2,178 matches
-
face sociologia, nici ca de un aspect al culturilor primitive, cum o vede antropologia, ci ca de un lucru aparținînd prezentului și viitorului culturilor avansate. Cu acest titlu a studiat-o Le Bon, și tot sub această premiză Freud a zăbovit asupra ei aproape douăzeci de ani. 188 G. Le Bon, La Psychologie des foules, ed. cit., p. 39. 189 E. Cassirer, The Myth of the State, ed. cit., p. 355. 190 G. Le Bon, La Psychologie des foules, ed. cit
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cu denumirea țării. Sala era plină de ziariști presa avea acces la deschiderea Consultărilor astfel că știrea despre incident, inclusiv fotografia diplomatului român cu pancarta deasupra capului, a fost transmisă imediat de către marile agenții de presă. Un timp, delegații au zăbovit în foaier la o cupă de șampanie, făcând cunoștință unii cu alții și schimbând impresii despre deschidere. Când am ajuns la ambasadă, am aflat că cei de la MAE, alertați de știrile transmise de mass media internaționale, întrebaseră la telefon ce
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Puțini sunt educatorii care s-au gândit la starea psihologică a tânărului în momentul greșelii. Reacția automată, aproape reflexă a adultului la greșeală este sancțiunea, conferind, în această manieră, valențe educaționale unei tehnici represive. Stapânindu-ne însă în acel moment și zăbovind o clipă cu gândul la situație, e bine să ne punem întrebarea dacă sancțiunea poate fi atât de educativă, de formativă, încât să conducă la diminuarea ori chiar la eradicarea greșelii. Eficiența unei intervenții educative, susțin adepții unor asemenea procedee
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
constă în a descrie un domeniu mai puțin cunoscut - realitatea umană - în funcție de relațiile dintr-un domeniu fictiv, dar mai bine cunoscut - fabula tragică -, „folosind toate virtuțile capacității de desfășurare sistematică existente în această fabulă”97. Asupra acestor chestiuni, Paul Ricoeur zăbovește îndelung și în trilogia amintită, unde insistă, pe de o parte, asupra legăturii dintre mimesis și lume, pe de alta, asupra relației dintre acestea și temporalitate. Ipotezei de bază - aceea conform căreia corelația între activitatea de a povesti istorii și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
semnele lingvistice sunt arbitrare și afirmația că poezia folosește semne motivate? Posedă poezia un limbaj special, imposibil de confundat cu alte limbaje? Care ar fi raporturile între limbajul său și cel al prozei? Toate acestea sunt întrebări asupra cărora vom zăbovi îndelung în cele ce urmează (desigur, fără pretenția de a oferi răspunsuri sau soluții definitive). Despre unele dintre aceste aspecte s-a scris deja enorm (bibliografia poate să constituie, desigur, și ea o dificultate, dar una mai degrabă fertilă), însă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a genurilor plasate mai demult sub semnul „canonului interdicției” (Kanon des Verbotenen), iar pe de alta, o întoarcere spre trecut, spre tradiție, matifestată prin subtile jocuri combinatorii, menite să alcătuiască, în anumite cazuri, un adevărat „repertoriu enciclopedic al narabilului”. Vom zăbovi mai mult în cele ce urmează asupra acestor aspecte. Ceea ce trebuie subliniat deocamdată este, în primul rând, faptul că perioada actuală, mai mult poate decât oricare alta din trecut, a contribuit decisiv la „renegocierea și redesenarea unei serii de frontiere
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în primul rând ca prozator, prin volumele Alți libertini (1980), Pao Pao (1982), Rimini (1985) sau Camere separate (1989). Singura sa carte care se pretează la o lectură în cheie poetică este Bilete pentru prieteni, din 1986, asupra căreia vom zăbovi în cele ce urmează. Titlul volumului funcționează ca un semnal îndeajuns de edificator în privința intenței auctoriale de a inventa un nou gen. Acela fără pretenții, spontan și relaxat, în aparență, al biletului. Că însemnările adunate sub acest titlu provocator reprezintă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
312. Din această perspectivă, poetica argheziană rămâne totuși esențial modernă (deși nu întotdeauna modernistă!), prin dialectica ei destructiv-constructivă, prin îmbinarea paradoxală de antipoeticitate și purism. 4.3 „Cazul” Bacoviatc "4.3 „Cazul” Bacovia" Un alt „caz” asupra căruia merită să zăbovim în acest capitol consacrat anticipărilor modelului (meta)tranzitiv în poezia românească este cel al lui George Bacovia. În general, criticii și poeții generației ’80 sunt cei care au încercat să facă din autorul Stanțelor... un precursor al paradigmei postmoderne, insistând
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
altă orientare poetică, iar autori ca Mircea Ivănescu și Marin Sorescu (ultimul mai cu seamă prin prozaismul etnografic al ciclului Liliecilor), reabilitează în mod vădit dimensiunea tranzitivă a limbajului, descoperind forța discursului prozaic, de factură nemetaforică. Asupra acestor autori vom zăbovi mai mult în capitolele următoare. Până atunci, nu ar fi poate de prisos să analizăm, foarte pe scurt, implicațiile coabitării dintre modernism și ideologia de partid în cazul interpretărilor date „mitului” Nichita Stănescu. Într-un studiu foarte concentrat, referitor la
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
bun sportiv al anului), al învățământului etc., dar acestea prezintă rareori un interes public major, astfel că nici un alt domeniu nu pare a concura politicul în privința frecvenței și interesului prezentat de sondajele de opinie. Este și motivul pentru care vom zăbovi puțin asupra acestui gen de sondaje. Chestiunile atinse în sondajele politice sunt foarte variate și o sistematizare după conținutul acestora este destul de dificilă. Ca vizibilitate socială, se remarcă, fără doar și poate, sondajele electorale, adică cele ce vizează chestiuni legate
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
alteia dintre posibilitățile enumerate mai sus depinde de: populația vizată de cercetare, de procedura de eșantionare, de tematica supusă cercetării, de mijloacele materiale și umane avute la dispoziție de cercetător. Legăturile acestea sunt prea simple și evidente spre a mai zăbovi asupra lor. Să specificăm doar că, exceptând anchetele a căror tematică impune în mod obligatoriu alegerea unor categorii restrânse de persoane, definite în general prin participarea lor la anumite activități (elevi saustudenți, muncitori sau alți salariați ai unor întreprinderi și
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
alegerii și abordării indivizilor ce trebuie chestionați; c. modalitatea concretă de aplicare a chestionarului și felul cum se rezolvă problemele ce apar pe teren; d. activitățile de îndeplinit după aplicarea chestionarelor. Necesitatea atingerii acestor puncte este evidentă și nu vom zăbovi prea mult asupra lor. La primul punct, menționăm doar că operatorul trebuie să posede o minimă cunoștere a scopului anchetei și o perfectă cunoaștere a chestionarului, respectiv a conținutuluifiecărei întrebări, a sensului și semnificației fiecărui cuvânt folosit. Al doilea punct
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
cum am zis, robia. Toate versurile vorbesc de abandonarea faimoasei mîndrii virile a bărbatului În fața femeii. MÎndria lui Alecu este să intre În jug și, dacă se poate, pentru totdeauna: „Acești ochi plini de putere căutînd cu mîngîiere n-au zăbovit să găsească lesnire să mă robească. Dar și eu fără sfială le didei făgăduială rob să le fiu În vecie cu mare statornicie... ........................................... Că rob credincios Îi sînt pîn’voi intra În mormînt”... Aici, În robie, cu lațul dulce de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Îl slăvesc...” O definiție, evident, banal poetică, reluînd o veche sugestie despre natura sacră a talentului. Heliade o dezvoltă pentru a marca, În finalul poemului, neputința lui de a părăsi ceea ce azi numim obligațiile cetății: „Lutoasa mea ființă aci se zăbovește, Dar eu sînt după tine, pe urmă-ți te-nsoțesc; RÎvna p-ale ei aripi acolo mă răpește Și soarta ta cea lesne În veci eu o doresc, ...................................................................... Dar... plumbul datoriei mă trage iară jos.” Natura, va să zică, dublă a creatorului, Împărțirea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
răsar și eu tot treaz Ah, nici somn nu-i la năcaz!” sau: „Ce noapte Îndelungată de plîns, de gînd, de oftat, Deplin vreme unei vieță pîn’la moarte-am colindat Ș-Încă zorile de ziuă mai au mult a zăbovi. Ah, apuca-m-or cu viață, ori mai degrab-oi muri? Ce noian de cufundare, ce mormînt Întunecat Este noaptea privegherii pentr-un suflet Întristat. Toate rălele trecute să Întorc și vin la loc, Sporesc cele viitoare, arz și mă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
față de care se scuză pentru Întîrziere: „CÎți sînteți prenumăranți Cu parale și cu sfanți, De orice rang mari și mici, În rînd cîți v-aflați aici, De la toți pardon Îmi cer Cu rugăciuni pîn’ la cer, Că atît v-am zăbovit Din cît m-am făgăduit: Să vede că Dumnezeu N-a vrut atunci cînd vream eu, Ci acum a ajutat Sfîrșitul de ș-a luat; Iată dar o primiți, Și sănătoși o citiți.” Noul Erotocrit se deschide cu o dedicație
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
n-ai decât să te adresezi lui Richelieu care te va sprijini necondiționat, așa cum meriți. Convorbirea părea să fi luat sfârșit. Dar atât Tommaso cât și Regele, erau nemulțumiți, simțeau că ceva rămăsese nerezolvat, că discuția lor nu se încheiase. Zăboviră un timp și, în fine, chiar în clipa când se pregăteau să se salute, au priceput motivul ezitării. De mai multe ori Regele îi ceruse lui Tommaso să consulte zodiile în privința fiului său care se pregătea să vină pe lume
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să ceară un pahar de apă, știa că nu are bani și iată că i se oferă vin. A acceptat, i-ar fi priit și poate i-ar fi înseninat gândurile și starea sufletească. În timp ce ducea paharul la gură, a zăbovit atent asupra fizionomiei bărbatului și avu senzația că-l mai întâlnise undeva. Vinul îi dădu curaj și fața îi deveni rubicondă. Își sterse buzele cu dosul mâinii și, salutând, îi surâse binefăcătorului în semn de mulțumire. Omul aruncă pe tejghea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
oleacă să-și adune gândurile: Nu vreau să jignesc pe nimeni din cei de față, cu siguranță cineva are legături cu stăpânii noștri spanioli, însă condițiile ținuturilor la sud de Napoli sunt îngrozitoare. Când pătimești zile și săptâmâni ca mine, zăbovind pe coclauri, observând ce se petrece în jur, îți dai seama că nimeni n-a făcut vreodată ceva ca să separe insectele și viermii de nămol. Cer iertare dacă vorbesc în metafore, voiam doar să spun că acolo nu se face
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
putut să trădeze nici măcar sub cea mai groaznică tortură. Bea, ce-i drept, dar are o limită și se supune orbește Coroanei, din partea căreia are de ani buni privilegii. Îmi pare rău că ți-a creat oarece bănuieli. Era curios, zăbovea în discuții cu mine, întrebându-mă tot felul de chestii; așa se explică de ce s-a declanșat în mine resortul neîncrederii, lucru datorat unui vechi obicei, din păcate. De pildă, stăruia în a afla în ce zodie sunt născut. La
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
detaliu, chiar și cadența glasurilor îi parvenea nealterată. Chipuri de prieteni și dușmani îi reveneau decupate în minte la perfecție, rămâneau o clipă să stea de vorbă, iar apoi dispăreau cat ai clipi. Strădania lui de a-i face să zăbovească nu slujea la nimic, nici pe Mario sau pe Ponzio, nici pe Emilia nu putea sa-i facă să stea mai mult. Dar unii promiteau că se vor vedea cât de curând. Fabio di Lauro și Giovan Battista Biblia, unde
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Nici nu-i auzi pe ceilalți când sosiră. Se deschiseră și ușile mici, înăuntru se aprinseră lumini pâlpâitoare, ca de torțe. Apărură chiar și câțiva vizitatori, care trecură pe lângă statuie, fără a se opri, ca și când n-ar fi fost, și zăboviră prin încăperi. Când totul se liniști, luminile se stinseră moale ca niște lămpi acoperite cu mâna și ușile se închiseră. Petrache își socoti munca încheiată pentru ziua aceea. Turnă câte o găleată de apă la rădăcina gutuilor, mai aruncă o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
locul ei și făcu ordine în lădița cu scule. Își luă, apoi, mopul și găleata umplută de cu seară. Începu să frece lespezile cu o râvnă neobișnuită, aruncând câte o căutătură spre statuie. Dacă te mulțumeai cu atât, fără să zăbovești cu privirea, aveai impresia că era o adevărată coroană, care fusese tot timpul acolo. Lespezile bine lustruite sclipeau în bătaia soarelui ca o pânză de apă groasă, plumburie, încât s-ar fi putut ca vizitatorii să aibă nevoie, în fața acestui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca la un dislexic. Vede literele, dar nu le poate citi. Așa și cu el, trăiește într-o lume de sunete pe care nu le înțelege. — De unde știi ? — Uiți că eu l-am făcut ? Nici bunul Dumnezeu n-ar fi zăbovit atâta să-l deznoade și să-l pună la loc... Cosmina nu-și putu lua ochii de la masca înfășurată în bandaje, dar întrebarea nu era pentru bolnav : — O să te scrântești, nu-i așa, profesore ? Simți cum începi s-o iei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la biserică... Brusc, se posomorî. — Nu pot, suspină, dacă beau singur... Nu-mi vine... Dacă nu bei cu mine, cum să te afurisesc ? Și nu mai așteptă, puse cele două pahare în rând și le umplu, dar, văzând patru pahare, zăbovi ceva mai mult. Pe mușama se întinse o pată rubinie în care își muie mânecile largi ale anteriului. Ciocniră, Maca apropie paharul de buze, dar, simțind privirea neînduplecată a popii, trase o dușcă zdravănă. Atunci fața rumenă și nădușită se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]