3,145 matches
-
atât de strident și agresiv artificială, încît în cele din urmă devii autentică." "Un paradox?" "Probabil. Hai să bem ceva!" Doina scosese din poșetă o fiolă de morfină ridicînd-o în zare. Avea o mână descărnată, cu degete lungi și unghii vopsite în verde. " Nu încerci o chestie din asta?" " Nu." "De ce?" "N-am impresia că m-ar face mai fericit. E destul să mă uit la tine." Cît poți fi de burghez. "Statutul politic mă lasă rece atât timp cât mă simt bine
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
considerat-o totdeauna ca pe o soră a mamei. O soră neajutorată, șubredă. Inima, știți... Mi-e teamă că nu va rezista. Maiorul îl privi lung încercînd să nu zâmbească. Rosti absent: ― Strada Aristide Condurache, deci... ― Da, o vilă mică, vopsită în galben... În cartier i se spune Căsuța cu zorele. De la Grădina Icoanei o luați la stânga și... Cristescu clătina din cap pe gânduri. Privirea îi căzu întîmplător pe ceasul pilotului: 4. Se crispă brusc: ― Ce-ați spus? ― V-am oferit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
realizată foarte probabil prin ignorarea celor anterioare, din secolul III. Dromosul acestui monument funerar de secol III era pictat pe peretele sudic în roșu și verde. Culoarea roșie fiind dispusă într-un semicerc, pe care se afla reprezentat un pește vopsit în verde. Pe același semicerc sunt reprezentate (puțin neclar) în formă simbolică (cerculețe) cei 12 Apostoli în jurul lui Cristos. Semicercul este prezent și la mormintele martirilor din catacombele creștine din Roma. Culoarea roșie este simbolul și indiciul unui martir; peștele
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
chiar în clipa când am zis ceva despre Dumnezeu și a avut impresia că l-am înjurat. "Să se învețe minte, bine i-ai făcut", l-a aprobat cu un glas pițigăiat, lungindu-și gâtul, o femeie care avea părul vopsit în culoarea morcovului. După ce mi-am șters sângele și m-am îndepărtat, mă pregăteam să-l înjur fără ocoluri pe agentul de circulație când m-a luat de o parte un bătrân cu țăcălie care mi-a explicat cu blândețe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
i-am oferit unui cioplitor de cruci să devin ajutorul lui. Locuia pe aceeași stradă cu mine, lângă un maidan. De câte ori mă duceam să cumpăr ceva în oraș, treceam prin dreptul curții lui, străjuită de o poartă grea de fier, vopsită în negru, dincolo de care se vedeau, ca într-o margine de cimitir aglomerat, mai multe cruci, gata cioplite, și bucăți de marmură. Am avut noroc. Omul, un sfrijit, bolnav de plămâni, vroia să-și mai cruțe puterile. M-a pus
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să-i zic cafenea. Semăna mai curând a magazie, cu o singură fereastră, năpădită de păianjeni și pătată de muște. Înlăuntru nu era nimeni. Doar iarna se strângea lumea acolo. Acum, pescarii stăteau toți afară, la niște măsuțe de tablă vopsite cândva în alb și pline de zgârieturi. Fiecare avea dinainte o ceașcă de aramă. Am zis politicos "bună ziua", dar nu mi-a răspuns nimeni. De la măsuța lui, de care erau rezemate două puști de vânătoare, Dinu se întoarse spre mine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mine. ― Nu-ți răci gura degeaba. Tot nu-ți răspund... Nu m-a întrebat dacă o găsisem pe Marta acasă și nici eu nu i-am spus nimic. Am luat loc lângă el, pe unul din scaunele de tablă traforată vopsite în verde deschis, care păreau să fi avut inițial altă destinație și nimeriseră acolo din întîmplare. Un bărbat pipernicit, care făcea pe patronul, mi-a adus și mie o ceașcă de aramă cu un lichid negru și s-a retras
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care avea însă, dacă te uitai mai bine, ceva de mânăstire sau de fortăreață în ciuda albului strident, zgomotos, al zidurilor; sau poate din pricina lui. Nici o podoabă în arhitectură. Ziduri drepte, rezistente și grosolane, ferestre zgârcite, mici, și acoperișul de tablă vopsită în roșu putred. Câteva trepte de piatră suiau spre singura intrare. La capătul lor, imediat la stânga, se afla ghereta portarului, din fața căreia pornea un coridor întunecos. O femeie tânără, înaltă, strânsă într-un halat alb, a trecut pe lângă mine, lăsând
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
grăbit să rezolv cât mai repede formalitățile legate de sosirea mea și să mă lungesc pe un pat. Am rătăcit însă vreo oră fără să nimeresc birourile administrației, timp în care prin fața mea a defilat un șir nesfârșit de uși vopsite în alb murdar, identice. Întâlneam bătrâni, înfășurați în halatele lor vișinii și uzate, îi rugam să mă lămurească încotro s-o apuc, unii îmi arătau direcția cu mâna, alții nu-mi răspundeau, și eram gata să revin la portar, să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă descurcasem, când un infirmier lung și uscățiv, cu gâtul ca de lebădă și cu o gușă vizibilă, mi-a aruncat din mers: "Ține-te după mine". Însoțindu-i, am pătruns într-o altă aripă, la etaj, unde ușile erau vopsite în maron. Lunganul a deschis una dintre aceste uși și m-am pomenit într-o încăpere ticsită de hârțoage, cu un miros insistent de praf stătut, cu o masă plină ea însăși de hârțoage, din spatele cărora un ins pirpiriu și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ceva mai mare decât celula pe care o avusesem la închisoare și, firește, mult mai potrivită pentru a găzdui un om. Un pat de fier, o masă, un scaun și un cuier cu picior, asta era toată mobila. Pereții arau vopsiți până la înălțimea unui om, în ulei, într-o nuanță albăstrie și, în rest, văruiți. Spre bucuria mea, fereastra ocupa aproape o întreagă latură din acest patrulater, așa că lumina pătrundea din belșug. Pe masă se aflau două farfurii cu mâncare și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
arțarul care își arunca umbra peste mese ciorile țipau ca papagalii: "E un cerb! E un cerb!'" Când am încercat s-o iau spre pădurea de sălcii, cineva mi-a strigat: Nu pe-acolo, pe aici". Era tata. Avea buzele vopsite cu roșu și făină pe față. "Ți-am spus, băiete, că trebuie să te lași domesticit. N-ai vrut", mi-a reproșat el cu tristețe în glas. Am vrut să-i explic că partea proastă nu era că nu mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ar fi trebuit să fie culcați pe o parte, gâfâind, în pragul culoarelor, în căutarea unui loc mai răcoros, de negăsit. Au luat-o pe Bulevardul Palmierilor, au traversat Piața Armelor și au coborât înspre cartierul Marinei. La stânga, o cafenea vopsită în verde se adăpostea sub un stor oblic din pânză galbenă și groasă. Intrând, Cottard și Rambert își ștergeau frunțile. S-au așezat pe scaune pliante de grădină în fața unor mese de tablă verde. Sala era cu desăvârșire pustie. Muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pare atât de rău pentru pierderea pe care ați suferit-o, spuse ea, înclinându-se adânc și întinzându-i mâna. Vrem să știți că poporul american se roagă pentru dumneavoastră și pentru familia dumneavoastră. Văduva ridică brusc privirea. Avea părul vopsit în negru, ochii fiind aproape de aceeași culoare. O apucă pe Maggie de încheietură, așa că fu silită să privească acei ochi negri, încă umezi și ațintiți asupra ei cu o intensitate neobișnuită. —Vii de la președintele Statelor Unite? —Ei bine... Știi că soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de ea. Mergeau prin ceea ce părea a fi un campus universitar sau o grădină privată. Se zăreau șiruri ordonate de arbuști, toate frumos irigate cu furtunuri negre. Peste tot împrejur erau sculpturi moderne, vesele, inclusiv o coloană gigantică de oțel, vopsită în roșu, care se dovedea a fi un fluier canin la scară mare. Pe aleea principală existau indicatoare ce ghidau vizitatorii către galerii, către magazinul de suvenire sau către restaurant. Maggie înțelese de ce Nour, sătul de praful și murdăria din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Becurile, care atârnau în mod neregulat de tavanul pătat, aruncau o lumină slabă peste scândurile deformate ale pardoselii. Dulapurile vechi, în care se țineau registrele, împărțeau camera în mai multe spații mici, în fiecare fiind câte o masă de scris vopsită într-un portocaliu foarte ciudat. Prin ferestrele prăfuite ale biroului se vedea un peisaj cenușiu: cheiurile de pe Poland Avenue, terminalul armatei și fluviul Mississippi, iar departe, în zare, docurile și acoperișurile din Algiers, aflat de cealaltă parte a râului. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că există în afara universului lor de bârfă, croșetat și recitări ciclice de mătănii. Dar mâna de profesionist a unui decorator gonise orice urmă de stafie a burgheziei franceze care mai bântuise poate zidurile groase de cărămidă ale clădirii. Exteriorul era vopsit într-un galben vesel, flăcările de gaze din cele două felinare de alamă, reconstituite, tremurau ușor de fiecare parte a aleii care ducea spre casă, reflexele luminii lor de chihlimbar unduind în emailul negru al porții și al obloanelor. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
gel, ceară sau cremă de păr; Împodobit cu tot felul de accesorii de la agrafe la pietre prețioase și panglici; fie că era vorba de păr tuns scurt În stil punk, fixat cu clame În cocuri de balerină, făcut șuvițe sau vopsit În orice nuanță posibilă, fiecare din coafurile ei constituia un episod trecător În timp ce boala sa rămânea fermă pe poziții. După un lung sejur printr-un „sindrom depresiv acut“, Feride s-a Îndreptat spre „graniță“, un termen interpretat Într-un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Într-un coc, În timp ce mătușa Banu nici nu intra În discuție, deoarece purta aproape Întotdeauna batic. Mătușa Feride Își schimba frenetic coafura și culoarea părului În funcție de dispoziție, iar bunica Gülsüm avea părul ca bumbacul, fiindcă albise și refuza să se vopsească, pretinzând că nu ar fi potrivit pentru o femeie de vârsta ei. Totuși Petite-Ma era o roșcată devotată. Poate că Alzheimer-ul care se Înrăutățea pe zi ce trecea o făcuse pe Petite-Ma să uite o groază de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Totuși Petite-Ma era o roșcată devotată. Poate că Alzheimer-ul care se Înrăutățea pe zi ce trecea o făcuse pe Petite-Ma să uite o groază de lucruri, inclusiv numele copiilor ei, Însă până atunci nu uitase niciodată să-și vopsească părul roșu cu henna. În cele din urmă Asya Kazanci a inclus pe lista ei cu trăsături genetice pozitive ochii ei căprui migdalați (moșteniți de la mătușa Banuă, fruntea largă (de la mătușa Cevriyeă și un temperament exploziv care o făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se numește așa pentru că, de fapt, cuvântul Kundera e un cod. Esența problemei nu constă În nume, ci În ceea ce reprezintă el! — Cum ar fi? a Întrebat Scenaristul Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste, un bărbat scund și sfrijit, cu o barbă vopsită În gri deschis din ziua În care ajunsese la concluzia că femeile preferau bărbații maturi. Acesta era autorul și creatorul unui serial TV extrem de popular, Timur Inimă de Leu, ce prezenta un erou național robust și voinic, În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu claritatea memoriei ei. Stând acolo cu telecomanda În mână, mătușa Feride a ciripit fără să se uite la ea: — Prințesa țâfnoasă s-a trezit, În sfârșit. Glasul ei suna jovial În ciuda unei nuanțe moralizatoare. Chiar În dimineața asta Își vopsise părul Într-un blond deschis, aproape cenușiu. Până acum Asya Învățase prea bine că schimbarea radicală a coafurii era semnul unei schimbări radicale de dispoziție. A cercetat chipul mătușii Feride căutând urme de nebunie. În afară de faptul că părea absorbită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Au găsit masa pusă doar pentru ele, fiindcă toți ceilalți luaseră deja micul dejun. Bunica și Petite-Ma plecaseră În vizită la o rudă, mătușa Cevriye la școală, mătușa Zeliha la salonul de tatuaj, iar mătușa Feride era În baie, vopsindu-și părul roșu. Iar singura mătușă din living părea ciudat de morocănoasă. — Ce s-a-ntâmplat? Te-au lăsat baltă djinnii? a Întrebat Asya. În loc să răspundă, mătușa Banu s-a Îndreptat spre bucătărie. În următoarele două ore a rearanjat borcanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și de drept erau puși să sape gropi, destul de adânci și de largi ca să... se spunea că armenii au fost Îngropați chiar În gropile pe care fuseseră puși să le sape. — Autoritățile turce au anunțat că armenii or să-și vopsească ouăle de Paște cu propriul lor sânge! Asta susținuse Kirkor Hagopian Înainte să plece de la frizerie. Hovhannes Stamboulian n-a dat prea mare crezare zvonurilor ălora. Totuși a recunoscut că erau niște vremuri păcătoase. Când a ajuns la parter și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a răspuns Mustafa. Trebuie să faci pregătirea asta până-n patruzeci și unu de ani. Păi atunci Înseamnă că trebuie s-o faci anul ăsta, a spus bunica Gülsüm. Ai deja patruzeci de ani... Stând la celălalt capăt al mesei și vopsindu-și unghiile Într-un vișiniu strălucitor, mătușa Zeliha a ridicat capul și i-a aruncat o privire lui Mustafa. — Ce vârstă fatidică, a șuierat dintr-odată printre dinți. Vârsta la care a murit tatăl tău, la fel ca și tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]