod, sultan, mâță etc.); de asemenea, pot fi avute în vedere explicarea anumitor cuvinte/expresii chiar în procesul lecturii (prin sinonimie), ,,suplimentarea"/completarea ilustrațiilor din carte sau a textului ca atare cu imagini pe care cadrul didactic le consideră mai sugestive
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
a lui Ștefan cel Mare și Sfânt, datează din 1496 și are picturile interioare de mare valoare și de un caracter original? Biserica "Sf. Gheorghe" Domnească, înălțată de Doamna Elena Rareș, datează din 1551 și resimte influențele ctitoriei lui Ștefan Voievod? Biserica Uspenia, ctitorie a Doamnei Elena, soția voievodului Petru Rareș, datează din 1552, și este deținătoare de valori de autentic tezaur - valori de pictură, sculptură, carte veche? Muzeul Județean (Secția Istorie și Arheologieă, monument istoric, a cărui clădire datează din
MODALITĂŢI DE REALIZARE A EDUCAŢIEI ECOLOGICE by NICOLETA DURBACA () [Corola-publishinghouse/Science/1738_a_92268]
-
din 1496 și are picturile interioare de mare valoare și de un caracter original? Biserica "Sf. Gheorghe" Domnească, înălțată de Doamna Elena Rareș, datează din 1551 și resimte influențele ctitoriei lui Ștefan Voievod? Biserica Uspenia, ctitorie a Doamnei Elena, soția voievodului Petru Rareș, datează din 1552, și este deținătoare de valori de autentic tezaur - valori de pictură, sculptură, carte veche? Muzeul Județean (Secția Istorie și Arheologieă, monument istoric, a cărui clădire datează din 1913, a avut inițial destinația de prefectură a
MODALITĂŢI DE REALIZARE A EDUCAŢIEI ECOLOGICE by NICOLETA DURBACA () [Corola-publishinghouse/Science/1738_a_92268]
-
începere de la 11 august 106, peste 1000 de ani, "urmașii urmașilor lor", ai celor de atunci, aveau să pornească și înspre frații din sud de Carpați, cu care păstraseră legături puternice, de neam, constituindu-se acolo Țara Basarabă, adică a voievozilor din obârșia familiei Basarabilor, și, în același timp, și spre frații lor din răsărit, dincolo de Siret, de Prut și de Nistru. Dragoș și ai săi, apoi Bogdan și ai lui au constituit Țara Bogdania. În acest mod s-au format
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
1961), Jocul cu moartea (1964), Pădurea nebună (1968) și fragmente din Rădăcinile sunt amare (1961) de Zaharia Stancu, Divanul persian de M. Sadoveanu (1980). De numele lui A. se leagă traducerea integrală a cărții lui N. Bălcescu, Românii supt Mihai Voievod Viteazul (1963). A mai transpus, pentru reviste, ziare și antologii, din prozatori români ai secolului al XX-lea (Mihu Dragomir, Titus Popovici, Costache Anton, Aurel Leon, Aurel Mihale, Al. Sahia). A participat ca traducător la realizarea antologiei literaturii române A
ANDRÁS János (5.IV.1926. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285351_a_286680]
-
1968; Román népballadák és népdalok [Balade și cântece populare românești], București, 1961; A román iródalom kis tükre [Antologia literaturii române], I-IV, București, 1962-1964 (în colaborare cu Mihai Gafița); N. Bălcescu, A románok Vitéz Mihály Vajda idejében [Românii supt Mihai Voievod Viteazul], București, 1963; M. Sadoveanu, Perzsa diván [Divanul persian], București, 1980. Repere bibliografice: Békési Ágnes, A műforditásról-néhány mű kapcsán [Despre traduceri - cu prilejul unor opere traduse], KOR, 1965, 1606-1610; Rom. magy. ir. lex., I, 59-60. O.K.
ANDRÁS János (5.IV.1926. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285351_a_286680]
-
personaj fantastic cu totul special: un eu naratorial cu o dublă ipostază, una istorică, reală și una mitică, fantastică. Eul-narator este în același timp un om obișnuit, „istoric”, dar și un contemporan al tuturor timpurilor, al zeilor hawaiieni ori al voievozilor și vechilor călugări din mănăstirile românești. El trăiește simultan în basm, în mit și în realitate, asemenea lui Făt-Frumos din poemul dramatic, cu o vagă înțelegere a statutului său de „ne-muritor” ori de „înviat”. Străinii din Kipukua se plasează
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
mai colaborat cu versuri, proză, publicistică literară și culturală la „Glasul Bucovinei”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Țara Șipenițului”, „Buna-Vestire”, „Convorbiri literare”, „Bucovina”, „Revista Bucovinei”, „Bucovina literară”, „Universul literar”. După al doilea război mondial, la Suceava, pune bazele grupării literare „Voievodul”, împreună cu Dimitrie Loghin, Mihail Cazacu și D. Florea-Rariște și reușește chiar să publice o antologie a scrisului bucovinean (Floare de gând, 1947). În 1992 publică, sub titlul general Neuitatele plaiuri natale, un volum de poezie și, împreună cu soția sa, Silvia
ANTONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285387_a_286716]
-
, Ion (11. I. 1937, Lișna, j. Botoșani - 24.VIII.1997, Iași), critic și istoric literar. Este fiul Mariei (n. Calistru) și al lui Gheorghe Apetroaie, țărani. A urmat Liceul „Grigore Ghica Voievod” din Dorohoi, pe care l-a absolvit în 1954, apoi Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1955-1960). Face carieră didactică la Catedra de literatură română și comparată a aceleiași facultăți. Între 1972 și 1976 a funcționat
APETROAIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285404_a_286733]
-
văii superioare a Someșului Mare și al locuitorilor acesteia (cea dintâi prezentare a operei și autorului aparține lui Vasile Bichigean, în 1925). Altă traducere, de o valoare indiscutabilă, este cea aparținând poetului Ion Cutova, din Vitejiile preapiosului și preaviteazului Mihai Voievod de Stavrinos. Alți colaboratori: Sever Hurdea, Vladimir Macavei, Aurel A. Mureșianu, Ioan Vaida. I.I.
ARHIVA SOMESANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285446_a_286775]
-
dou... epopei - Skanderberg În veacul al XIV-lea și Enver Hodja În secolul XX - se Împleteau. Trecutul era idealizat cu ajutorul cercet...rilor antropologice, lingvistice și Îndeosebi istorice bine direcționate. În România, Ceaușescu era prezentat drept continuatorul lui Ștefan cel Mare, voievodul Moldovei În secolul al XV-lea, și al lui Mihai Viteazul, primul care a unit țară, În secolul al XVI-lea. În mod similar, Todor Jivkov Încerca s... reuneasc... În spatele s...u poporul bulgar exaltînd trecutul național. Cu ocazia Împlinirii
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
este Îndeaproape urmat de beizadele și de marii boieri, al căror privilegiu de a fi cei mai apropiați de alesul Domnului le dă dreptul de a se apropia primii de oamenii acestuia. Spectacolul puterii este acum pe cale să se Încheie: voievodul și mitropolitul intră În biserică pentru slujă, În vreme ce moaștele rămân afară „pentru sărutarea norodului”. Epilogul este rezervat Însă tot monarhului: după ce trupul sfintei revine În biserică „se petrece Domnul și beizadelile și cu boierii pe dedesubtul sfântului trup și apoi
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Gurița”, „Viitorul”, „Alandala”, „Versuri și proză”, „Săptămâna politică și culturală”, „Drepturile femeii”, „Noi pagini literare”, „Universul”, „România de mâine”, „Naționalul”, „Palatul de Justiție”, „Cronicarul”, „Literatorul”, „Politica”, „Teatrul de mâine”, „Democratul”, „Gazeta Capitalei”, „Dimineața”, „Răsăritul”, „Actualitatea”, „Lumea copiilor”, „Cultura poporului”, „Țara voievozilor”, „Veselia”, „Universul copiilor”, „Fântâna darurilor”, „Luceafărul literar și artistic”, „Omul liber”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Isis”, „Cuvânt bun”, „Ortodoxia”, „Gazeta”, „Duminica copiilor”, „Luceafărul literar și critic”, „Epigrama”, „Curentul magazin”, „Progresul literar”, „Rapid”, „Glasul neamului”, „Curentul pentru copii și tineret
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
neliniște înghețată, cu ceva tonuri de Ioan Alexandru și nostalgii expresionist-rurale: „Aș fi putut să rămân fiu nebun de arcași prin păduri / Între coarne de zimbru ca într-un mare amurg fumegând. / Aș fi putut să rămân fiul domnilor mei, voievozi / Între Iza și Mara, lângă tatăl și mama, frumoși și cărunți.” Privire liberă (1980) aduce un plus considerabil de insurgență; textul se abstractizează, meditează asupra captivității, a compromisului politic devastator de conștiințe: „Desigur, noi putem fi înlocuiți / Cineva ne acuză
DOHOTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286809_a_288138]
-
poziția lor. Cârmuirea (conducerea) colectivă nu era o caracteristică a tuturor obștilor românești. În epoca roirilor de sate, în preajma întemeierii statelor și a întăririi feudalismului, satele noi alcătuite aveau câte un conducător și organizator al satului și un șef militar (voievod) în satele întărite cu șanțuri. Titlul lor era acela de jude (termen latin), tradus prin cneaz (termen slav). Numele acestor conducători, moșul satului, legat prin sânge de marea familie a locuitorilor satului, se regăsește în denumirea satelor cu pluralul unui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
toți. Întemeierea statelor medievale românești, în secolul al XIV-lea, a găsit satele cu hotarele lor stabilite din "veci", cum spun hrisoavele. Așezarea hotarelor satului se datorește vremii în care obștile (satele) erau reunite sub o conducere militară, a unui voievod sau județ. Voievodatele anterioare întemeierii statelor românești au reprezentat prima organizare politică a satelor libere din regiuni diferite, în Muntenia, Moldova și Transilvania.19 Structuri politice-uniuni de obști, "romanii populare" Organizarea politică în societatea autohtonă carpato-dunăreano-pontică, în epoca "marilor tăceri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
buni și bătrâni". Pe măsură ce diferențierea socială s-a accentuat, iar pământurile arabile devin ereditare în aceeași familie, funcția social-politică e însușită de un singur om-de la sfatul (organism colectiv), în secolele VI-VII, funcția în obște se individualizează: jupani, cnezi, voievozi (duci), principi, reguli, primores, proceres, în terminologia documentelor latine și slave. În mod concret, locuințele din cadrul așezării de la Udești (jud. Suceava) și Budureasca (jud. Prahova) aparțin unor elemente înstărite din obște, conform dimensiunilor și inventarului descoperit. Ei sunt conducătorii acelor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
invaziile străine. Așezările fortificate sau cetățile sunt obiective cu semnificație social-politică, sunt prezente în aria primelor formațiuni statale, cnezate și voievodate, și existau deja, în secolul al X-lea, în diferite regiuni locuite de români. Pe lângă cetățile-reședințe ale cnejilor și voievozilor români din Transilvania și Banat-Biharea, Dăbâca, Orșova s-au aflat și alte cetăți-fortificații. Ele se împart în trei grupe, ca tehnică de construcție. Primul tip: un val de pământ în fața căruia se afla o întăritură și un șanț de apărare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un șef militar (vezi mai sus). Procopius spune că ei nu sunt conduși de un singur om, ci trăiesc din vechime în rânduiala democrației militare, treburile lor sunt hotărâte de obște. Adunarea triburilor este cea care decide, iar comandantul militar (voievodul) era ajutat de un sfat al bătrânilor. Deplasările lor nu se făceau de întregul trib, ci fărâmițat, în grupuri separate, mari sau mici, conduse de un șef militar (Ardagast). Temelia structurii sociale a obștilor sătești slave o reprezenta familia patriarhală
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
VII). Slavii din Dacia, care locuiau în Carpați și la Dunăre, nu au alcătuit state (regate), precum neamurile germanice și turanice (goți și huni), iar organizarea lor politică era cea gentilică (bazată pe gintă), cu căpetenii alese de oșteni, numite voievozi. Colonizările slave se făceau de către comunitate (obște), o așezare întemeiată de o mare familie care folosea pământul în comun, încât obștea gentilică se transformă acum în obște teritorială (sătească), ca la români. În acest sens, și istoricul bizantin Procopius (secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
obște teritorială (sătească), ca la români. În acest sens, și istoricul bizantin Procopius (secolul VI) spune despre slavi că erau oameni care nu se supun nimănui-ei alcătuiau o "democrație militară", adică comunități de arme cu căpetenii alese de adunarea oștenilor (voievozi).12 Slavii de la începuturi (secolele V-VI), cei dinainte de creștinarea lor târzie (865), au suferit influența civilizației și culturii germane și latine. Deși sunt istorici (inclusiv români), care susțin că slavii au ajuns la Dunăre aduși de avari și alte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mare parte din toponimia noastră-ei au dat nume proprii localităților și râurilor, care s-au menținut și după asimilarea lor. Ca element cuceritor și stăpân al pământului, slavii au constituit, timp de secole, și elementul conducător clasa politică. Cnejii și voievozii (ambele sunt cuvinte slave) lor sunt căpeteniile diferitelor triburi slave, venite aici, ca și ale populației autohtone supuse, ei împart dreptatea pe timp de pace și conduc oastea în timp de război. Pe văile râurilor, unde locuiau românii, autohtonii, se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apoi și de fruntașii români.), amintite de primele izvoare istorice.31 Astfel, când vin ungurii în Transilvania, la începutul secolului al X-lea, ei află aici formațiuni politice ("ducate"-voievodate), cu o populație amestecată încă, româno-slavă, și condusă de duci (voievozi). Ducatul lui Menumorut-"dux Bihorensis"-arătat ca slav (numele)-supus oricum împăratului bizantin-la întrebarea lui Arpad, el răspunde "cu o inimă bulgărească" că nu se va supune. Avea și o cetate, Bălgrad (slav). Voievodatul din Banat era condus de Glad
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]