3,365 matches
-
se confundă cu visele în negru și alb ale gravorului. Ce nu-și va regăsi alinarea decât în "impetuoasele peisaje create de Dumnezeu", și, bineînțeles, în propria artă a fugii în detaliile crude, provocatoare ale realului, considerate de puriștii vremii, vulgare: categorii sociale și profesionale umile, gesturi spontane și goliciuni feminine, amanți îmbrățișându-se fără ocol, scene de sodomie, îndeletniciri casnice, vegetale tomnatice și animale mâncând sau în somn, resturi, figuri în acte fiziologice, bătrâni, spânzurați, profiluri de morți etc. Străbătând
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
îndeosebi), a ironiei, a maliției, a grotescului și posedând o imaginație asociativă fenomenală, o inventivitate verbală inepuizabilă, el întrebuințează cuvinte din toate sferele limbii, de la neologisme rare la neaoșisme și arhaisme stridente, de la noțiuni abstracte la termeni de argou și vulgari, manipulează morfeme și combină părți de vorbire, ca Arghezi (dar într-un fel al său), în cele mai insolite moduri, pune lucrurile și cuvintele în relații imprevizibile, amuzante și deconcertante, sucește fraza în fel și chip, uneori o rupe, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
la începutul secolului XX, prin restabilirea primatului percepțiilor prereflexive. Obiecția principală a lui Henry față de tratamentul husserlian oferit corporalității este regresul în obiectualizare. Datorită proiecției intenționalității, conștiința tinde să gândească trupul material în opoziție cu idealitatea ego-ului subiectiv. În stilul vulgar al înțelepciunii pragmatice, fenomenologul va recunoaște că omul nu este, ci are un trup. Capcana dualistă nu a fost depășită nici de Husserl, iar acest eșec coincide, în opinia lui Michel Henry, cu identificarea confuză a două instanțe ale corporalității
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în înfățișarea ei înfricoșătoare, arătată prin cele potrivnice frumuseții trupești”. Dimensiunea „înfricoșătoare” a acestui tip de fenomenalitate nu are nimic grotesc sau repugnabil. Acest atribut semnalizează doar necesara distanță prin care frumusețea dumnezeiască, spre deosebire de erosul căzut, se sustrage unei aproprieri vulgare, grăbite, indisciplinate. Impuritățile cu care se naște dorul după frumusețea fizică a celuilalt nu-și mai au locul. Ceea ce atrage în frumusețea divină nu este promisiunea posesiei violente și autiste. Prin deschiderea treptată față de revelația frumuseții tainice este refuzat a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
60 de către Edward Shils, care "a realizat o amuzantă trecere în revistă a nuanțelor sau accepțiunilor culturii (n.n.), distingând: high culture (cultură înaltă), refined culture (cultură rafinată), elaborate culture (cultură elaborată), middle culture (cultură de mijloc), serious culture (cultură serioasă), vulgar culture (cultură populară), low culture (cultură joasă)"15. Diversitatea concepțiilor și a perspectivelor de definire ale culturii reiese și din lucrarea recent apărută în țara noastră, în 2010, Sociologia culturii. Antologie autori străini, care, în primul capitol, a prezentat zeci
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
regiunii cu frunze de ferigă. Mămicile supărate că micuții lor fac noaptea pipi în pat se pot declara fericite dacă între saltea și cerșaf pun un strat de ferigă proaspătă. Copiii nu vor mai uda niciodată patul! Feriguța dulce (Polzpodium vulgare) are un rizom mic, puțin cărnos, orizontal, uțor turit, de grosimea unui creion, din care se dezvoltă frunze compuse, penate, lungi de 10-25 cm, rotunjite la vârf. Rizomul uscat al feriguței dulci, colectat toamna târziu sau primăvara devreme are valoare
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
de învățare; Atenție: instabilă, se concentrează foarte greu în activitate; Memorie: predominant mecanică și de scurtă durată; viteza de memorare rapidă; durata păstrării lungă; Gândirea: concret intuitivă, nu face abstractizări; Limbaj și comunicare: vocabular bogat, exprimare frumoasă și corectă, uneori vulgară; Imaginație: relativ bogată; Afectivitate: imatur emoțional; reacții emotive cu caracter exploziv (țipete, plâns, aruncarea caietelor); Psihomotricitate: coordonare motrică generală bună; Motivație: predominant extrinsecă; Temperament: puternic exteriorizat, impulsiv, nestăpânit, inegal, iritabil,uneori agresiv, cu tendințe de dominare a altora (coleric); Trăsături
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3058]
-
universul copilăriei nu te întâlnești numai cu binele social - acceptat, cu optimumul moral, cu exemple pozitive. În grupul de copii și adolescenți, constituit aleator, am învățat să fumez țigări cu mătase de păpușoi, să înjur, să folosesc cuvinte și expresii vulgare, pentru a nu fi mai prejos de ceilalți băieți, să spun minciuni, pentru a ieși din încurcătură și chiar să iau, fără mustrări de conștiință, struguri, știuleți de păpușoi pentru copt sau pălării de floarea-soarelui, din proprietăți străine. Toți copiii
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
Luminile și umbrele sufletului (Univers Enciclopedic, 1995); Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare (Humanitas, 1997); În adâncile fântâni ale mării (Albatros, 1997). TRADUCERI: - din Vechiul Testament: Iov, Iona, Ecleziastul, Ruth, Cântarea cântărilor (cu studii introductive) - 1995; - din latina medievală: Dante - De vulgari eloquentia, Epistolae, Eclogae; - din italiană: M. Bontempelli, Oameni în timp - 1966, E. Cecchi, Peștii roșii - 1973, Longos, Daphnis și Chloe, A. Tilgher, Viața și nemurirea în viziunea greacă - 1995; - din franceză: M. Yourcenar, Povestiri orientale - 1993; Alexis - 1994; Creierul negru
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Orient. Cam toate cuvintele împrumutate atunci pe filieră turcă, referindu-se la civilizație și rafinamentul pe care îl implica, provin din vocabularul persano arab. Din păcate, multe cuvinte turcești, care s-au păstrat până în prezent, au, mai degrabă, un sens vulgar sau peiorativ... Și nu trebuie decât să ne gândim la funcționarul corupt care trândăvește prin tr-un birou. Așteaptă un bacșiș, peșcheș sau ciubuc pentru a-și îndeplini atribuțiile în fața cererii normale a unui cetățean oarecare. Maghiara a avut o soartă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
dor de Înnoire, Înnobilare, egalitate. Acesta era un ceremonial al unei solemnități academice menit a pildui În chip intuitiv marele preț etic al vieții academice, de pretutindeni și de totdeauna. Se Înțelege din acest ceremonial cu toată limpezimea de ce concepția vulgară a instituției universitare ca fabrică de diplome este din temelie greșită. Referindu-se la evoluția instituțiilor universitare, Emile Durkheim 8 arată că „...la Început universitatea nu a fost altceva decât o corporație de diferiți profesori” (p.85). „Termenul acesta de
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
din acest punct de vedere, este Et Cetera? The Historian as Chiffonnier, al lui I. Wohlfarth. Autorul identifică, plecând de la activitatea chiffonnier-ului, principiile materialismului istoric în versiunea lui benjaminiană. În primul rând, este vorba de specificarea materialismului în raport cu versiunile sale vulgare (vulgäre). Astfel, materia lismul lui Benjamin nu reprezintă înlocuirea logicii ideale a istoriei cu o logică „reală“, ci, mult mai simplu, el ține de accen tuarea dimensiunii senzoriale, concrete (sensory concreteness) a istoriei. Ca principiu formulat de Wohlfarth, istoricul „seeks
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
yeux, s’est efforcé de passer artificiellement du mode de penseé métaphysique et théologique qui était le sien à un mode de pensée matérialiste qui lui était parfaitement étranger“. Adoptarea unui limbaj marxist, precum și a unei lecturi materialiste în sensul vulgar al termenului asupra istoriei este văzută de Scho lem ca fiind un accident biografic al lui Benjamin, cu grave consecințe asupra operei: o „schizofrenie“ teoretică ce explică inconsistențele unor fragmente sau chiar ale unor scrieri întregi. Strategia de lectură a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
complex și îndelungat, pe teritoriul cuprins între Munții Carpați, Dunăre și Marea Neagră. Perioada formării limbii române este cuprinsă între cucerirea Daciei și formarea primelor cnezate și voievodate. Originile ei se regăsesc în marea familie a limbilor indo-europene. Adoptând limba latină vulgară, în care au fost înglobate importante elemente din limba dacică, iar mai târziu și din limbile unor populații migratoare (germanice, slave etc.), s-a format pe parcursul primelor secole din mileniul I un complex lingvistic numit limba română, limbă neolatină (vezi
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
au vreo legătură cu direcționarea antifascistă a literaturii pe care, s-a spus, o promova revista Albatros. Nici proza eseistică a Sandei Diaconescu nu e prezentată într-o lumină mai plăcută polemizându-se, de data aceasta, cu Ion Bălu: "Aceste vulgare și penibile elucubrații Ion Bălu le numește "document direct al ecoului trezit în sufletul unei fete de lirica lui Lucian Blaga"!!"95. Ținând cont de aceste considerente, Lucian Valea concluzionează că Albatrosul nu se deosebește cu nimic de publicațiile vremii
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se îmbătase cu izma lui Stelaru, dar afirmând că nici măcar starea de ebrietate nu l-ar fi putut împinge la un gest atât de nebunesc: "Nu-mi sînt atribuibile, deci, nicidecum strigăte de stradă instigatoare la ură și violență, la vulgare rivalități și răzbunări, etc. De altfel, să-mi dea voie Virgil să-i amintesc că, în perioada respectivă, (vreme de război și regim de dictatură militară) asemenea strigăte de stradă nu erau deloc o obișnuință delectabilă a bucureșteanului; cine s-
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în universul cotidian, pierzându-și aura de mister. Tabloul se constituie din imbricări, tehnica este a colajului: "Mai era un profet al mașinii de cusut/ însă Cain din limuzină/ l-a străpuns cu lancea în șezut", Filozofia materiei. Grotescul și vulgarul se îngemănează aproape. Poemele construiesc o lume în care totul e în curs de constituire sau în curs de destrămare, până și eul poetic este supus acestui proces ciudat. La Tonegaru aceasta devine modalitate de construcție a textului, subiect al
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în marele oraș, cele patru personaje sunt tineri, doi bărbați și două femei, ce încearcă să facă puțină ordine în lumea în care trăiesc, pe care nu o înțeleg încă prea bine. Cei doi bărbați discută femeile uneori în termeni vulgari, limbaj folosit și în conversațiile celor două tinere, pline de cuvinte obscene și slang de Chicago al acelor ani. Danny și Deborah au devenit parteneri, dar nu reușesc foarte bine să treacă dincolo de atracția fizică, incapabili să se înțeleagă, să
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
lirice, trecând de la sonet la metrica mai nouă, de la pastel la epigramă, de la tonul social, de o mânie reținută, la cântecul delicat de iubire. Rămâne însă în toate un minor, cu nuanța lui de discreție și intelectualitate ironică, uneori agresiv vulgară. G. Călinescu vorbea despre „versuri banale”, iar Perpessicius, mai îngăduitor, găsea totuși în Cântece pentru Lu (1936) și „excelente cântece de primăvară”. Epigramele, vioaie, cu poante agreabile, adesea de un umor fin, pătrunzătoare, îl țin în atenția oricărui iubitor al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290620_a_291949]
-
împotriva diletantismului și a artei pentru artă. H. Sanielevici susține teoretic această orientare prin studiile Despre stil și Literatura viitorului, afirmând că simbolismul și decadentismul sunt expresia unei „bolnăvicioase hipertrofii a senzației”, iar naturalismul, ca falsificator al adevărului, e „mărginit, vulgar ori nevropat”. Const. Graur dă câteva articole cu tentă sociologică, precum Bacșișul presei și Învățământul rural. În numărul 2 Gala Galaction îl omagiază, la moartea acestuia, pe A. Steuerman-Rodion, autor al volumului de versuri Spini, din care e reprodusă poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289828_a_291157]
-
Republica Literelor. În afară de aceste certuri între școli diferite, coeziunea umanismului european este amenințată de constituirea statelor naționale: afirmarea particularităților amenință elementele unității, pe care umanismul s-a străduit să le scoată în evidență. Astfel, latina începe să decadă în favoarea limbilor vulgare: Ronsard și du Bellay publică în 1549, împotriva dominației limbii latine, lucrarea Défense et illustration de la langue française*. În spatele reacției culturale împotriva hegemoniei limbilor străine se profilează afirmarea sentimentului național. Umaniștii se grăbesc să adapteze la situația lor actuală glorificarea
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
pînă la urmă în a renunța la orice judecată. Aceeași îndoială se manifestă și în legătură cu caracterul universal al culturii. Accentuarea particularismelor naționale, reacția împotriva dominației limbii latine sau împotriva supremației italiene duce la afirmarea culturilor naționale și la apărarea limbilor vulgare (populare), în care de acum înainte se vor exprima poeții și romancierii. În timp ce Du Bellay apără franceza ca limbă de cultură (Apărarea și ilustrarea limbii franceze, 1549), Tasso, în Italia, își dă silința să regăsească inspirația romanelor cavalerești medievale. În
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
altă realitate și s-a inițiat astfel o activitate conștientă în vederea creării și normării limbii literare pornind de la ceea ce oferea limba populară. În Italia acelor timpuri s-a distins în mod deosebit învățatul Dante Aligheri, care, în cartea sa De vulgari eloquen-tia (Despre vorbirea populară), constată că în Italia sînt 14 dialecte distincte și crede că, pentru a se forma o limbă literară italiană, ar trebui să se valorifice elemente din toate aceste dialecte. Dar, cînd Dante a scris (Divina) Commedia
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
punctul de vedere al tipului de spiritualitate reprezentat și al tipului de cultură corespondent (minor sau major), și, pe de altă parte, un aspect dialectal sau general, din perspectiva repartiției geografice, ori un aspect familiar, un aspect cultivat, un aspect vulgar etc., din punct de vedere stilistic. Fiecare dintre aceste aspecte are propria structură, care îl face funcțional și operant pentru un tip de comunicare cu ajutorul limbii, atribuindu-i acesteia statutul de limbă funcțională, încît o limbă istorică este reprezentată de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbii lor ca mijloc de comunicare, să realizeze, prin urmare, romanizarea populațiilor supuse, întrebuințînd în acest scop procedee nu-meroase și variate. Această limbă, latina, a avut trei aspecte de bază: latina arhaică, latina clasică (sau literară) și latina populară (sau vulgară). Uneori, latina populară din perioada ce a urmat fazei de apogeu a latinei literare (deci, după secolul al II-lea d.Hr.) este numită și latina (populară) tîrzie, căci este ultima etapă a latinei propriu-zise, din epoca ce a premers
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]