2,517 matches
-
aș putea povesti gazdei mele. Și i-aș putea spune o mie de alte lucruri despre oamenii din jurul meu - despre armenii, spaniolii, irlandezii de pe străduță, care vin acasă În zilele de lucru și deschid aparatele de radio pînă ce totul vuiește de mii de sunete distonante, care vin acasă sîmbătă ca să se Îmbete și să-și bată nevestele - a căror existență, cu viața ei intimă și cu etapele ei, se desfășoară În văzul tuturor, În fața a sute de ferestre deschise, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
smalțul alb sărit și o mică sobă cu ulei pe care se aflau mereu mai multe cratițe cu mîncare - spaghete cu cîrnați. Accidentul s-a petrecut exact cînd am ajuns la colțul străzii, vizavi de locul căruciorului. Mașinile se scurgeau vuind spre nord și spre sud pe sub schelăria suspendată. În acea clipă un treiler uriaș - din categoria celor atît de puternice și copleșitoare Încît parcă ating dimensiunile unei locomotive, parcă Înghit mașinile mai mici din preajmă și ocupă strada În așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
uriaș - din categoria celor atît de puternice și copleșitoare Încît parcă ating dimensiunile unei locomotive, parcă Înghit mașinile mai mici din preajmă și ocupă strada În așa măsură, Încît te minunezi de priceperea și precizia șoferului care le conduce - trecu vuind pe sub schelăria suspendată. Coti și se Întoarse Încercînd să depășească o camionetă; În momentul În care aproape că izbutise, a atins-o ușor, În treacăt, iar camioneta a scăpat de sub control și a fost aruncată dincolo de bordură, nimerind direct În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și zîmbesc, privesc, batjocoresc și imită viața, Într-un fel groaznic și ireal, Întocmai ca acele figuri de ceară. Barele de lemn se Învîrteau neîncetat cu tocănitul lor specific, oamenii treceau neîncetat grăbiți, pășind pe pardoseala cenușie de ciment, trenurile vuiau neîncetat În stația de dedesubt cu o vibrație aspră ca un scrîșnet, cîte un trecător se oprea o clipă, privea curios și rămînea pe loc. După un timp, se adunase o mulțime considerabilă, formînd un cerc larg În jurul băncii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să vorbească Între ei lejer și firesc, de parcă erau prieteni sau colaboratori apropiați de mulți ani. Puțin mai Într-o parte și cam În afara cercului exterior al privitorilor, se strînseseră trei făpturi rafinate ale nopții și ale străzii uriașe ce vuia deasupra capetelor noastre - un tînăr spilcuit și obraznic, ce purta o pălărie cenușie și un pardesiu cenușiu croit pe talie, figură tipică de Broadway, un evreu cu un aer sigur, de expert, cu nas mare, glas agresiv și zîmbet vulturesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Nu! Nu! Taci! femeia se Înăbușă de rîs și-l trage de mînecă. —... Spune-i... unchiului... Walter... să-și pună... pe dedesubt... Nu! Nu! Nu! Heinrich! Taci! strigă femeia. — Alea... groase... cu inițialele... brodate... de mătușa Bertha. Aici toată mulțimea vuiește, femeile hohotesc de rîs, țipă În semn de protest și strigă: — Taci! Șst! — Ja... o să-i spun! strigă călătorul zîmbitor, după ce ceilalți s-au mai liniștit puțin. Poate că... nu... le... mai... are - și se sufocă și se Îneacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de vară, livada și diminețile strălucitoare vor fi din nou ale noastre, nu vor muri nicicînd. Îl auzeam acum vorbind despre războaiele de demult și despre dureri vechi, acuzînd prezentul și pe conducătorii de azi Într-o tiradă avîntată ce vuia, se Înălța, se prăbușea și plutea În noapte, străpungînd fiece colț Întunecat cu puterea de pătrundere a glasului său de odinioară, din vremea cînd stătea de vorbă În pridvor În noaptea de vară, iar vecinii Îl ascultau Într-o tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să mor mîine după-amiază la ora șase și zece minute și de-asta te-am chemat.“ Ei, și-au făcut un foc mare și-au stat de vorbă toată noaptea și, ce să-ți mai zic, ne povestea Sam cum vuia și urla vîntul și cum au stat de vorbă pînă noaptea tîrziu, și-apoi și-au pregătit masa de dimineață și s-au Întins În pat, și iar au stat de vorbă și și-au pregătit prînzul, și iar au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de pene opărite, cînd mama jumulea găinile În ogradă, și mirosul de fum și de pin proaspăt de la surcelele din jurul buturugii și toate celelalte (să știi, fiule, că de-aici ai căpătat tu un miros așa fin) și vîntul care vuia și șuiera prin iarba aspră de ți se rupea inima cînd Îl auzeai (asta a fost chiar la un an după ce-a murit Sally), iar eu ședeam și torceam, parcă mă văd și-acum și-mi aduc aminte toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și care au fost mai apoi suspendate de guvernarea Nicolae Iorga. Iată o altă posibilă temă a dezbaterilor noastre. Ca să ilustrez frustrările și nemulțumirile imediat după Unire voi publica mai jos un document dramatic dintr-o scrisoare a lui Traian Vuia împreună cu comentariile care l-au însoțit în revista "Provincia". Precizez ferm și limpede că Memorandumul vine tocmai în întâmpinare unor asemenea abordări amare, frustrate, și oferă o posibilă terapie a lor. * "În numărul 2 al Aradului cultural pe anul 1999
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
în întâmpinare unor asemenea abordări amare, frustrate, și oferă o posibilă terapie a lor. * "În numărul 2 al Aradului cultural pe anul 1999, eseistul și criticul de artă Horia Medeleanu publica un fragment copios dintr-o scrisoare adresată de Traian Vuia avocatului George Dobrin, fruntaș al Partidului Național Român din Banat, și întâiul prefect al Lugojului după Unire. (Fragment republicat în numărul recent al Provinciei) Ea îmbogățește și nuanțează în chip oarecum neașteptat mărturiile despre Unirea de la 1 decembrie 1918, întrucât
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
al Partidului Național Român din Banat, și întâiul prefect al Lugojului după Unire. (Fragment republicat în numărul recent al Provinciei) Ea îmbogățește și nuanțează în chip oarecum neașteptat mărturiile despre Unirea de la 1 decembrie 1918, întrucât maniera în care abordează Vuia subiectul este una aspră, critică, amară. Istoriografia română nu a înregistrat cu atenția cuvenită reacțiile de acest fel, deși ele pot fi întâlnite și în alte cazuri. Departe de a fi un adversar al unirii cu România, el se declară
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
au nimic eufemistic și merg direct la țintă. Pe scurt: capii politici în cauză trebuiau să negocieze unificarea Transilvaniei cu România în așa fel încât viața acestei provincii să câștige, și nu să fie prejudiciată prin integrarea în Regat. Or, Vuia este de părere că acest lucru nu s-a petrecut. Dintre probele invocate predomină cele de natură politico-administrativă și juridică: Consiliul Dirigent a fost repede dizolvat, legea electorală nou elaborată s-a dovedit nedreaptă, tinerii au fost duși în alte
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
a românilor ardeleni, care nu poate duce la rezultate pozitive. Experiența Supplex-ului de la 1791 și cea memorandistă îi dau, într-adevăr, dreptate, părând mai curând niște zbateri nerealiste, dacă nu chiar alibiuri morale. Asemenea obiecții directe, pragmatice, sunt pentru Traian Vuia prilejul unor generalizări care vizează diferitele feluri de români. În rânduri puține, prin crochiuri esențiale, autorul epistolei schițează o tipologie a oamenilor politici ardeleni și din Vechiul Regat, distingând între naivitatea morală și lipsa de experiență a primilor, și îndrăzneala
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
între naivitatea morală și lipsa de experiență a primilor, și îndrăzneala și inteligența ofensivă, debarasată de scrupule, a celorlalți. Portretul făcut elitei ardelenești nu este deloc flatant, iar cel al politicienilor regățeni este de-a dreptul antipatic. Dar în privința aceasta, Vuia mai schițase și anterior judecăți de valoare. Într-o scrisoare către Iosif Popovici, docent la Universitățile din Viena și Budapesta, iar mai apoi profesor la Universitatea clujeană, trimisă de la Paris la 3 ianuarie 1910 (și publicată tot de H. Medeleanu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de valoare. Într-o scrisoare către Iosif Popovici, docent la Universitățile din Viena și Budapesta, iar mai apoi profesor la Universitatea clujeană, trimisă de la Paris la 3 ianuarie 1910 (și publicată tot de H. Medeleanu, ca anexă la studiul "Traian Vuia contribuție la profilul politic al marelui inventator", în Ziridava, 1974, p. 101), inventatorul observa: "Mi se pare că politica noastră nu e totdeauna condusă cu spirit consecuent, ci e condusă mai mult de sentimente, rancune personale, chiar și meschine, josnice
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Dieta budapestană, iar ulterior președinte al Partidului Național Român din Caraș-Severin, expediată din Paris, la 10 noiembrie 1919, autorul menționa: "... Am constatat că ultimele noastre generațiuni intelectuale din Transilvania sunt binișor maghiarizate". După cum se poate vedea, de fiecare dată, Traian Vuia se referă la pleiada intelectuală și politică românească, și nu la ansamblul comunității românești. Doar atât că, o dată critica lui vizează palierul moral, altă dată carențele înregistrate la nivelul solidarității etnice, iar în altă parte se referă la mediocritatea, lipsa
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
atât că, o dată critica lui vizează palierul moral, altă dată carențele înregistrate la nivelul solidarității etnice, iar în altă parte se referă la mediocritatea, lipsa de experiență ori de instrucție a acestei elite. De fapt, ceea ce îl frământă pe Traian Vuia în scrisoarea de față este maniera în care au fost sau, mai precis, nu au fost reglate raporturile dintre centru și provincie, dezinteresul capilor țării pentru specificul regional, urmările pe termen lung ale acestei atitudini. Cel care se temuse odinioară
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
provincie, dezinteresul capilor țării pentru specificul regional, urmările pe termen lung ale acestei atitudini. Cel care se temuse odinioară de maghiarizarea Ardealului românesc ajungea acum să întrezărească posibilitatea unei balcanizări la nivelul moravurilor publice. Tratamentul în aqua forte pe care Vuia îl aplică Unirii de la 1 decembrie nu vine din partea cuiva care punea la îndoială oportunitatea acestui act politic. El este generat de idealismul înalt care a marcat atitudinea civică și politică a inventatorului, cel care l-a și împins către
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și politică a inventatorului, cel care l-a și împins către adeziunea lui socialistă. Sensul moral al actului unificator fusese ratat prin atitudinea autoritaristă și marțială a cercurilor conducătoare de la București. Misiunea civilizatoare a Ardealului românesc, la care năzuia Traian Vuia, se vedea anihilată din nepriceperea artizanilor Unirii. Noul început, altfel spus întregirea statală a României, trebuia să se contureze drept cadrul unei existențe colective întemeiate pe justiție socială și democrație. Nu se poate spune că ele au lipsit cu totul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ele au lipsit cu totul în primul deceniu interbelic. Stă mărturie pentru acest efort materializarea promisiunii regelui Ferdinand făcută în tranșeele din Moldova: reforma agrară, introducerea votului universal și Constituția din 1923. Dar scrisoarea de față, semnată de avocatul Traian Vuia, ridică o întrebare legitimă: Unirea din 1918 putea fi numai atât?" Un gest pur teatral... Garches, 11 aprilie 19221 Iubite Domnule Dobrin, Am urmat cu mare atențiune campania electorală. Dacă vă reportați la scrisorile mele din 1919, aflați că toate
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
a debalcaniza pe frații noștri de dincolo de Carpați. De altcum, dacă amestecăm fructe sănătoase cu fructe stricate, este evident că nu cele stricate se vor însănătoși prin contactul lor cu cele sănătoase, ci și cele bune vor putrezi". [În continuare, Vuia se referă la propunerile făcute statului român, privind "industrializarea" aparatului său de zbor și a motorului cu combustie internă continuă. În cazul acceptării propunerilor sale, marele inventator urma să se întoarcă acasă! 4] Note 1 Provincia mulțumește redacției Aradului cultural
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
acasă! 4] Note 1 Provincia mulțumește redacției Aradului cultural pentru îngăduința de a reproduce textul de față. Titlul aparține redacției noastre. 2 În traducere liberă: "Lumea este a celui îndrăzneț" (n. H. M.). 3 De la Liceul de Stat din Lugoj, unde Vuia a fost elev (n. H. M.). 4 Notă de H. M. Informatorii lor și ai noștri Nu vă faceți iluzii, informatorii lor există. Tot așa cum există și cei care pot deveni ai noștri, mărturisind. Lucrul acesta are în el evidența înfăptuirilor ascunse
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
148 vecina Aneta, 236 Vegeta, 236 Velicu, 145 Veneția, 35 Viena, 169 Vighi, Daniel Teodor, 14 Vîntu, Sorin Ovidiu, 198 Vîrșeț, 32 Vișegrad, 147 Vlahuță, Al., 107 Voicu, Mădălin, 214 Voiculescu, Dan, 207, 223, 226 Voinea, Dan, 227, 228, 229 Vuia, Traian, 167, 168, 169, 170, 171 Vulpescu, Romulus, 154 Weber, Max, 187 Wolf, 68 Ziridava, 169 CLUBUL DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European Iași vine în sprijinul dumneavoastră ajutându-vă să economisiți timp și bani. Titlurile dorite unele
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Încerca să rupă totul, dintr-o bucată. „Geamurile !“, a strigat fetița. „Să nu le spargă !...“ M-am îndreptat spre fereastră, mă gândeam că nici Maria, nici sora ei nu dormiseră niciodată în pădure, că nu auziseră niciodată miile de crengi vuind laolaltă și de aceea... Țineam geamul cu palmele deschise, era o sticlă frumoasă, ușor curbată în afară, cu irizații sidefii. Lemnăria părea solidă, putea să reziste. Fetița gemea, voia să vomite, Maria îi sprijinea capul, nu știa ce să facă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]