16,454 matches
-
Înviorare și Își turnă un păhăruț din vișinata preparată În casă. Așezat pe scaunul de pescar, gândurile veneau leneșe și poposeau pentru scurt timp. Apoi, altele și altele... La un moment dat, Rică Olaru scutură ușor din cap și un zâmbet Îi apăru pe față și ...În suflet. Se văzu elev de clasa a VII-a care făcea naveta zilnic la școala din Pușcași. Era sărăcăcios Îmbrăcat dar Învăța foarte bine și În acest fel nimeni nu râdea de el, poate
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cote Înalte, ajutată fiind și de starea aceea Între realitate și vis care-l cuprindea odată cu somnul și cu trista constatare că cei șaptezeci de dolari americani oferiți de statul român drept diurnă nu ar fi acoperit nici acordarea unui zâmbet și-apoi el era În misiune și nu avea dreptul să se gândească la astfel de oportunități. Din somnul presărat cu vise scurte, În care corpul stewardesei și ochii negri care abia se ghiceau sub hijaba tinerei arabe Înveșmântată Într-
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mers Împreună la un război liber, mecanicii au efectuat unele mici ajustări și peste câteva zeci de minute au putut examina țesătura albă-albă obținută din bobinele considerate defecte. Rezultatul a fost pe placul lui Ștefan, arabilor le-a Înflorit un zâmbet reținut, privirile tuturor s-au Înseninat, cu toții au devenit afabili, și-au strâns mâinile și abia atunci Ștefan a fost privit ca o persoană importantă și directorul l-a sărutat, așa cum se obișnuiește la arabi. La biroul cel mare s-
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
copilărit dar datoria față de țară trebuie să ne-o facem, nu?! Maiorul, om cu mare experiență, se convinse În final că nea Victor are dușmani, că nu este om rău și nici pe departe prost, Îl privi omenește și un zâmbet moldovenesc Îi Înflori În colțul gurii. Apoi Întrebă retoric: N-ai nimic? Se auzi vocea pădurarului Zota, un brunet cu o mustață frumoasă și care tremură ușor: Ba are, dom’ maior! Are cel mai bun vin de pe la noi și nu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
iar fata a apreciat „progresul” făcut. L-a privit direct, „Doamne ce ochi!”, și-a tras scaunul mai aproape, a observat hainele curate, a mai cântat un studiu, așa cum l-a numit ea, l-a mai privit direct schițând un zâmbet imperceptibil, i-a luat mâna și i-a arătat poziția normală a pianistului, și, În timp ce cânta, l-a rugat să privească pedalele tocite ale pianinei pentru a prinde rostul lor În interpretare. Rică a ascultat-o și a fost vrăjit
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
glumă acolo. Ești chemat la Birouri, etajul I, ultimul birou pe stânga, știi tu, ai mai fost, nu? Niciodată și nu știu nimic! Mergi și vezi că are un termoplonjon defect! Fără limită de timp!, mai spuse șeful afișând același zâmbet de neînțeles, iar În gândul său: „chiar nu știe, am crezut că..., da de unde așa ceva la el pe care niciodată nu l am văzut cu fete!” Socialismul nu permitea și nu accepta consumuri inutile, reșourile electrice erau interzise În birouri
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Dă-ne să vedem și noi vechitura! spuse Pierre, dar ceasul era bine ancorat cu lanțul de argint - pe care mai erau agățate medalii și monede - de vesta primarului. Nu putea fi smuls de acolo. Așa că primarul răspunse cu un zâmbet încrezător acestei solicitări. Dar ziua aceea rămase pentru totdeauna însemnată în mintea primarului ca una dintre acele zile negre, încărcate de tensiune, ce alcătuiesc calendarul personal al fiecăruia: ziua când m-am însurat, ziua când mi s-a născut primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
vârste - se numea Lenôtre - trase cel de-al doilea bilețel însemnat. Tuși ușor, își puse ochelarii, vrând parcă să se convingă că nu s-a înșelat. —Ei, ce zici, domnule Voisin, pot să stau lângă dumneata? întrebă el cu un zâmbet tremurător, abia schițat. De data aceasta Chavel nu simți nici un pic de bucurie, deși soarta schimbătoare era categoric de partea lui, cu șanse de cincisprezece la unu. Curajul oamenilor simpli îl speria. Își dorea ca totul să se termine cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Când reveni în camera sa, îl găsi pe Carosse întins în pat și învelit cu haina: avea gura puțin deschisă și sforăia întrerupt. Zgomotul clanței îl trezi; nu se mișcă din pat, doar deschise ochii și îl privi cu un zâmbet superior abia schițat. —Ia zi, m-ați analizat pe toate părțile? întrebă el. — Pentru un actor cu experiența ta, de data asta ai ales un rol prost. Nu știu dacă e chiar așa. Se ridică în capul oaselor și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
încerca să se ferească de el. Când el o prinse în brațe, fata se lăsă îmbrățișată, cu ochii închiși, de parcă se pregătea să se sinucidă. Privind peste umărul ei, Carosse îl văzu pe Charlot jos în hol. Îi adresă un zâmbet triumfător și-i făcu cu ochiul în semn de complicitate. —Mademoiselle Mangeot, rosti Charlot. Tânăra se desprinse din îmbrățișare și privi în jos spre el uimită și rușinată. Atunci Charlot își dădu seama cât este ea de tânără și cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cineva drag, și altfel decât spovedania rece și însingurată, pe mess, mail sau chatroulette? Numai astăzi, numai astăzi ni se întâmplă să ne regăsim, în treacăt, cinci minute. Numai astăzi ni se întâmplă să ne amintim, vag și cu un zâmbet ironic pe buze, de înțelegere și compasiune. Simțiți și voi, dar nu vă puteți reprima un gând: omul ăsta a luat-o razna? De mâine, revenim, cu bâta ridicată, în fața peșterii. Și din acest motiv, astăzi, numai astăzi, voi închide
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
i s-a adresat lui moș Petrache: Mai rămâi sănătos, moș Petrache, și tare mulțămim pentru bunătate. La drum, flăcăi, că ne apucă noaptea. Nu de alta, dar plânge crâșma după noi. Poate crâșmărița, Dumitre - a vorbit Pâcu, cu un zâmbet șiret atârnat de buzele tăbăcite. Pe dracu. Are ea după cine ofta, nu după un hodorog ca mine. Nu după multă vreme, Crâșma din drum s-a ițit de după un dâmb...O căsoaie veche de când lumea, care își purta cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să spui până la capăt povestea începută. Apoi dacă-i așa, ascultați și nu mă mai întrerupeți, că îi pierd șirul. Mai lasă și tu ulcica ceea și n-ai să pierzi firul poveștii - l-a sfătuit moș Dumitru, cu un zâmbet șiret. Si când mi se usucă gâtlejul, cu ce îl ud? Cu apă. Piei, satană! Ia te uită ce zile am ajuns! Apa nu-i bună nici în ciubote, cum spune catana. Dar una și cu una fac două. Așa că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dumitru, străduindu-se să nu izbucnească în râs, lucru ce nu i-a prea reușit. Da’ ce fel de rachiu îi aista, moș Dumitre, că... că are...are gust de gază - a îndrăznit să deschidă gura Alecu Slobodă, cu un zâmbet cam strepezit. Păi ce rachiu să fie? Ii rachiul pe care l-ați comandat voi. Asta ați plătit, asta ați băut și basta! Ințelegând păcăleala, cei din jur au izbucnit în hohote de râs nestăpânit... Multe îți mai trec prin
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
seamă - a precizat, dându-și mare importanță, Pâcu. Să nu crezi că nu are dreptate Pâcu, mai ales că îi noapte și umblăm doar la lumina felinarelor - a completat moș Dumitru, privind la fața negricioasă a lui Hliboceanu. Omul - cu zâmbetul ascuns sub mustața neagră - asculta cu luare aminte sfaturile uncheșilor... Stiu cum îi și la vale cu carul încărcat. Am coborât eu destul dealul Măgurii cu carul plin ochi. Atunci nu am nici o grijă. Să fii atent doar la carul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ai luat-o înainte și am uitat de ea. Uita-m-ar relele și pe tine belelele! De acum înainte poți să-ți dai foc și la mustață, că mie nu-mi pasă - l-a bagoslovit moș Dumitru râzând. Cu zâmbetul pe buze - semn că i-au plăcut cele spuse de prietenul său de o viață, chiar dacă l-a luat în tărbacă - Pâcu îndesa de zor tutun în lulea. La un moment dat,l-a întrebat pe moș Dumitru: Ce mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
au dat peste cap țoiul cu rachiu și l-au așezat apoi pe masă cu un gest apăsat și un „Ah!” de plăcere. Numai Vasile Hliboceanu a rămas cu țoiul gol în mână, privind la cei din jur cu un zâmbet care spunea: „Mi-ați făcut-o!” Moș Dumitru și Pâcu se uitau indiferenți într-o parte, gata să izbucnească în râs. Ceilalți priveau pe sub sprâncene la noul lor tovarăș de cărăușie. V-a plăcut rachiul, cinstiți meseni? a întrebat moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a aducere aminte parcă. Dacă îi așa, când vom ajunge în deal, să treci după carul meu, să fii aproape de mine, că ești om de nădejde - a grăit moș Dumitru. Ce va zice moș Pâcu? a întrebat Hliboceanu, cu un zâmbet timid ascuns de mustața neagră. Atunci, cum crezi tu că ar fi mai bine? Eu cred că matale și moș Pâcu să mergeți în față... doar sunteți același leat. Eu...după dumneavoastră, dacă nu-i cu supărare. Dacă așa zici
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Costache! a apreciat Pâcu propunerea crâșmarului. După puțină vreme, toate bunătățile erau rânduite pe masă, urmând doar ca gospodarii să se înfrupte din ele pe săturate...Sfârșitul mesei a adus și voia bună...Pâcu și-a aprins luleaua și, cu zâmbetul lui ștrengăresc, privea spre moș Dumitru, care ținea ulcica cu vin fierbinte în palme și sorbea din ea evlavios, mângâind-o ca pe un obraz de femeie.Nimeni nu îndrăznea încă să tulbure liniștea. Nimeni, afară de Pâcu: Măi oameni buni
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
urmă Pâcu, dar tot cu un aer de zeflemea. Dacă tot o venit vorba de cocoși, ia spune, moș Dumitre: matale mai ai pe acasă cocoși din cei care cântă la schimbarea vremii? a întrebat Vasile Hliboceanu, mișcându-și a zâmbet mustața ca pana corbului. Mai am, Hlibocene. Mai am. Dar la Crăciun am să-i pun la frigare pe vreo doi - a răspuns moș Dumitru, neștiind unde bate Hliboceanu. Când ai să-i tai poate nu-i păți cum o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
intrare triummfală cu ceaunul cel mare, în care se răsfăța o mămăligă aurie. Cu un icnet de mare efort, a răsturnat-o pe fundul de lemn din mijlocul mesei. Poftim la masă, gospodari! li s-a adresat crâșmărița, toată numai zâmbet. Dacă v-ați adus de-acasă - a completat Costache, râzând cu chef, în timp ce le așeza în față rachiul fierbinte. De acasă sau mai degrabă de la drum ne-am adus poftă de mâncare. Si încă ce poftă! a răspuns Pâcu, uitându
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
plimba cu patronul și se întorceau noaptea târziu. Dinuța, săraca, era obosită peste măsură.” Cred și eu că era obosită. Săraca fetiță! a apreciat Vasile Hliboceanu sfârșeala Dinuței. Toți au râs cu poftă. Mai puțin Mitruță, care a afișat un zâmbet strepezit. Când râsul s-a potolit, Pâcu a reluat povestea. Voi credeți că socotelile s-au terminat aici? Nici vorbă. Patronul o băga în seamă pe Dinuța tot mai mult...Dacă până atunci venea doar vizitiul s-o ia dimineața
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de tine! a vorbit Costache din spatele porții. Bun venit, gospodarilor! Da’ greu mai ieșiți din bârlog, oameni buni - le-a urat Măriuța. Dacă drumul ar fi peste tot cum îi șleaul, veneam noi odată cu berzele, dar așa - a răspuns cu zâmbet larg Pâcu. Niciodată nu-i târzie sosirea dumilorvoastre - a continuat să-și arate bucuria Măriuța. Ce ne-ai pregătit de mâncare, Măriuță? a întrebat moș Dumitru. Terminați întâi treburile și pe urmă îți vedea - le-a stârnit pofta crâșmărița. Ați
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Ogaș părea străluminată de un soare interior. Deși nu-și exterioriza bucuria adusă de hotărârea lui Aizic, oricine își putea da seama de noua lui stare. Privirea îi zbura mereu spre zarea largă, iar pe buze i se zbătea un zâmbet gata să se schimbe în vorbe... „Aha! Te-am băgat în cofă, Iordache! Acum să te mai văd dacă îți mai arde de...Să vezi și tu ce înseamnă să muncești din greu și să umbli pe drumuri zile și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe Cocoșitu pe mâna lui, că are el grijă de dânsul, a știut ce spune. Si Pâcu își respecta cuvântul dat. Iordache Cocoșitu nu mai avea liniște, dar el nu pricepea deloc dincotro bate vântul. Pâcu îi vorbea mereu cu zâmbetul pe buze, lăudându-l pentru fiecare treabă bine făcută: „Brava, Iordache! Mai bine nici că se putea. Uite la el cum se pricepe ca un om mare! Așa da, mai zic și eu că-i lucru făcut de mână de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]