1,852 matches
-
problemele importante. De pare că acolo, în galaxia voastră, autonumitul comandant suprem menține o continuă stare de război împotriva ființelor umane Dzan. Iarăși o pauză. Ochii celorlalți Troog erau ațintiți asupra șefului lor. Gosseyn așteptă, în timp ce un umăr al trupului voluminos de dedesubtul capului acela făcu o mișcare care putea fi descrisă ca un ridicat din umeri. Gura mică rosti: - Mai Marele Nostru, spuse comandantul navei, a ordonat raselor inferioare să i se supună. Pauză. Tăcere. Apoi: - Când a fost dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
superiori; și de aceea vă spuneți "persoane care contează." Comandantul privea fix într-un punct aflat pe perete, deasupra lui Gosseyn. Iar ceilalți Troog priveau fix la el. Apoi, brusc, un Troog, al cărui corp era de departe cel mai voluminos dintre cei aflați la masă, se ridică - aproape sări, de fapt (scaunul se târî cu zgomot) - și spuse aproape țipând: - Veen, nu mai ești bun de comandant. Așa că eu, Yona, mă numesc comandant în locul tău! Străinul care fusese așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
-se să plătească. —Tu plătești numai pisoiul, iar eu plătesc cățelul pe care ți-l fac cadou de Moș Crăciun. Nu vreau așa. —Mi-ai zis că-ți place cățelul? Îmi place, dar pentru tine. —Cecilia ia cățelul, care era voluminos, i-l pune în brațe lui Robert, apoi achită suma, își ia pisoiul în timp ce Robert nemulțumit de mașinațiile Ceciliei, îl plătește. Cum îmi stă mie cu ditamai câinele acesta? ești o figură, Cecilia. —N-ai zis că-ți place? De ce
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
locul său, inginerul Edward. „Pe când al dumneavoastră-i șase”, replică pictorul, privindu-și genunchii care Încă mai tremurau. „Șase-șase”, spuse Satanovski, aruncând printre pahare și un rând de zaruri. „Mai puneți unul, ca să fie trei”, spuse pictorul. Mișcându-și bărbia voluminoasă, inginerul mai aruncă pe masă Încă un zar. „Acum cifra e completă”, zise pictorul, „măcar știm cu cine avem de-a face.” Aprinzându-și Încă o țigară, Lily chicoti cu subînțeles. Noimann observă că Bikinski se enervează și atunci, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ca dumneavoastră, dar n-am avut parte... Acum însă trebuie să mă retrag pentru câteva minute fiindcă mă trece o nevoie fizică, urgentă...“. M-am ridicat și am intrat în W.C., lăsând-o să-și rumege singură sentimentul... * Cea mai voluminoasă femeie din lume, gospodina engleză Muriel Hopkins, în vârstă de 49 de ani, a încetat din viață ca urmare a unui atac de cord. După unele estimări, ea cântărea peste 320 de kilograme. În ultimele săptămâni de viață Muriel nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
despicături mari de arțar canadian. Prin repetiție continuă, acest tabiet neobișnuit se converti în cotidiană cutumă: la ore din cele mai matinale, Profesorul se așeza în aceeași poziție favorită, cu spatele la biblioteca înțesată de cărți, ca și cum s-ar fi temut ca voluminoasele-i tomuri să nu-i sufle divina inspirație. Fără să-și propună aceasta în mod special, ignora total florile de interior, cărțile, șemineul cu horn de piatră, chiar și oglinda de Murano, la care privirea îi scăpăta uneori pe furiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
capătul coridorului și era pe punctul de a sări. Era femeia care intrase în hotel împreună cu bărbatul care semăna cu generalul Tōjō. Văzându-l pe Gaston, a început să dea-ndărăt, speriată. La picioarele ei se zărea o bocceluță destul de voluminoasă, dar Gaston nu-și putea imagina ce conținea. În jurul gâtului avea un bandaj soios. Era scundă și slabă. Gaston era de părere că fețele japonezilor erau la fel de lipsite de expresie ca și măștile pentru teatrul Nō. Nici această femeie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să intre în categoria "leonină". Își puse pălăria. Acum avea aerul unui voinic cu figură puternică, ceea ce era satisfăcător. Voia pe cât posibil să nu se facă remarcat. Cel de-al doilea creier, care-i făcea capul cu o șesime mai voluminos decât cel al unui om normal, avea limitele lui. În răstimpul celor două săptămâni scurse de la moartea lui Thorson, liber pentru întâia oară să studieze puterea sa terifiantă, trebuise să-și modifice convingerea precedentă de invincibilitate. Puțin mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
glas energic, și VEZI! Stând în genunchi, Gosseyn văzu umerii, o parte din brațe și a toracelui și capul celui culcat înăuntru. Figura uscățivă era destinsă, buzele ușor întredeschise. Era figura unui bărbat la patruzeci de ani cu un craniu voluminos; expresia feței părea, în mod curios, goală. Bărbatul era frumos, dar numai din cauza simetriei și liniei obrajilor și oaselor. În rest, avea un aer tâmp. Nici pic de asemănare, nici măcar vagă, cu Gilbert Gosseyn. Zeul Adormit de pe Gorgzid rămânea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
protestează, ascultă cuminte indicațiile mamei. Când mă observă în balcon, o întreb: -Câți ani are copilul? -Opt. -Și cum îl cheamă? -Spune Marine cum te cheamă! Spune mă, săru` măna. -Săru` mâna, îmi zice, în timp ce trage rucsacul în spinare, unul voluminos, dar când să se ridice și el în picioare, rucsacul fiind mai mare decât el, îl trage înapoi, căzând pe bagaje. -N-am ce face, râde femeia dezinvolt, el vrea să care rucsacul, l-a primit de la o doamnă cu o
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
să spui? Irnerio apucă volumul cu două degete, se-ndreaptă spre o ușiță, o deschide, aruncă volumul acolo. L-ai urmat; bagi capul într-o debara întunecată; vezi o masă cu o mașină de scris, un magnetofon, dicționare, un dosar voluminos. Iei din dosar foaia de titlu, o aduci la lumină, citești: Traducere de Ermes Marana. Rămâi trăznit. Citind scrisorile lui Marana ți s-a părut mereu c-o întâlnești pe Ludmila... Explicația ta era că nu reușeai să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
două compuneri de versuri. Cartea are 25 de scrieri din diferite timpuri contra confesiunii romano-catolice, mai ales în privința primatului papal, a purcederii Sfântului Duh, a Euharistiei și a Botezului. Cărțile tipărite la Mănăstirea Cetățuia sunt puține ca număr, dar destul de voluminoase și au avut o deosebită însemnătate literară. După anul 1698 relațiile Patriarhului Dosithei cu Mănăstirea Cetățuia și Iașul încep să slăbească, din cauza disputelor din viața politică. Patriarhul se mută în Țara Românească, deoarece, aici se bucură de protecția lui Constantin
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
măiestrie, Abu Taher adaugă: — Omar, tu nu ești un necunoscut la Samarkand. În ciuda vârstei tinere, erudiția ți-e deja proverbială, isprăvile tale se istorisesc prin școli. Nu este oare adevărat că ai citit de șapte ori, la Isfahan, o lucrare voluminoasă de-a lui Avicenna și că, odată Întors la Nishapur, ai reprodus-o cuvânt cu cuvânt, din memorie? Khayyam e măgulit că reișita sa, autentică, este cunoscută În Transoxiana, dar asta nu-i risipești temerile. Referirea la Avicenna În gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de Șahul Persiei dându-se drept ambasadoarea lui Ludovic al XIV-lea, istoria acelui văr al lui Jean-Jacques Rousseau care-și sfârșise zilele ca ceasornicar la Isfahan. Iar eu nu-l ascultam decât pe jumătate. Preferam să-l studiez, capul voluminos, exagerat de mare, fruntea proeminentă, acoperită de un smoc de păr stufos și creț. Vorbea cu patimă, dar fără emfază, fără acele gesturi la care m-aș fi așteptat din partea persoanei sale, cunoscându-i scrierile Înflăcărate. — Sunt pasionat de Persia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se dovedi de Îndată foarte descurcăreț, adesea chiar de neînlocuit. Nu aș fi știut să strecor câteva monede În palma acelui vameș cu mustață mândră, ca să catadicsească să lase, pentru o clipă, narghileaua său și să vină să-mi vizeze voluminosul Welseley. Tot el a fost cel care a negociat cu Administrația Drumurilor obținerea imediată a unei trăsuri cu patru cai, În timp ce funcționarul ne poftea categoric să revenim a doua zi, iar un birtaș respingător, În mod limpede complicele său, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ce se vedea pe ecrane nu semăna nici cu Centaurul, nici cu Sol. Camerele diseminate pe suprafața coșcovită a lui Nostromo oscilară tăcute în vidul cosmic, căutând prin infinit amăgirea azurie a Pământului familiar. Pe cargou, monstruos agregat de forme voluminoase și de carcase metalice, camere secundare intrară în acțiune, multiplicând unghiurile de vedere, scotocind imensitatea. Oamenii din alte vremi s-ar fi mirat tare să afle că Nostromo remorca prin hăurile stelare o cantitate astronomică de petrol brut, închis în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lui Nostromo era autorizat să utilizeze sasul. Kane declanșă lunecarea scutului de protecție, care eliberă trei manete. Le coborî în ordine. Se auzi un șuierat și ușa blindată se răsuci. Pătrunseră în încăpere. Pe pereți atârnau șapte costume presurizate. Erau voluminoase, incomode, dar absolut necesare pe această planetă în caz că evaluările făcute de Ash în privința atmosferei se dovedeau reale, sau măcar pe jumătate. Se ajutară unul pe altul să îmbrace aceste piei artificale care îi vor menține în viață, apoi fiecare verifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
impasibilă a lui Ash și făcu o grimasă. ― Ce vrei să spui? ― Vreau să spun că ar trebui să-i atingem un organ vital din primul foc. Conform descrierii pe care ați făcut-o, ea este acum și rapidă și voluminoasă și deosebit de puternică. Cred că nu greșim estimând că ea și-a păstrat capacitățile de regenerare rapidă care ne-au surprins la forma "palmată". Așadar nu avem de ales. Ort o ucizi instantaneu, ori va fi pe tine cât ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
își trecuse micuța palmă albă plină de pistrui prin părul rărit, blond. Deschisese dosarul, închisese dosarul. Avea, ca și ceilalți, în fața sa, două dosare. Dosarul roșu, Dosarul verde. Deschidea când unul, când altul. Ceilalți repetau mișcarea. Deschideau Dosarul roșu, cu voluminosul manuscris. Îl frunzăreau, atenți, cum procedase și Înaltul Comisar, ridicau privirea, cum făcuse și Șeful. Apoi deschideau Dosarul verde, cu biografia vinovatului, foițe subțiri, acoperite de coduri și cerneală simpatică: corespondența Toma. Tăceau, citeau, se priveau, ridicau sprânceana suspecta, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și stadioane, pe estrade și la pupitre și în chiliile evaziunii, măștile la pândă: să afle, să transmită, să joace jocul obligat. Fără teamă, totuși, frate Dominic... ce s-ar putea afla despre dumneata mai mult decât se știe oricum? Voluminosul Dosar nu este mult mai gros și nici așa catastrofic, comparat cu al atâtor semeni aparent mai nevinovați sau mai inofensivi. Urmăritorii sunt și ei urmăriți, suspiciunea și frica își stimulează și își deviază emisia. Complicațiile păreau mult reduse, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mare, transpirată, păr cărunt, în bucle. Se așeză, cuminte, pe scaun, cu mâinile pe genunchi. — Deci, dumneata ai făcut contestație. În loc de gradul trei, ceri gradul unu sau... chiar zero. Marga zâmbi strâmb spre doctorul Florin. Acesta îi întinse un dosar voluminos. — Mda, aici sunt analizele, electrocardiograma, radiografiile. Deci, pe lângă păsărelele din cap, ai ulcer, te dor rinichii, splina, da, da. Îmi pare rău, n-avem ce face, n-avem ce face. Bolnavul privea umil spre instanță, spre ochelarii negri ai bondocelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și Serebreakov” (pp.83-84). Mda, nu observasem... Și cartea se Încheie cu un minunat caiet de regie la Platonov : deși am citit mult despre autorul rus, deși am văzut trei reprezentații cu textul cehovian, ceea ce face Lev Dodin În acest voluminos capitol, este un exemplu nu doar de Înțelegere a lumii piesei, ci și un exemplu de căutare permanentă, neobosită, uneori - de pe poziții opuse - a adevărului textului, a detaliilor revelatoare, a subtextului tuturor frazelor și relațiilor dintre eroi. Nu cred că
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
În 1967 și ar fi devenit erou național În 1968”. Ce sfîrșit (virtual) palpitant! Sau poate, mai bine că n-a apucat comunismul: acum e erou internațional! Văd cartea unui dramaturg de raft doi și nu mă miră că e voluminoasă, deoarece pentru respectivul importantă a fost mereu, cantitatea. Alături, În raftul librăriei, descopăr și o carte despre dramaturg, scrisă chiar de ...fiul său - tînăr ce nu părea să dovedească pasiuni teatrologice, pînă acum. Gestul mă emoționează : dacă și fiul meu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
legături aveau în lumea politică și economică, printre bancheri și industriași, îndeosebi printre cei care se ocupau cu extracția și exportul de minereuri. În vreo jumătate de an, Băcănel reuși să-i furnizeze multe dintre datele cerute, un dosar destul de voluminos. Drept recompensă, primi o excursie de două luni la Viena (prima lui ieșire din țară după 1944), să-și vadă o verișoară căsătorită cu Wolfgang Schutenmatz, coproprietarul fabricii de șnițele preambalate „Schutenmatz & Bildungstein“. Goncea îi sugeră chiar, de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Servieta i-a dat-o Andromandei, care a scos din ea un macat argintiu, părea țesut din razele lunii care nu mai răsărise, și i-a învelit pe cei doi care se drăgosteau pe apa neagră. Andromanda i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]