1,689 matches
-
Dar el e trist? Poate că e fericit în nefericirea lui. E învingător, orice s-ar întâmpla, și doar asta contează. Își pune sabia în teacă, sub pardesiul negru. La picioarele sale stă mortul. De fapt, cine e cel ce zace decapitat? Prietenul lui? Acum el se duce glorios spre eterna sa și tristă peregrinare. Aerul năclăit de ceață și pustiu persistă în jurul său în timp ce el trecea prin cartierele mărginașe ale orașului. Era noapte și rece, atât cât să rămâi viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
strâns în locul care pe evreiește se cheamă Armaghedon" (vezi și Apocalipsa 19/17,18; Ieremia 25/33). În realitate, spiritul Bibliei dezvăluie că Armaghedonul va fi extins la proporțiile întregului Pământ (Ieremia 25/31,32; Daniel 2/44). "...lumea întreagă zace în puterea Celui Rău." 1 Ioan 5:19 "Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărățiile lumii și strălucirea lor și I-a zis: "Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție, dacă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
l-am citit încă deloc. Un padișah spunea odată că un poem, pentru a deveni perfect, trebuie să cuprindă într-însul fix 99 de sensuri, Într-al lui Cristian ăsta cîte-or încăpea? Ce zici, aruncăm o privire să vedem ce zace în mintea lui?... Ești pregătit? - Ochi și urechi... Articuleaz-o neabătut, moșule! Tu plătești! - Ești așa croit după poezie? Automobilul parcurgea centrul orașului, cu agilitatea unei balerine, ce, sumețindu-și fustele înspumate, caută să se strecoare cât mai silențios prin puzderia de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Legală. Dublu dezorientat, cu privire la adresele la care îmi încredințasem colecțiile... Și într-un perimetru unde nu mai m-aș fi mirat să întîlnesc, galopând, sălbăticiuni cu măruntaie de clavecin între măsele... Între Dudești, Labirint și Sfânta Vineri chiar craniul Bucureștiului zace complet sfărâmat. ...Și abia acum mi-am amintit că, în Mozambic, talmudistul Rabbi Simeon bar Yose mi-a destăinuit necazul de moarte în care nu voi întîrzia să alunec, și din care numai gingășia dumneavoastră mă va salva. Am petrecut
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spus că ați făcut dragoste. Am spus doar că v-ați culcat cu ea. - Cum să mă fi culcat dacă n-am cunoscut-o vreodată?! - Și aici aveți dreptate. De cunoscut, n-ați cunoscut-o. Nu v-a interesat ce zace în inima ei. Nu vă gândeați cât vă-ndrăgește. Chiar aseară-mi scria: "Costache, să fim buni și nu care cumva să provoci nedreptate băiatului ăsta ciudat, Aurelian!" - Îmi spune ea Aurelian? Ce ți-am spus?! N-o cunosc!! - Vă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
i-a replicat James pe un ton plat. N-am primit decât un sms de la Deborah, în care mă anunța c-a născut un băiețel și că totul pare să fie în regulă. La dracu, s-a gândit Julia, tipa zace întinsă pe spate, în timp ce doctorul îi coase vintrele, dar tot reușește să-i scrie un sms nenorocitului meu de bărbat. Oare tenacitatea ei chiar n-are limite? Amândoi au continuat să-și mănânce aperitivul - James devorând aproape tot platoul, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
înnegrit. Lumina unei lumânări. O femeie într-o cămașă de noapte lungă, din dantelă, cu părul căzându-i în cascadă peste umeri și cu chipul strălucitor. Omul intră, clătinându-se. Ușa se închide. Nu există sălbăticie fără o oază. Bărbatul zace în poala unei femei care are o lampă și doarme, timp în care ea îi cântă. în spatele femeii stă o fată goală și nemișcată. La picioarele lor șade femeia în cămașa de noapte lungă, de dantelă, și se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pumn, sub degetele mari, și o tufă generoasă de păr ce-i umbrea subsuoara. Restul, gâtul și fața și capul, nevăzute sub văl, erau doar sugerate de acei ochi duri și întrebători. O privi acum în întregime, cu veșmântul negru zăcându-i la picioare ca un giulgiu uitat, căci lumânările de pe podea trimiteau o mulțime de umbre calde care să flirteze cu trupul cel gol, iar haosul și mizeria camerei au fost uitate grație perfecțiunii acelei viziuni. Liv știa cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
jos. Coada vulpii continuă să mă izbească violent peste obraji, peste gură, Înăbușit. Cineva mă trage Într-un adânc necunoscut, rece, fără margini. Mă aflu lângă ușă, la o distanță considerabilă de pat. Absolut ud. Mă ridic brusc. Vechea piele zace lângă prag. Așa cum a rămas după desprindere, pare un animal nemaivăzut, ghemuit Într-o cocoașă hidoasă. Scuip peste ea, Îndârjit și plin de satisfacție. Du-te dracului, bolborosesc, erai plină de găuri oricum! Mă apropii de pat. E răvășit ca și cum
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
brațe apăr Pergamu-amenințat. 10Și-n lupta pentru sânte a zeilor cămine, Eu cad, mântuitorul al patriei - și-n fine Cobor la râul stygic de glorie urmat. ANDROMACHE O n-o să mai aud eu a armelor vuire. Și fieru-ți în portale va zace-n lenevire, 15Marea lui Priam viță d-eroi s-o nimici. Vei merge unde ziua etern nu mai lumină, Cocytul unde-n lungul pustiilor suspină, Colo unde amoru-ți în Lethe va muri. ECTOR Orice dorință-n mine, în mine-orice gândire
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
unghiuri depărtate, Din târguri, municipii, cotune, un popor De-același curat sânge, se scoală să ia parte La zi de sărbătoare, la rugăciune-n cor. Cu-a națiunii cruce, de secoli ferecată, Ca pelerin sosește la noua Golgota Unde eroul zace și țărna-i fu uitată. Tăcere!... Este ora acum a ne ruga. {EminescuOpIV 55} "Mărire ție Doamne! O Iehova mărire! Ce verși în noi durerea ca balsamul ceresc, Să curăți moliciunea, nedemnă moștenire, La pragul casei tale, palat dumnezeesc". Virtutea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trece cu visele mândriei, Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies. Prin aerul de noapte, puternic, rece, des, A lunei adormite pătrund razele rare În temnița din pieptu-mi trezind gândiri amare. Când somnul frate-al morții, pe lume falnic zace Cu genele-i închise, cu visele-i de pace, Când palida gândire prin țara morții trece, Și moaie-n visuri de-aur aripa ei cea rece Cu-aghiazima cea dulce a lumii frunte-atinge, Păcatele-i i-adoarme, invidia o stinge - Ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
versurile mele Ce-ocupă a ta minte de murmurezi visînd? Surîzi!... Nu plânge numai la finele poemei C-o arfă pe-un mormânt. Ah! de-aș muri... tu, înger, fără să știi v-odată Că te-a iubit acela, ce zace în pământ, C-un rai întreg de visuri, cerimea înstelată De cugetări înalte cu dînsu-i îngropată, Că acea lume-ntreagă ție-a fost închinată - Tu innocentă, albă, ai trece surâzând... Doar luna-n cer atuncea s-ar îndoi în liră
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-mi, grea de gânduri, De stânca morții risipită-n scânduri, A vremei valuri o lovesc și-o sfarmă Și se isbesc într-însa rînduri-rînduri. Iar eu pe-un țărm pustiu murii în pace. De-asupra frunți-mi luna-n nouri zace, Trecând încet pustiile Saharei Și luminând o lume care tace. La miezul nopții vezi pustia plană Născând de suptu-i mândră caravană De morți în văluri lungi și, trează, Mergând încet spre-un vis: Fata-Morgana. Într-adevăr: adânca depărtare: Arată un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
frunte, bat sub tîmple: Eu le-am dat îmbrăcăminte Prea bogată, fără minte. Ele samănă, hibride, Egiptenei piramide: Un mormânt de piatr-în munte Cu icoanele cărunte, Și de sfinxuri lungi alee, Monoliți și propilee, Fac să crezi că după poartă Zace-o-ntreagă țară moartă. {EminescuOpIV 293} Intri-nuntru, sui pe treaptă, Nici nu știi ce te așteaptă. Când acolo! sub o faclă Doarme-un singur rege-n raclă. {EminescuOpIV 294} VIS Ce vis ciudat avui, dar visuri Sunt ale somnului făpturi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lumei vamă Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies; Ci prin al nopții aer întunecos și des Abia pătrunde galben lumina-n raze rare Precum se fur speranțe în inime amare. Când somnul frate-al morții pe lume falnic zace Cu genele-i închise, cu visele-i de pace, Când palida gândire prin țara morții trece Și moaiă-n visuri de-aur aripa ei cea rece, Și cu acea aiasmă a lumei frunte-atinge Și-n creeri fantasie și-n suflet vis
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cu limbi de aur părul tău; Aripa ta e constelată Și în colori de curcubău; Și-albastra haină ce-mmuiată Cuprinde corpul svelt al tău, Prin a ei falturi lin pătrunde A tale membre dulci rotunde. {EminescuOpIV 486} 28. O LUME ZACE (cca 1872) O lume zace În roș oțel. Ce vreți a face Făceți din el. Voiți coroană, O regi făloși! Mișcați ciocane Pe fierul roș. Urrah! Voiți popoare Și mândre țări Și sânta mare S-aveți sub scări, Să mișce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tău; Aripa ta e constelată Și în colori de curcubău; Și-albastra haină ce-mmuiată Cuprinde corpul svelt al tău, Prin a ei falturi lin pătrunde A tale membre dulci rotunde. {EminescuOpIV 486} 28. O LUME ZACE (cca 1872) O lume zace În roș oțel. Ce vreți a face Făceți din el. Voiți coroană, O regi făloși! Mișcați ciocane Pe fierul roș. Urrah! Voiți popoare Și mândre țări Și sânta mare S-aveți sub scări, Să mișce toate L-a vost cuvînt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aleagă în sală locșorul. La-nvărtit și la valț și la veselul hop Își alege oricare odorul. Ș-acum țiue, scripcăe, sun-zurăind, Se rotesc și foșnesc, șusăesc șfîrîind, Țistăesc, poșpăesc, șopotesc, svîrîind. {EminescuOpIV 493} Conțișorul privește și sigur El crede că zace în friguri. Ș-cum clappai și dappai și rappai, așe De laiți, scaune, mese. La masa cea mare oricare ar vre Să stea lângă puicele-alese. Ș-aduc cârnăciorii, jamboanele mici Și păsări și pești și fripture pitici Și vinul înconjură
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
icoana, și suspinul. Înfășat în întuneric Eu nu văd, nu aud șoapte. Ah, mă simt atât de singur! Este noapte, noapte, noapte. 49. TRADUCERI ȘI ADAPTĂRI (cca 1874) Dulce cu corp de omăt înnecat în păru-i de aur, Venera zace murind - cine o va moșteni? Ah, în două părți d-opotrivă-mpărți bogăția-i - Ție: frumsețe ș-amor; mie: durere și dor. Ce cumplit este amorul, deși dulce aparent. Un tiran, care nu varsă decât sânge innocent. Pallas - în Lacedemon văzu pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
care se mărită, vezi tu... Băiatul a crezut că momentul este bun pentru a Încerca altceva, pretenții nu prea erau și Începu: „Măicuță dragă, cartea mea Găsească-mi-te-n pace, Pe-aici e vânt și-i vreme rea Și-Anton al Anei zace... și tot așa până la capăt, fără Întreruperi și fără să privească spre nici unul dintre ei, În fața ochilor Îl avea numai pe Victor care vorbea „orășănești” și din această cauză s-a bucurat de efectul produs În cei ce formau auditoriul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
remarcat, sărind apoi cît colo cînd ea bruscă schimbătorul de viteze. Ce-or fi căutat În cimitirul catolic? — Se Întîlnește cu un iubit mai vechi. Tot doctor la clinică. — Serios? Ciudat rendez-vous. Oarecum macabru. Nu prea are de ales - el zace sub o piatră de mormînt. A murit acum un an de la un soi nou de malarie luată de prin Java. — Dureros... Era apropiată de soții Hollinger? — Doar de nepoata lor și de Bibi Jansen. (Crawford aruncă o privire prin poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nu s-a dus la poliție. Nimeni nu s-a dus, deși cei mai mulți precis nu se așteptau ca familia Hollinger să moară În flăcări. — Aveau propriile lor afaceri de condus. Incendiul a fost mană cerească pentru profituri. Nimeni nu mai zace În fața televizorului, ies toți la aer să-și calmeze nervii cheltuind bani. Toată chestia asta a fost un coșmar, dar a pledat vinovat cine trebuia să pledeze. Tehnic vorbind, Frank a declanșat incendiul. Cei mai mulți habar n-au avut de Mahoud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și el de staroste și-i zicea: Nu vreau lume, nu vreau viață, Nu vreau ca să mai trăiesc... Cataroiul mușca paharul. Lăutarul îl ațîța: Eu stau coardă, la-nchisoare, Tu cu șuții prin locale, La-nchisoarea cu capace, Unde dezertorii zace. Tu comanzi sticle cu bere, Eu cu lanțuri de picere, Tu comanzi sticle-nfundate, Eu sfnt condamnat la moarte... Ii apucase un plâns pe pungași și nu-și mai ridicau ochii din pahare. Țiganca și-a aruncat privirile peste masă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fi băut ceva, o fi fost omu-n somnu al doilea, a greșit... - Ce-a făcut, tăticule? - A dat drumu p-aceeași linie la două garnituri. Ciulama s-au făcut. Morți, răniți, ia-l la întrebări: cum a fost, cum s-a-ntîmplat; zace omu-n pușcărie și-acu... Nea Fane o chema pe negustoreasă: - Mai dă-ne cîte-o sticlă de lampă la amândoi... Chirică mulțumea: - Noroc să dea Dumnezeu, da dumneata pe unde tragi? 189 -Eu? ' -Da. - Eu-s cu morții.. - Nu vorbi! fi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]