4,194 matches
-
să vii aici, pentru că ai o belea mare? N-am cum să uit așa ceva! - Aoleu, Pepsi! Hai, salut! Și dând mâna cu el, Alex îl întrebă curios, ce belea ai mă? Și despre care zână vorbești, măi? - Ei, despre care zână, stai, să-ți spun. Îi cea mai frumoasă, cea mai scumpă ființă din lumea asta! Și-are un corpuleț, mamăăă! Șî io cu ea mă-nsor, să știi! - Hai, mă! Și cine-i norocoasa, măi? - Ei, cine e? Pun pariu
CĂPITANUL VASILE (9) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341175_a_342504]
-
chemă la masă și băiatul îl urmă cu gândurile aiurea. Gândea în sinea lui: ,, Hai c-am încurcat-o acum, zău așa! Din câte știam eu, Adriana e a mea, nu? Și-mi vine ăsta, care îmi spune că e zâna lui, că o ia de nevastă și mă mai cheamă și la nunta lui cu ea, pe deasupra! Adică-mi strică planurile cu fata pe care-o iubesc, fără să știu nimic? Ha, ha, ha! Da Adi o ști ce-are
CĂPITANUL VASILE (9) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341175_a_342504]
-
clopoțel alb, ridicat deasupra zăpezii, iar ceea ce părea tânguire, era, de fapt, cântul biruinței. Clopoțelul delicat străpunsese stratul de zăpadă din dorințade a vesti venirea primăverii. - Înțelegi, Dragobete? Copila ce-mi îmbrățișa trunchiul, transferându-mi din căldura ei, era o zână. Zâna Primăvară. Melodia suavă a fost auzită și de ea, dar bietul ghiocel, căci așa se numea firavul clopoțel, răsărise sub o tufă spinoasă. De bucurie, și plină de compasiune pentru ghiocelul atât de plăpând, ea s-a apucat să
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
alb, ridicat deasupra zăpezii, iar ceea ce părea tânguire, era, de fapt, cântul biruinței. Clopoțelul delicat străpunsese stratul de zăpadă din dorințade a vesti venirea primăverii. - Înțelegi, Dragobete? Copila ce-mi îmbrățișa trunchiul, transferându-mi din căldura ei, era o zână. Zâna Primăvară. Melodia suavă a fost auzită și de ea, dar bietul ghiocel, căci așa se numea firavul clopoțel, răsărise sub o tufă spinoasă. De bucurie, și plină de compasiune pentru ghiocelul atât de plăpând, ea s-a apucat să îndepărteze
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
ea s-a apucat să îndepărteze ramurile spinoase ce-l umbreau. Înfuriată, Iarna a chemat crivățul care a suflat asupra ghiocelului... și l-a înghețat. Blânda Primăvară a acoperit clopoțelul fragil, cu palmele ei încălzite. Dar, din nebăgare de seamă, zâna s-a rănit într-un spin, și o picătura de sânge s-a prelins pe ghiocel. Căldura sângelui a dat puteri florii să reînvie. Astfel, Iarna a fost învinsă. De atunci, roșul din șnurul Mărțișorului simbolizează sângele Primăverii... căzut pe
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
brazi Hai, umple-mă de frunze și ramuri fremătând Și-adapă-mi setea-albastră cu florile din gând! Și du-mă pe cărări pe unde curg izvoare Să-mi spăl cu apă rece iubirea ce mă doare În toamna ta miracol, povești cu zâne bune Ne-or prinde în inele și amintiri și nume... Și sub un colț de cer pândind printre copaci Tu să-mi descoperi ochii și jurământ să faci Că-n toamna ta din crâng, doar lacrima albastră Va plânge ploi
ÎN TOAMNA TA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341321_a_342650]
-
Voka) este fantastic, și tocmai prin aceasta, fascinant. Dar nu numai atât. În poezia acestui suferitor de frumos, veți descoperi acel eros divin al limbii, care depășește dragostea pământeană și este propriu, numai adevăraților poeți. (Emilia Dabu) Inspirat de ființa zânelor noastre frumoase ca un răsărit de soare, Bakiu este poetul fabulos și cutremurător care crede în steaua iubirii. Prin lucrarea sa culturală, poetul nostru arată un punct luminos, comun și tandru. El aparține nu numai limbilor română și albaneză, ci
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341328_a_342657]
-
când la dreapta, când la stânga... făcându-l pe „țărănoiul” (îndrăgostit lulera) să se roge la providență (pică mară mălăiață în gura lui nătăfleață) ca pe drum... căruța să dea peste o groapă și, din neatenție, să-i cadă în barțe „zâna” boierului. Ochii verzi ca frunza de cireș înrourată, în revărsat de zori, aveau unduirirea unei ape tainice din care nu puteai să deslușești frământarea sufletului ei. Inima îi bătea din ce în ce mai tare, iar "amărâtul" de Naie o uitase pe Didina și
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
cu tata, la arăt. Tata-ntorcea cu plugul brazde lungi iar eu eram cu gândul doar la masa când boii se vor odihni și vor bea apă și noi vom sta sub sălcia pletoasa. Tata-mi spunea atunci povești cu zâne iar eu beam apă rece dintr-o tugă de pe ștergarul alb, pe iarbă verde, mâncăm cu poftă ceapă, mămăligă... Dar tata nu mai e, nu e nici plugul, nici boii ce trăgeau din greu la jug, curtea-i pustie, casa
RUGĂCIUNI DE PRIMĂVARĂ (POEZII) de TITINA NICA ŢENE în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341528_a_342857]
-
la glezne, Lumină, gânduri albe-n lampadare Cu cingători de nea, tulburătoare, Și noi, străine, cei sătui de bezne, Ce ne iubim în cânt de menestrele - Delir sublim sub candele păgâne, Pe-un braț de crini, păziți de zmei și zâne, Născuți din spuza viselor rebele. Mirări se surpă-n tâmpla-ți argintie Zâmbești timid, serafice herald, Când plânge-ncet, cu lacrimi de smarald, În umbra lirei, dragostea-mi târzie... NINGE ÎNTRE NOI CU DIAMANTE Azi ninge între noi cu diamante
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
Autorului Ce te-ai face dacă Vineri Într-o Vinerea-cea-Mare Ne vom întâlni mai tineri, Tu cum ești, înfloritoare, Și eu frunză-n întomnare? Ce te-ai face dacă Vineri, Când se-nchid porțile porții Pentru resemnații gineri Însurați cu zâna morții, Înălbi-vei de cât dor ți-i? Ce te-ai face dacă Vineri Când se va deschide cerul, De frustrări și de abțineri Mă vei pierde în eterul Visului ce încă ceru-l? Ce te-ai face dacă Vineri
DACĂ VINERI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342060_a_343389]
-
Almond, un renumit scriitor, a afirmat că „nimic pe pământ nu este mai frumos decât ultimul urlet înfiorător dintr-o noapte de Halloween”. Cu toate acestea, a existat cel puțin un caz când Halloween-ul a avut happy-end. Și aceasta pentru că zâna cea bună a preschimbat un dovleac într-o caleașcă și câțiva șoricei în niște bidivii minunați. Astfel, Cenușăreasa a ajuns în siguranță la balul Prințului, iar acesta s-a îndrăgostit de ea și s-a decis să o ia de
O SĂRBĂTOARE DRUIDĂ LA ROMÂNI de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342043_a_343372]
-
curge sângele lui Dracula! Narcisa se desprinde de băiat și se rotește fericită cu brațele desfăcute. NARCISA: Să se ducă vestea peste mări și țări în cele patru zări! Prințișor o cuprinde din nou în brațe. PRINȚIȘOR: Că se mărită „Zâna din Carpați”! NARCISA: Ohohoo!... Dar ești darnic cu complimentele. Fata o ia la fugă pe alee și Prințișor aleargă după ea... Zilele zboară una după alta... INT. / SALONUL VILEI / ZI Patru lăutari, trei instrumentiști: unul cu vioara, unul cu acordeonul
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
de braț. Contele Dracula pășește autoritar în mijlocul sălii. CONTELE DRACULA: (cu voce puternică) Neam vampiric din toate colțurile lumii, luați aminte la vestea ce-o vestesc! Aveți în fața voastră pe Prințișor, nepotul meu de sânge și pe soția sa Narcisa, Zâna Carpaților! Câteva secunde tânăra pereche este privită cu curiozitate, apoi deodată perechile de vampiri aplaudă cu bucurie. CONTELE DRACULA: Nu ne-am mai întâlnit aici de când soția mea Contesa, fiica mea Prințesa și ginerele meu Paloș au fost uciși... Dar
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
926 din 14 iulie 2013 Toate Articolele Autorului în Împărăția Oac În Împărăția Oac, sub copac bătrân brotac stă întins într-un hamac legănat de-un fante rac. E zăduf și din văzduh cade puf și strigă uf! când o zână tinerică, cu ochi verzi și gura mică spune-un basm despre-un copac ce creștea pe lângă lac. Și spunea și de-un brotac, mai rotund și cam posac ce aștepta din balta seacă să-i tot vie o brotacă. Dar
ÎN ÎMPĂRĂŢIA OAC de LEONID IACOB în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342169_a_343498]
-
Sunt fericit!. Mult, prea mult în viața asta, mi-ai adus, mi-ai dăruit, Știi cât îmi iubesc nevasta, știi și cât am mai greșit, Ai știut întotdeauna, când, cu sufletu-n furtună, Precum soarele cu luna, mă certam cu zâna bună, Ba, că ne-a furat iubirea, ba că ea ne-a amăgit, Neștiind că Fericirea lângă noi s-a cuibărit! Doamne, azi cu bucurie, vin din nou să-ți mulțumesc, Pentru scumpa mea soție pe care o prețuiesc, Chiar
SĂ ŞOPTESC, SUNT FERICIT . . . de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342189_a_343518]
-
strămoșii / să apere ce noi nu apărăm / se-nvulturiseră cocoșii / pe fostul umărului meu de domn. / Se înmuiaseră Carpații / curgeau pe Dunăre la vale / și-i lopătau numai pirații / secundelor ovale / și toată România toată / curgea în Marea Neagră / hrană de pește, zână tăiată / picior tăiat ce nu aleargă. («Coadă de comete...» - AmNS, 297 sq.); Gata, îngerul este spre plecare / S-a smuls din paturile noastre / ne-a văduvit de încă o zare / ne-a văduvit de stelele albastre / Mai stai mai stai
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
să se bucure. Să-ți șoptesc cât ești de frumoasă, da, ești frumoasă, copilă dragă. Pe chipul tău citesc blândețe nedefinită, un surâs plăcut îți încadrează chipul, în ciuda suferințelor tale. Aș dori să rămâi întotdeauna o copilă mică, o micuță zână din povești, așa cum ești acum. Aceasta a fost prima impresie pe care am avut-o din clipa când ți-am văzut căpșorul încadrat cu o coroniță frumoasă, cu flori adunate din pădure și împletită frumos. Mi-am dorit să rămâi
SCRISOARE CĂTRE LEONEA (MESAJ PENTRU UN COPIL MINUNAT) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342211_a_343540]
-
pagină, la ultimul cuvânt. Strângi la piept mănunchiul de coli ca pe ceva drag și scump de care nici nu mai știai că-ți lipsește - copilăria, un fragment al ei, cu ale sale povești unde protagoniștii sunt: împărați și prinți, zâne și vrăjitoare, gângănii, păsări și animale, firul de iarbă, copacul, pădurea... Ca scriitor, nu mi-am încercat pana în acest domeniu, bănuindu-mă că nu am suficientă sensibilitate, imaginație și, de ce nu, talent. Citind cele nouă frumoase povești, autorul George
ELEVUL-SCRIITOR GEORGE NICOLAE STROIA IMPLINESTE 13 ANI .LA MULTI ANI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342193_a_343522]
-
-nțelese Fetelor ce se mai văd mirese Vagabonzi fără cusur Pe Calea Mănăștur. Sub fusta crăpată ascunsă de mamă Înfloresc pe pulpe crini de teamă Când pentru ele băieții fac stânga-nprejur Pe Calea Mănăștur. Trec și eu și nu știu unde O zână de mine se-ascunde Căci părul meu acuma-i sur Pe Calea Mănăștur. Când Luna doarme pe cearceaf de peruzea În dorința de a mă urca la ea Aruncă un ghem de lumină-șnur Pe Calea Mănăștur. Se prelinge din Casiopeea
PE CALEA MĂNĂŞTUR, ODATĂ..., POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342337_a_343666]
-
în ea, desfăcându-și petalele, aidoma gingașei flori a Micului Prinț de care acesta se simțea răspunzător. În grădina fermecată a Anei-Maria Gîbu și-au găsit locul potrivit toate soiurile de flori și viețuitoare minuscule, lujeri subțirei prefăcuți de micuța zână în semințe chihlimbarii de cuvânt. An de an au fost crescute cu drag și stropite în roua sufletească până au devenit, sub oblăduirea soarelui darnic, flori neasemuite. Dar Ana Maria nu și-a propus să părăsească într-o zi grădina
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
cea mai pură, Numai o vezi ti-alungă cea din urmă negură, Te mângâie la a ei vedere, dracii ți-alungă, Chiar de inima aprig ar putea străpungă.. Gâtul îi e de prințesică puțin zis ’admirată, Păru-i e de zână în candide patimi adulată, Privirea-i atât de pură ca sufletu-i curat, Fata-i în aura ce mulți încă n-au aflat..! Ochii ei imaculați, cu naturalețe creionați, Pomeți-n gingașie sculptați, dalbi și adulați, Buze divine, nasul fin
ATÂT DE PURĂ de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342614_a_343943]
-
ro/2016/01/cea-pura.html Și-i tare subțirică, mijlocel tras prin inel, Mare artistă, expresivă ca mimul sprintenel, Zâmbitoare, curioasa cea cu mina serioasă, Ba curajoasă de cum e ieșită din casă.. Pare slabă în a ei fire de candidă zână, Fața-i te arde, încântă s-o săruți pe mână, Să-ți rămână urme de ea n-ai avut grijă, Chiar obosită te-ar frige fară pic de miză.. Chiar de te înalță neașteptat spre cer, Și uiți de tot
ATÂT DE PURĂ de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342614_a_343943]
-
afară... Râd, aleargă fără griji Seară după seară. Cu bunica stă mai bine, Urâtul să i-l alunge, Ghemul în mână i-l ține, Până somnul îl ajunge. Învelit în păturică, Mângâiat de lună Râde când în vis i-apare Zâna lui cea buna. Mâine este ziua lui Și vrea numai un dar mic Zâna este necăjită Că nu poate să-i ofere O mămică și-un tătic. Referință Bibliografică: DĂNUȚ / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1870, Anul
DĂNUȚ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342619_a_343948]
-
să i-l alunge, Ghemul în mână i-l ține, Până somnul îl ajunge. Învelit în păturică, Mângâiat de lună Râde când în vis i-apare Zâna lui cea buna. Mâine este ziua lui Și vrea numai un dar mic Zâna este necăjită Că nu poate să-i ofere O mămică și-un tătic. Referință Bibliografică: DĂNUȚ / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1870, Anul VI, 13 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica : Toate Drepturile Rezervate
DĂNUȚ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342619_a_343948]