KorAP: Find »[drukola/base=zări & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...424 >

10,579 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

la judecata cea dreaptă. Dumnezeu e pretutindeni! Chiraleisa!! Și a stropit cu busuiocul... Pe pământ căzură bobițe de gheață. Chiraleisa!! A răsunat răspunsul din una sută de piepturi. La plecare, câteva bătrânele se jurau pe toți sfinții că l-au zărit pe Sfântul Duh cum a apărut din altar, a fâlfâit pe deasupra mulțimii, după care a dispărut în turlă. Trifănele, dar ce înseamnă pe limba noastră Sfinte Duh, ni te arată! Din valahă? Sfintei Dușe, pocajese! Da' Nu-i! S-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
a fost decorat pentru alinarea suferințelor pacienților, îndeplinirea exemplară a tuturor obligațiilor profesionale și patriotice și instalat în funcția de președinte al comisiei de etică profesională de la Rădăuți. Acum ceva vreme, îmi povestea Petre că, peste ani, l-ar fi zărit, în tovărășia unui superb exemplar de câine-lup, prin parcul din centrul orașului, într-o plimbare ce părea de rutină. * * * Completul de judecată, în urma audierii tuturor martorilor și a unicului împricinat, fiind edificat asupra cazului, urma să pronunțe Hotărârea nr... din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

evadat din scutece. Ultima apreciere era rostită de tata pe un ton doctoral, dar, pentru că nu știam deocamdată ce înseamnă nici Casanova, am amânat bucuria epistemică a decriptării mesajului. Sincer să fiu, abia în ziua plecării către bunici, când am zărit-o, de pe trotuar, pe Nineta, privind îngrijorată de după perdele, am realizat că nu-i a bună cu vizita asta a mea. Am fost însă primiți foarte bine. Prima grijă a bunicii a fost să-mi dea o gardă de corp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
societate iar când am folosit-o la școală, într-un context potrivit, dorind să-mi etalez încă o dată cultura mea generală mult mai elevată decât a colegilor, învățătoarea a conchis fără echivoc, abordând un interlocutor pe care nu l-am zărit prin clasă: "Acest depravat trebuie îndepărtat imediat din clasa mea". Dorința sa, aveam să aflu ceva mai târziu, n-a prins viață, din cauza (datorită?!) faptului că învățătoarele de la clasele paralele ar fi sărit ca arse, argumentând, din ceea ce spunea mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
de ceilalți, voia, cu siguranță, să-i ridice la nivelul meu de pregătire și de înțelepciune. Treptat, mi-am dat seama că doamna îmi aprecia atât de mult aplecarea mea către cele bisericești, încât, de la un timp, deși nu o zăream pe la biserică, o vedeam mereu cu preotul Alexa, pe ici, pe colo, și nu oricum, ci, din câte am priceput, era într-o stare de mare mulțumire sufletească. Preotul Alexa era om cu suflet ales. Deși era însurat, avea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
obișnuite... Se făcea, zicea o ninetistă, că fiica mea se afla într-o barcă și, deodată, aceasta s-a răsturnat peste ea. Fusese dezechilibrată de o ancoră enormă agățată intenționat de cineva. În dreapta fetei aruncată în valuri era faleza, în stânga zărea chipul lui taică-su, decedatul... Vai, săraca de tine, prin ce-ai trecut, se auzea prima cugetătoare specialistă în deslușirea viselor. Dar nu te speria. Asta înseamnă că-ți iubești mult copilul și, cu siguranță, dacă nu te-ai fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
de așteptare a verdictului nici în următoarea sută de ani, atât de concentrate erau cu ochii pe ea. Nineta nu trăda spiritul ninetist. Lungea intenționat clipele de așteptare. Mai sorbea o gură de cafea, trecea afectuos mâinile prin părul meu, zărea chipul bosumflat al pisicii pe care o onora cu același gest, se reașeza în fotoliu, făcându-mă să caut un nou echilibru de poală, și, verificându-și vocea cu un ei, ei, ei, ia să vedem ce avem aici, arunca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!"... Zice blonda: "Perfect! Acum strigă, de unul singur, dar în franceză..." Nu știu ce să fac. Îmi împleticesc, totuși, limba, fac repetiție, sâsâind ca un șarpe, și încep, solo: ""Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!"... Cele două genii mapamondiste mă zăresc și îmi fac bezele... Nu uit de vioară. Reușesc, cu rol de bezele de răspuns, niște acorduri magice. Doamna e în al nouălea cer: Începi să fii de-al nostru..." Alaiul trece și simt că mi-am câștigat dreptul la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
eu din belea. Dar, dacă văd zâmbete, mut fălci, îndoi coaste, fac rost de doliu. Înțeles?..." Mirare, bucurie, dar și curiozitate. Începe spectacolul. Marele Bronz, tot amic: "Pitește-te printre talgere și dobe. Stai la vedere doar cât să te zărească juriul și bate cu milă-n tingiri, să nu se-audă prea mult zgomotul..." Fac semne de mulțumire. Cu un așa prieten, cum să nu-ți fie drag să fii "om de Ferentari"? Rămân mască: suflătorii, puștii cu arcușul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
și tingirilor. Uit de rolul meu și, din instinct, încep... E o nebunie! Dobele chiar sună bine, în vreme ce sunetul tingirilor mă ațâță. Mă arunc pur și simplu peste ele și le lovesc de n-au aer. Nici nu-mi mai zăresc mâinile. Deodată, minune! Sala e în delir. Bisss! Mexicanul lungește gâtul, se întreabă dacă vede și aude bine. Marele Bronz stă priponit de contrabas. Mă dau greu la bis. De fapt, îmi pare rău că m-am trădat. Dar, fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
unul dintre halatiștii de la masă a luat un ciocan și l-a izbit de câteva ori de masă, așa cum izbea educatoarea noastră cu nuiaua, de s-a făcut o liniște de auzit musca. Și tot cu ochii roată l-am zărit pe nea Grătărel, tot lângă cei doi milițieni care-l protejau într-un fel de țarc în care stăteau numai ei trei, ca niște belferi, în timp ce în sală lumea era înghesuită ca la balamuc. Nu m-am înșelat: nea Grătărel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
gură?... Nea Grătărel, om sincer se vedea că era din familia noastră se uită lung către doamna pe care halatistul o arătase cu două degete uriașe, se uită și la halatist și zice: "Adevărat..." Mama, pe care reușesc s-o zăresc, în sfârșit, își pune mâinile pe cap, când aude ce a spus nea Grătărel. Probabil că admiră, în felul ei, faptul că nea Grătărel vorbește scurt, la obiect, ca un domn... Dar cum îți justifici fapta?... Oho, asta suna prost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Onuț și mai mult. Pun capul pe masă, lângă capul lui, și intru în pielea marelui îndurerat. Când simt că s-au plictisit toți de durerea mea, fac ce fac și strecor Jurnalul în sân. Nu mă mulțumește victoria asta. Zăresc geanta pălăriosului nervos așezată pe masă, aproape de sfeșnicul de la picioarele lui nea Onuț. O ocazie ca asta nu putea fi ratată. După vreo zece minute, sfeșnicul fusese mutat, milimetru cu milimetru, sub geanta primului devotat. Lumânările aprinse își făceau treaba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
poveste. Mi se spune mai nou, în mediile mele artistice, grație glumelor lipsite de răutate ale amicei mele englezoaice, Sfânta lui Da Vinci. E de comedie, Z, toată istoria asta. Se simt obligați amicii să-mi spună că m-au zărit în colțul acela din dreapta-jos în Cina cea de Taină, chiar acolo, în fosta sală de mese a bisericii dominicane Santa Maria delle Grazie. În timp ce unii îmi apreciază bunul simț, pentru că n-am revendicat un loc de-a toarta cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
adică ale noastre, ale mele. Cum să plătesc bilet, dacă mă urc în tramvaiul meu?" De la nea Onuț învățasem faza asta. Controlorii căscau ochii mari, rămâneau cu mirarea atârnată în aer și nu știau ce să creadă. Alții, când mă zăreau, ziceau plictisiți, arătând cu mâna a tralala către cap: "Lasă-l în mă-sa. Îi ăla care se crede că-i poporul!" Eu rămâneam cu banii necheltuiți și-mi protejam vistieria proprie. Ținea figura și la muzee, care mă atrăgeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

la nebunie. Profesoara mea trebuie să sosească. Cu ea voi lucra în continuare pentru bacalaureat. Îmi voi corecta greșelile și îmi va explica totul, încât viitoarea întâlnire va fi și mai profitabilă. Eu o aștept entuziasmată. Și iată că îi zăresc silueta ițindu-se pe poartă. Ieri scrisei una bucată compunere despre frig. Nu contează cum se intitula. Punct luat în vizor, punct lovit. Și a II-a compunere era "Praf și libertate". În casă era foarte frig, însă nu mă deranja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
își purtau singure de grijă. Și mă țineam la distanță de tipii prea drăguți, ca de pildă Emilian. După ce dansasem o melodie, ne întorsesem la grup, însă eu mă scuzai și plecai să vorbesc cu o prietenă pe care o zărisem în salon. Emilie! Ah, Irin, ce plăcere să te văd aici. Adi, Mireille, Michel, ea este Irin. Încântați. Ți-am remarcat frumusețea când dansai, spuse Adi, însă privită de aproape ești cu mult mai frumoasă. Mulțumesc. Și voi sunteți frumoși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Eduard la bucătărie. Mai întâi îl văzui din capul scărilor. Își turnă un pahar de băutură și oftă supărat, închise barul la loc și agită lichidul în pahar, îngândurat. Înțelesei acum că probabil se certă cu soția lui. Când mă zări, coborîi natural, de parcă nici nu aș fi stat în loc din drum. Irin, rosti surprins. În voce i se citi reprimare, și un chef nebun de vorbă. Am coborât căci nu pot dormi. Înțeleg. Făcu o pauză, continuând apoi: Poate mâncarăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Intrai după ei. Aveam niște emoții cumplite: mă va îmbrățișa ca tată? Mă va certa ca iubit? Și din nou îndoiala fu pe cale să mă determine să plec, însă eu rezistai. Mă apropiai de masa lor și Angi, când mă zări, îi zâmbi ca unei năluci. Realizând apoi că sunt aievea, sări de pe scaun și făcu câțiva pași înapoi. O liniște cumplită amenința să ne cuprindă, însă la timp rostii: Salut, Angi. Își duse mâna la tâmplă, se regăsi, iar apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
lor grijă fiind să placă celorlalți, să lase o impresie bună, să săvârșească în secret o infidelitate. Îmi era teamă că Angi nu va fi acolo, aflasem că de la plecarea mea nu mai fu la nici o petrecere, însă când îl zării într-un colț mai retras împreună cu numai câteva persoane, când îl văzui tăcut, mă bucurai. Eram sofisticat îmbrăcată, timpul trecu, însă noi rămăsesem aceiași. Parcă ne dăduserăm întâlnire aici. Salutând câțiva cunoscuți traversând salonul, mă oprii în fața lui și rostii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
părea că a orbit într-un fel alb. Tone întregi de miracol alb îi îngreunau mersul, până nu se mai putea deplasa. Nu știa nici cum ajunse acolo, nici de ce înaintase. Sclipiri în masă, un alb apos și pur și zări apropiindu-se de el cristaluri. O femeie din cristal limpede, scump, desăvârșit, splendid, suplă. Cristal și atât. Alături de ea, venea Mercur. Gros, în forma unui bărbat, părea soțul ei. Ii era frig, așa că se hotărî să plece. Te simți bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Vlad putea conta pe el, Erickson ajutându-l chiar și pentru a se da mare. Se spionau reciproc, o privire aici, una pe furiș acolo, o replică inteligentă.  Uite cine-i acolo, spuse blondul și atrăgătorul Erickson în sala balului zărind câteva domnițe îndrăznețe, care știau să se distreze.  Du-te, du-te, nu am vrea să-ți faci vreun rău abținându-te! Mă duc, doar nu voi face pe inaccesibilul. Știu eu pe cineva care pozează în de-al de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
pe bulevardul prietenului său. Nefiind atent pe unde mergea, se împiedică de un trup însângerat, înjunghiat. Se aplecă deasupra lui și îl recunoscu pe Dănuț. Auzi pașii unei ființe ce fugea și porni îndată în acea direcție. Dădu colțul și zări silueta subțire care îl înnebuni mai mult. Gonind ca un nebun, luptând cu propriile lui puteri, aproape o ajunsese. Mai mulți oameni apărură de după ziduri. Se luptă cu ei și auzi un țipăt de femeie. Porni într-acolo și-1

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Poate prea normal. Era momentul să își rezolve treburile. Când se întoarse, după ce-1 predase pe Dănuț familiei, căzuse ca și mort. Complet fără să se apere. Deschise ochii de-abia când era foarte lumina afară. Dar chiar atunci zări o siluetă în casă. Lucrul îl izbi așa de tare, mai ales acel sentiment instinctiv care-1 avertizase mereu, încât atacă brusc, năpustindu-se peste ea. Pregătindu-se să lovească, o recunoscu pe Amanda. Leșinase, l din cauza căzăturii. O luă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
la cabană pe la ora asta de noapte. Dar era o coincidență numai. Trebuie să vorbim. Intrăm? Bine. Camerele erau micuțe, dar satisfăcătoare. Doru îi luă haina, apoi și-o dădu jos și pe a sa. Avu grijă să nu se zărească săbiile, dar nu putu împiedica un clinchet. Vrei să știi unde-i petrecerea? Spune-mi tu. Amanda se făcea că nu înțelege. Doru, te simți bine? Lasă teatrul, te implor! mârâi. Doru? Văzu mirare în ochii ei. Îi dădea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]