1,940 matches
-
Biserica a fost restaurată în 1717, 1852, 1910, 1926 și 1958. Astăzi, în interiorul clădirii civile a mănăstirii se află o bogată colecție de odoare ale artei medievale din Oltenia. Alte biserici importante sunt: Biserica Sfântul Ilie, construită în 1720 de vornicul Ilie Oteteleșanu și marii negustori ai orașului și zugravită de pictorul Constantin Lecca între anii 1840 - 1841, refăcută în 1893, pictura actuală fiind cea executată de Gheorghe Ioanid și Gheorghe Tattarescu), Biserica Tuturor Sfinților (1700), Biserica Sfântu Gheorghe Vechi (1730
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
servicii medicale și asistență la domiciliu. De importanță culturală sunt Muzeul de Istorie, Muzeul de Artă, Muzeul de Știinte Naturale. În plin centru al orașului se află, deși în paragină, casa dirijorului Sergiu Celibidache, cunoscută și cu numele de Casa vornicului Done. La câțiva kilometri de oraș se află vestitul Han al Ancuței, vizitat de scriitorul Mihail Sadoveanu, reconstruit în aceleași locuri după ce a fost odată mistuit de flăcări. Catedrala arhiepiscopala a Romanului a fost construita de catre domnitorul Petru Rareș pe
Roman, România () [Corola-website/Science/296969_a_298298]
-
și comercială explică prezența delegației de negustori bârladeni la marele Congres bisericesc de la anul 1418 ținut în Elveția, așa cum menționează documentul acestui Congres cunoscut sub numele de "Contizilium Buch". În timpul lui Ștefan cel Mare la Bârlad se afla și reședința vornicului Țării de Jos a Moldovei. Tot aici a funcționat temporar și cancelaria domnească de unde Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei, emite unele documente. În urma bătăliei din anul 1475 de la Vaslui, Ștefan cel Mare hotărăște construirea unei fortificații de pământ la Bârlad
Bârlad () [Corola-website/Science/296970_a_298299]
-
1495, Ștefan cel Mare zidește aici biserică Sf. Nicolae. În secolul al XV-lea orașul devine centrul administrativ al Moldovei de nord. În 1509 este prădat de poloni iar în 1510 și 1513 de tătari. Refăcut în 1568 devine reședința vornicului țării de sus până în 1778. Din prima parte a secolului al XV-lea se păstrează și pecetea orașului, descoperită de Nicolae Iorga într-un act din 1635. În a doua jumătate a secolului a fost din nou prădat de tătari
Dorohoi () [Corola-website/Science/296983_a_298312]
-
de ani înaintea Sloboziei). Hrisovul de la 20 martie 1571 arăta că acest sat exista din timpul lui Pătrașcu cel Bun (1554-1558), el constituind subiect de dispută între boierul Badea și vătaful Zlate. În anul 1577, Bora va intra în posesia vornicului Ivașcu și a nepotului său, Albu postelnicul, care l-a primit moștenire de la Elena, soția vătafului Zlate "pentru că le sunt vechi și drepte averi și ocine de moștenire". Ulterior, o parte din moșia Bora va intra în posesia Episcopiei din
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
Turcitul dă o întărire marelui spătar Albina asupra moșiei Albinari (Ariceștii Zeletin), care ajungea până la hotarul Vălenilor. În 1581 tot Mihnea Turcitu întărește altora ocine în hotarul Berevoieștilor (azi cartier în Vălenii de Munte). În 1608, Radu Șerban întărește marelui vornic Cernica și soției sale Chiajna satele Predeal Sărari, Văleni și Berevoiești, pe care le împarte jumătate cu mănăstirea de la Grădiște. De la 1645 datează prima mărturie documentară asupra județului Sacueni cu reședința la Vălenii de Munte, de unde se va muta la
Vălenii de Munte () [Corola-website/Science/297041_a_298370]
-
de nici un boier și alcătuiesc un fel de republică. Primul este Câmpulungul din ținutul Sucevei, încins de un lanț neîntrerupt de munți foarte înalți. Cuprinde cam cincisprezece sate, care toate își au legi și judecători proprii. Uneori primesc și doi vornici trimiși de domn, dar nu rareori, dacă aceștia jignesc pe țărani, îi izgonesc, bizuindu-se pe acele mijloace de apărare pe care li le-a dat natura.”" Același lucru îl subliniază și Mihai Eminescu într-un articol: "„Celula constituitivă a
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
plăti bir la întemeierea unei noi gospodării. Conținutul drepturilor, privilegiilor și scutirile de care se bucură locuitorii zonei rezultă fie din obiceiul pământului, fie din cărțile domnești cu privilegii pentru locuitorii Câmpulungului. Conducerea treburilor din ocol era lăsată în seama vornicilor, vatamanilor și bătrânilor, aleși din mijlocul sătenilor. Slujitorii domniei intrau rar în ocol și atunci numai pentru cercetarea și judecarea unor situații deosebite. Cartea domnească din 18 august 1747 a lui Grigore Alexandru Ghica menționează următoarele: "„Am înnoit și întărit
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
Dragăești de a stăpâni a treia parte din tot hotarul "din câmp, și din munte, și din apă și de peste tot ... pentru că îi este lui bătrână și dreaptă moșie strămoșie încă din bătrâne zile". La 7.VI.1768, moșierul Greceanu Vornic da zestre moșia Drăgăiasca verișoarei sale Safta, căsătorită cu Șerban Brezoianu sertar. În 1780, Safta Brezoianu lasă moșia celor patru fii ai săi să o împartă frățește. În acest timp se numea doar Dragăești. Locuitorii din această veche așezare au
Drăgăești-Pământeni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301169_a_302498]
-
slobozie de la satul Scumpia, ținutul Iași. La 3 aprilie 1621 satul era din nou în stăpânirea Mănăstirii Galata. La acestă dată domnitorul Alexandru Ilias scrie că s-a jeluit egumenul Mănăstirii Galata împotriva lui Isaico și Constantin, nepoții lui Murgoci vornicul (un vornic de sat) care calcă hotarele satului Sivita, proprietatea mănăstirii. Să nu intre dar în acest hotar și să lase „în pace gârla Rătundului”. Nu se poate preciza dacă porunca domneasca se referă la o mai veche pricina de
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
satul Scumpia, ținutul Iași. La 3 aprilie 1621 satul era din nou în stăpânirea Mănăstirii Galata. La acestă dată domnitorul Alexandru Ilias scrie că s-a jeluit egumenul Mănăstirii Galata împotriva lui Isaico și Constantin, nepoții lui Murgoci vornicul (un vornic de sat) care calcă hotarele satului Sivita, proprietatea mănăstirii. Să nu intre dar în acest hotar și să lase „în pace gârla Rătundului”. Nu se poate preciza dacă porunca domneasca se referă la o mai veche pricina de hotar sau
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
obligațiile ce decurgeau din executarea „boierescului”, claca, mereu în creștere din momentul în care cerealele, vitele, devin o constantă economică a pieței interne și externe. SATUL SIVITA Ce sunt scutelnici a mănăstirii de Sfatul Neculai ot Galați 1. Ioniță Lapteacru, vornic; 2. Pavel Chebac 3. Ivan Muntean 4. Radul Popoiu 5. Iordache Chebac 6. Ioniță Toderasco 7. Ion Păsat 8. Andrei Păsat 9. Ion sân Mardoc 10. Enachi Lapteacru 11. Lupul Nechita 12. Gheorghiță Spinare 13. Ioniță Țurcan 14. Gheorghe Lajivechi
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
X-VIII î.Chr.), getic (Latene, sec. IV-III î.Chr.), apoi străromânească de la începuturile Evului Mediu (sfârșitul sec. XVI). Întâia sa mențiune apare într-un hrisov al voievodului Mihnea al III-lea "Turcitul", la 20 martie 1580, când i se întărea vornicului Dragomir "Bucul cu tot hotarul". Satul a apărut în acest an ca un sat de coloniști liberi, proveniți din moșnenii eliberați din robia tătarilor și folosiți ca mâna de lucru pe moșia proaspăt desțelenită a lui Dragomir, fost Biv-vel vornic
Bucu, Ialomița () [Corola-website/Science/301233_a_302562]
-
vornicului Dragomir "Bucul cu tot hotarul". Satul a apărut în acest an ca un sat de coloniști liberi, proveniți din moșnenii eliberați din robia tătarilor și folosiți ca mâna de lucru pe moșia proaspăt desțelenită a lui Dragomir, fost Biv-vel vornic. Numele așezării și al moșiei era dat după un strămoș cu acest nume sau probabil provine de la cuvântul vechi ce definea pleava rămasă după vânturarea semințelor de cânepă. După alți istorici, adevărata atestare documentară este considerată un hrisov emis de
Bucu, Ialomița () [Corola-website/Science/301233_a_302562]
-
din județul Iași, Moldova, România. Este un sat în partea de est a județului Iași, în Câmpia Moldovei. Satul Bălțeni a fost atestat documentar în anul 1613, în vremea domniei lui Radu Mihnea. Acest domn a dăruit credinciosului boier și vornic Nestor Ureche mai multe sate, printre care și Bălțeni, pe Prut. Satul este așezat în partea de nord a comunei Probota. A făcut parte, la început, din comuna Hermeziu, apoi, din anul 1887, din comuna Cârniceni. După desființarea comunei Cârniceni
Bălteni, Iași () [Corola-website/Science/301259_a_302588]
-
la est de Miclaușeni. Etimologic, Hândrescu înseamnă fiul lui Handra(Handrea, Andru) și probabil ca numele nu e străin de handrugan(Haidrugan) din 1591, format cu sufixul peiorativ -gan de la numele tatălui său Andrusco(Andru, Handru) nepot al lui Miclaus vornic. Fiica lui Drulea spătar(care stăpânea în sudul actualului Butea) e menționată Hândroaia, deci soția unui Andru(Handru). Dar un Andru(Handru), poate soțul celei pomenite , e fiul lui Patrasco și nepotul lui Luca Direptate și a trăit aproximativ între
Hândrești, Iași () [Corola-website/Science/301282_a_302611]
-
o parte a moșiei de către moștenitorii Lupului și Nastei, Neniului care era pârcălabul Ținutului Cârligătura. La 22 martie 1633, Eremia, fiul lui Onciul, vinde partea sa din satul Arpășești lui Iordache diacul, iar Alexandru Iliaș voievod întărește lui Iordache fost vornic părți de moșie din satul Arpășești, Ținutul Cârligătura, cumpărate de la Eremia, fiul lui Onciul și de la Anghelina, fiica Micăi. La 1830 se găsește o listă a capitației din satele Cosițeni, Popești, Doroșcani, Sinești și Hărpășești. De aici încolo se folosește
Hărpășești, Iași () [Corola-website/Science/301281_a_302610]
-
Mănăstirea Bistrița, ctitorie a boierilor Craiovești (Barbu, Banul Craiovei și frații săi Pârvu vornicul, Danciu armașul și Radu postelnicul), a fost zidită între anii 1492-1494. Ea se află în satul Bistrița aparținând de comuna Costești din județul Vâlcea, pe pitoreasca vale a râului cu același nume. Prima atestare documentară a Mănăstirii Bistrița este un
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
a împușcat un arnăut, dar un altul l-a omorât, înjunghiindu-l în inimă. Marghiolița a fost dusă la Palatul Roznovanu de la Stânca (azi demolat), apoi cei doi amorezi au fugit în Bucovina, unde s-au căsătorit. În aprilie 1857, vornicul Alexandru Sturdza, un alt fiu al lui Costache Sturdza, a făcut un împrumut de 60 mii de galbeni la Banca Națională a Moldovei pe timp de 17 ani, cu o dobândă de 7,25%, ipotecând palatul și moșia Ruginoasa. Din cauza
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
de o grea boală, cum reise din însemnarea de pe medalionul de deasupra ei. Început, continuat și încheiat, la această mănăstire, în care sunt trecuți domni și membri ai familiei acestoa, arhierei, arhimandriți, călugări, donatori de tot felul, mari dregători, logofeți, vornici, hatmani, și oșteni de frunte căzuți în lupta de la Podul Înalt, este, fără îndoială, o lucrare istoriografică de referință pentru trecutul istoric al Moldovei. Acest document a fost citat pentru prima dată în secolul al XVIII-lea, de Axinte Uricarul
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
și concentrarea ei în mâinile câtorva persoane. La 15 mai 1622, Ștefan Tomșa, voievodul Moldovei, cu un act dat din Iași, întărește Condachiei, jupâneasa lui Goe, partea din satul Buruienești, ținutul Român, cumpărată de Goe de la Avram din Buruienești. Același vornic Goe mai avea 1/2 de sat care i-a fost întărită cu hrisoavele din anul 1619. În anul 1708, posesiunea satului a ajuns la familia Sturza, iar înainte de anul 1772-1744 moșia satului a ajuns la Mănăstirea Bărboi din Iași
Buruienești, Neamț () [Corola-website/Science/301624_a_302953]
-
vechi documente românești s-au găsit adesea oameni cu numele de Grumăzescu sau Grumaz, precum și moșii, vai, ape, păduri, având acest nume sau derivate ale sale. Astfel, Ion Grumeza - staroste de Cernăuți este menționat la 12 iulie 1499; Ion Grumezea - vornic în Țara de Sus apare la 26 martie 1574; Ștefan Grumezea la 24 martie 1697 și alții. Apar în documente și sate cu denumirea de Grumăzești: în fostul ținut Fălciu la 11 august 1445; la Vaslui la 15 octombrie 1491
Netezi, Neamț () [Corola-website/Science/301655_a_302984]
-
Neculce ne spune că un boier, Ilie Țifescu (poreclit Frige-vacă), i-a spus lui Constantin Cantemir că o parte din boieri sunt împotriva lui. Atunci el a trimis imediat slugile să-i aducă la curte. Printre acei boieri era și vornicul Velicio (ginerele lui Toma Cantacuzino de Budești), care a fost închis, bătut și, la îndemnul lui Iordache Rusăt vistiernic, a fost omorât. Apoi, tot la îndemnul vistiernicului Iordache, Miron Costin a fost luat de la curtea Bărboși, de lângă Roman, și dus
Miron Costin, Neamț () [Corola-website/Science/301651_a_302980]
-
apartenența confesională. Denumirea localității își trage obârșia din antroponimul «Iordache» + sufixul -an(u) cu valoare posesivă. Patronimicul respectiv apare în documentele secolului al XVII-lea (23 mai 1641, dar și 20 august 1647 și 18 septembrie 1653) când drept "«Iorgachi vornic din Bătești-Ph.»", care ar fi ctitorit mânăstirea Suharet (Vâlcea) în memoria vătafului de aprozi, Cerchiezul, ucis de tătari, când "«Iordache vornicul din Cozleci»" (Coslegi - Valea Călugărească), care lăsa schitului din localitate întreaga sa avere, iar "«rumânii săi urmau să facă
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
secolului al XVII-lea (23 mai 1641, dar și 20 august 1647 și 18 septembrie 1653) când drept "«Iorgachi vornic din Bătești-Ph.»", care ar fi ctitorit mânăstirea Suharet (Vâlcea) în memoria vătafului de aprozi, Cerchiezul, ucis de tătari, când "«Iordache vornicul din Cozleci»" (Coslegi - Valea Călugărească), care lăsa schitului din localitate întreaga sa avere, iar "«rumânii săi urmau să facă un slomn de piatră, două umblători de piatră și să îngrijească mânăstirea, fiind iertați, în schimb, de rumânie»". Care din cei
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]