1,651 matches
-
Shu Lien din Tigru și dragon. Arunc rucsacul în spate ca pe-un fulg, înșfac scurt, cu o mișcare hotărâtă, sacoșele burdușite și pornesc în pas săltăreț spre casă. De multe ori, în timp ce străbat parcul, îmi dau drumul și fredonez voios, tot mai tare și mai neînfricat, o-di-ri-di-di-na u-ha“. rockin’ by myself Oxy(re)generator Dumitru UNGUREANU Da, Jean Michel Jarre ne va încânta urechile și-n acest articol! Omul e cu un pas înainte și, generos cum îl știm, ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
le socotea a fi rezervate etapei timpurii a existenței : Și fața-i luminoasă... și juna-i exaltare/ Să fie ?... l-a mea vârstă !... Să poate ?... Sunt uimit.../ Ce simt acum în mine de mult nu am simțit,/ De mult ! ... de când voioasa și falnica-mi junie/ Împlea tot universul de-amor și poezie. Măgulit de admirația ei pentru versurile lui ( Nu e triumf în Câmpii Elizei/ Pentr-un poet ce-aspiră la gloria divină/ ca sacra-ngenunchere de gingașă vergină), se întreabă șovăielnic
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de o vreme la post-restant unde își primea, din prudență, corespondența. Le vârî cu grijă în buzunarul interior al vestonului ca să le citească acasă. Vremea era închisă. O primă picătură îi ateriză pe nas, urmată de altele, care își concentrară voioase tirul pe acest relief ce depășea suprafața obrazului, mai mult sau mai puțin protejată de cozorocul chipiului. Inutil să-și facă iluzii, ploua în aversă. Ajunse muiat tot, deși între timp ploaia se potolise și o spărtură ce se întindea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
certe. Și-a băut romul și a plecat. Paltonul lui nici n-a avut timp să se usuce. "Sunt nițel trist că l-am lăsat singur în zi de sărbătoare, dar e un strică-chef..." suspină șeful de gară. Caterina deschise voioasă ceremonia. Nu era momentul să fie abătuți. "O să începem cu un pahar de șampanie, spuse ea. Filip a făcut totul di granda, Nicolae. În sănătatea ta!" O să mă răsfăț. N-am băut în viața mea șampanie! "Tocmai de-aia, trebuia
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
amintesc și azi: Cu suflet oțelit și cuget treaz, Cinstesc învăpăiata ei culoare, E înroșită-n sângele viteaz, Vărsat în lupte de clasa muncitoare. Noi, pionierii, mergeam prin sat, cu cravata roșie la gât și ne salutam cu cuvintele Salut voios de pionier ! Eram mândri că suntem pionieri. Mai târziu am realizat că și acesta era un mod prin care regimul comunist, recent instaurat, folosea candoarea copiilor. Oamenii, pe stradă sau la porțile curților, se uitau curioși la noi și își
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
de carieră, care, pentru unii, este deja consumat de câțiva ani, sfârșitul tinereții... în aparență; momentul însă este depășit repede, urmând fotografiile din tinerețe. O fotografie în ultima zi de școală a anului I, care reprezintă un grup de tineri voioși, adunați în jurul unei bănci. „Iată, aici eram la o defilare de 1 Mai, în 1960”, spune Mihai Toma sau Mișu, cum îi spun colegii, arătând spre un grup de băieți care, având în spate o pancardă cu lozinca „Trăiască Comitetul
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
i se înclină Și pe genunchi cade cu dor. Frumoasă, vie, zâmbitoare, Sub cer senin, în aer cald, Ea se oglindă-n splendid soare, Se scaldă-n mare de smarald. Latina gintă are parte D-ale pământului comori Și, mult voios, ea le împarte Cu celelalte-a ei surori! Dar e teribilă-n mânie, Când brațul ei liberator Lovește-n cruda tiranie Și luptă pentru al ei onor. în ziua cea de judecată, Când, față-n cer cu Domnul sfânt Latina
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
mod considerabil prin oaspeții veniți din toată țara spre a asista la această măreață ceremonie. Aspectul sărbătoresc al stradelor principale și a întregii Capitale în genere se poate zice că era nemaivăzut încă până aci. Majestățile și Altețele Lor mulțumeau voios la aceste nesfârșite și unanime manifestațiuni de iubire și atât figura radioasă a Reginei, cât și fața plină de mulțumire a Regelui reflectau veselia ce Auguștii Suverani împărtășeau în acea zi cu credinciosul Lor popor. Pe la orele 2 cortegiul regal
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
simțit nevoia să scriu despre poezia ta puțin altfel, cred că te receptez tare profund prin ceea ce scrii! Anul '82 a fost cel mai frumos an al meu, așa cum prevăzuseși tu. Anul acesta e cam rănit, totuși sper să trec voios (ca un pionier) dincolo, în '84, dacă-mi scot cartea și dacă T. redevine ceea ce nu mi-am închipuit niciodată că n-ar fi. Ultimele zile au fost pline de promisiuni, poate și în urma unei vizite la ea; fusese ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
liniștesc și-i povestesc anecdote locale spre a aduce un surâs pe fața lui gravă”. Luni, 28 noiembrie. Trenul regal intră în țară pe la Arad. La ora 1230, a ajuns la București în gara Mogoșoaia. Din tren coboară Carol nn.) „voios și râzător, urmat de Marele Voevod Mihai de Alba Iulia și de d. Ernest Urdăreanu”. Fanfara intonează Imnul regal. Mulțimea scandează urări de bun venit. Suveranul salută mulțimea, gustă pâinea și sarea oferită pe o tavă de aur de primarul
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
de Crăciun. Au fost invitați: soția marelui industriaș Nicolae Malaxa, Natalia, cu fiica Irinel, și fiul Costache; Puiu Filitti cu soția Zica și fiica, Minuko, Ernest Urdăreanu; Radu Rusescu și soția. Copiii (Mihai, Irinel, Costache și Minuko) au dansat, foarte voioși, iar cei mari au jucat pocher. S-au împărțit daruri. Malaxa i-a dăruit regelui un tablou de Grigorescu. Miercuri, 27 - sâmbătă, 30 decembrie. Familia Regală petrece la Sinaia cu invitații menționați mai sus. Miercuri seară, cei mari au petrecut
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
și dispăruți au fost. Iliuță mi-a făcut semn cu mâna și mi-a spus că: Totul trebuie făcut la timp", dicton ce-l reține de la tata. Eu i-am răspuns că așa este deoarece "timpul costă bani". Apoi, păsărelele voioase zburând mereu printre crengile celorlalți pomi au început cu trilurile lor minunate. Băieții le îngânau șoptit, fluierând, fiind parcă într-o întrecere cu ele. Totul era așa de frumos! Și natura ținea cu noi. Perele mari, galbene și coapte erau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
apărea din nou În sala mare. Acolo, Rishawa ședea de-a dreapta lui Bertold pe estradă, și ducele Îi oferea curtenitor un strop de vin și o bucățică de friptură de potârniche. Toate se făceau după o bună rânduială. Ducele era voios și destins, În mijlocul credincioșilor lui slujitori, mânca cu poftă, lăudând talentele de gospodină ale gazdei și vinul prietenului lui. Pentru puține ceasuri devenea și el un om ca toți ceilalți, uitând grijile domniei și ceremonialul sever de la Curte. De data
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
decât întregite de amintiri, realitatea. După motel am coborât la lac, apoi am revenit să-i aștept pe ceilalți pe terasă. Pe drumul de întoarcere, un prim incident tehnic: bicicletei bătului i s-a rupt aripa din față. Îndreptându-ne voioși spre Sfântu Gheorghe, lăsam în urmă sate, urcușuri și coborâșuri, locuri de vis, care de pe bicicletă se văd altfel. Am mâncat pe marginea drumului. Din fericire, la hotel ne-a primit un apartament cu două camere iar la cofetărie cafe-frappe
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
vorbă și faptă. Nu! Nu era o muncă benevolă, un act de voință personală realizat ca urmare a unui impuls interior, uman sau creștin. Nu! În spatele celor două cuvinte cu o coloratură sentimental-romantică, imaginând o pereche de tineri îndrăgostiți alergând voioși spre locul de muncă, săltând pe câmpia înflorită, se ascundea latura cameleonică a acestei reptile comuniste, metamorfozată într-o monstruoasă creatură acvatică prevăzută cu opt brațe, tulburând cu un jet negru și otrăvitor viața noastră de zi cu zi. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
trei fetițe. Coffey a venit pentru specializare, În concediu de studii pe mai mulți ani. La curs stă alături de mine. Ne-am Împrietenit din prima zi, suntem cei mai În etate, el 35, eu 36 de ani. E Înalt, simpatic, voios, cu o față roșcovană. Îl urmăresc cu câtă voință și răbdare Își ia notițele. Amândouă mâinile Îi sunt retezate până aproape de coate. Tatăl său, fermier, l-a luat la cinci ani În câmp, la secerat. Acolo s-a pierdut prin
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
25 de ani” pe care o redăm integral nu numai pentru idei și frumusețea versurilor dar și pentru a se înțelege mai bine ce însemna în fața cenzurii ultima strofă a poetului: „Pășiți feciori mereu cu fala-n frunte, Cu pași voioși și pieptul oțelit, Căci din noianul vremilor cărunte În pulsul vostru Roma s-a trezit! Uniți pășiți pe-a veacurilor punte Și apărați cu brațul moștenit Tot ce iubiți din vremile cărunte Că-n pulsul vostru Roma s-a trezit
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
-ntinderi un farmec nespus/ Și holdele cîntă: Vrem pace!// Pe-acasă din fabrici cînd seara plecați/ Și vraja mașinilor tace,/ O clipă la poartă tăceți și-ascultați./ Mașinile cîntă: Vrem pace!// Copii de școală în grupuri cînd vin/ Prin parcuri voioși să se joace,/ Privește-i și-ascultă-li-le rîsul senin/ Căci rîsul lor cîntă: Vrem pace!// Cînd somnul coboară pe gene ușor/ Și noaptea-mprejurul tău tace,/ Gîndește la pace c-adormi binișor/ Și visul îți cîntă: Vrem pace!// Cînd doina suspină prelung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de ideologia comunistă, nu se lasă nici el mai prejos, evidențiind ce rușine era să fie scriitor în urmă cu șase decenii, mai exact cam pe vremea cînd murea Eminescu: Știți voi, cei care din toate depărtările țării, surîzători și voioși, v-ați dat întîlnire, unii cu alții și cu năzuințele voastre, într-o adunare de scriitori știți voi că acum 60 de ani, nu mai mult, a fi fost scriitor de meserie era o rușine? În provinciile și satele voastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
radio, mașina de gătit, butelia etc. încă nu aflase despre confiscarea totală a averii condamnaților politici. Luni, pe 4 ianuarie 1960, cu geamantanul pregătit, e gata de plecare, supărat peste poate își ia rămas bun. Tatăl, în pijama, scurt, rotofei, voios îi dă ultimele sfaturi: -Ți-au spus să nu mă lași să mor ca un cîine? Ei bine, dacă-i așa, n-am să mor deloc. Te aștept. Și vezi să nu mă faci de rîs, zice. Să nu fii jidan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
seara aceasta, la ultimul meu concert, vom cânta o singură piesă. Zaraza, desigur. Este ultima mea piesă pe care vreau să o dăruiesc acestui oraș... O oră mai târziu, când localul aproape că se umpluse, a apărut pe scenă zâmbind, voios, energic, și și-a cerut scuze pentru programul foarte scurt care avea să urmeze. Nu a pomenit de retragere publicului, a invocat câteva probleme de sănătate. Momentul special nu era al clienților din salon, era doar al lui. Și voia
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
clasă” al noii orânduiri „revoluționare”! Ce „onoare” mi se făcea, mie, unui umil și dizgrațios de timid adolescent, fiu al unui mărunt preot unit, adolescent catapultat peste noapte Într-un no man’s land inventat ad-hoc de noua, brutala și „voioasa” putere, aruncat, de fapt, În acea „singurătate” din care nu va mai ieși decât În scurte „respirații sociale”, decenii la rând! O singurătate „făcută pe măsură”, de parcă zeii mei tutelari m-ar fi Împins, nerăbdători, Într-o singulară precocitate, atât
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
camera de zi. (Mai târziu mi-a spus că urlasem în timp ce stăteam perfect nemișcat.) Și apoi: tăcere. Monitoarele DCE-urilor au încetat să mai piuie. - Hu-ah! Asta venea de unul din tipii de la etaj. Celălalt a scos iarăși un chiot voios. Se vedea că se distraseră și altădată în acest fel. Miller și cu mine respiram din răsputeri. Nu-mi păsa dacă arătam înspăimântat. - Simt o prezență masculină, l-am auzit pe Miller murmurând în timp ce scana încăperea. - Luminile pâlpâie, Bob, strigă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
partidului sau contra activiștilor săi cei mai acerbi”, ci, dedus cumva, contra grupului Barbu, care în ochii noștri reprezenta aripa cea mai radicală. Barbu însuși nu a făcut nimic pentru a-și nuanța poziția în interiorul breslei, ba uneori prelua aproape voios o sarcină ce revenea de obicei activiștilor și încă nu celor mai de frunte: cea de provocator. Un exemplu: la una din plenarele Uniunii de care am mai vorbit, mini-conferințe pe țară ale U. Scriitorilor unde câteva generații de literați
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
atrași de „grota albastră”, dar, mi se pare, mai mult de cartea doctorului suedez Axel Munthe, Cartea de la San-Michele, un enorm bestseller al generațiilor dintre războaie și puțin după...Ă ...- Ei bine... cine e personajul ăsta ce seamănă cu un voios băcan? l-am întrebat pe „Mac”, și el, punând degetul la buze, mi-a șoptit: - Eee... ambasadorul nostru la Paris, tov. Flitan! - Aha, am răspuns eu dumirit; - Șii... cine e individul ăsta în negru, excesiv de amabil, care se repede să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]