1,683 matches
-
barbar. Clane, care avea propriile sale motive de a se arăta ferm, scrisese deja comunicarea. O citise ofițerilor adunați: Șefului barbar Czinczar! Încercarea lașă de a câștiga îndurare pentru crimele tale împotriva umanității, printr-un apel personal către mine, este zadarnică. Părăsește această planetă, împreună cu armata ta barbară. Numai o strictă supunere te poate salva pe tine și Europa de la distrugere. Ia seama! Clane, lord conducător în exercițiu Mesajul a fost aprobat și expediat prin grija ofițerului barbar capturat. Clane începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
farmecul casei roșii, la cărămidă, lăsată așa de cînd s-au oprit ai mei din construit, în '39. O intimidează și cărțile multe, și pianul cu placă de bronz, deasupra căruia același Liszt, cam schimonosit în severitate, îmi veghea truda zadarnică. N-am ureche și pace. Cînt prost, numai după note. N-aș vrea să observe Ghiordezul trecut, sofaua trecută, pick-up-ul trecut și el. Îi place vitraliul, mă întreabă cine l-a pictat ("Da? E chiar de Rusalin Pop?") și abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Contraatac stîngaci în acest Krigspiel, pentru că trebuie să recunosc: a arătat fisura din tubul scafandrului. Da, îmi idealizez singurătatea. Și da, aș fi cu adevărat aurolacă fără ficțiuni. A scrie e modul meu de-a simți că trăiesc, oricît de zadarnică, de nerecunoscută, de nerăsplătită, de blamată mi-ar fi truda. Borges încerc să contracarez cum și-a plimbat, orb, oglinda de-a lungul unei biblioteci? O bibliotecă numai? Cu mult mai multe. "Borges, auzi! De altceva-i vorba: era inevitabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
echivoc: - Să n-ai d-ta grijă de viitorul copilului meu, pentru că de acest lucru mă ocup eu. Mai clar decât atât nici că se putea spune.. și nu-mi rămâne decât să constat că toată strădania mea a fost zadarnică, să regret că n-am ascultat de părerea unui coleg mai în vârstă, care-mi spusese să nu mă arunc în mod nechibzuit în gura Lupului - că mă va înghiți într-o clipită. Colegul care mă prevenise nu era altul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și alte și alte răutăți pe care i le spune determinându-l să adopte o poziție net potrivnică celor care l-au crescut în huzur până la acea dată. Drama dramelor se petrece în acea casă până atunci atât de fericită! Zadarnice lacrimile mamei, zadarnice îndemnurile și sfaturile tatălui care vedea că i s-au năruit toate speranțele!... Mai mult încă. Tânărul înfiat (avea 16-17 ani) nici nu mai vrea să audă de liceul militar și de propriul lui viitor. Era acum
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
alte răutăți pe care i le spune determinându-l să adopte o poziție net potrivnică celor care l-au crescut în huzur până la acea dată. Drama dramelor se petrece în acea casă până atunci atât de fericită! Zadarnice lacrimile mamei, zadarnice îndemnurile și sfaturile tatălui care vedea că i s-au năruit toate speranțele!... Mai mult încă. Tânărul înfiat (avea 16-17 ani) nici nu mai vrea să audă de liceul militar și de propriul lui viitor. Era acum un adevărat dușman
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
drumului. M-aș afla Într-o postură ridicolă: ea e, orice-aș face eu, numai a lui. Simt că-l invidiez, e prada lui; nimeni nu i-o poate smulge, nici chiar moartea. Îmi dau seama că toată agitația mea zadarnică era pornită din gelozie. Iată, se Întorc, obosiți de joc; el se Împleticește cu fata În brațe, dar e vegheat de ochiul meu, intră victorios În camera ce-i atrage intens după această hârjoană anticipativă. (dimineața) Tot mai mult simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu o piedică În a Învăța, iar dacă tu nu-mi Împărtășești sentimentele nu Înseamnă că tu ești forul meu suprem, conducător, care să mă abată de la linia pe care am pornit cu tot elanul. De ce să complic iubirea cu zadarnice Încercări de apropiere morală, când În esență ea este ceva pur fizic, material. Și totuși, cât de mult aș vrea să te văd avântat În Îndeplinirea unui vis, cât de mult aș vrea să te văd suferind după Înfrângeri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
instinctiv numele lui Petre, cerându-l În ajutor. Am făcut totul pentru sentimentele pure ale primei iubiri, am rupt din mine școală, patinaj, Îl iubeam nespus de mult. Și În acele seri tăcute și triste, În care așteptarea se dovedea zadarnică, În loc să-l urăsc și să-l alung, Îl iubeam mai tare. Era o obsesie dureroasă, un Început de nebunie. Acum de-abia mă mir cum nu m-a impresionat incultura lui, de proporții gigantice, acum mă mir de ce eu Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
voi Încerca să cuprind gândurile lui, ascultând vântul, voi auzi șoaptele lui, Încă nerostite omenește. Nu voi mai scăpa de tine toată viața, omule straniu... 22 mai 1965 (duminică) Lui Martin. Viață... un timp dăruit de zei. Adolescența... atâtea așteptări zadarnice... Dorință... o privire aruncată pe furiș frumosului... Căutări... pași nesiguri prin locuri străine... Izbucnire... Te-am găsit! Nu-i așa că tu ești dragostea? Zbateri... prin strigătele de lumină, Împlinire... vino, clipă ruptă din alte lumi. 10 mai 1965 (luni) O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
după ce își luase licența în drept la București, nu ca să practice, ci să aibă un titlu. A plecat pentru trei ani, maică-sa a murit după primul și bătrânul i-a cerut să rămâie acasă, să dea dracului știința ceea zadarnică. De-abia s-a învoit să-l mai lase încă un an. S-a întors din străinătate cu capul plin de planuri îndrăznețe și cu soluții sigure pentru toate greutățile. Bătrânul l-a ascultat de câteva ori fără să se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
roși până-n vârful urechilor, dar izbucni totuși în râs, ca să-și ascundă încurcătura. Grigore o privi lung și răspunse: ― Evident, evident... Cine ar fi bănuit că din ștrengărită de acum cinci ani are să iasă o domnișoară așa de nostimă?... Regrete zadarnice, dragă Victore! ― Nu te grăbi cu regretele, onorate domn! protestă Olga revenindu-și. Întâi ar trebui să te întrebi dacă te-aș fi luat eu!... Și pentru că m-ați pus în joc, ei bine, să vă spun: bărbatul meu va
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
proaspăt și înviorător. ― Ce femeiușcă nostimă și simpatică! murmură bătrânul, frecîndu-și mâinile. Păcat că ai lăsat-o să plece așa curând, Grigoriță! Când află despre divorț, Miron se cruci. Nu se poate! Asta e nebunie. Toate explicațiile lui Grigore fură zadarnice, mai ales că el nu-i mărturisea tocmai motivul hotărâtor. Bătrânul refuză să admită, deși nu spunea, socotind că prin divorț ar pierde speranța de-a mai fi preferat la vânzarea Babaroagei. ― Cred că ea e mai înțeleaptă ca tine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să meargă spre ea. ― Așa? N-am observat... Atunci trec dincolo... Scuzați! făcu fata dând ușor din cap și retrăgîndu-se cu un mic surâs către Herdelea. Cum se închise ușa, Tanța, palidă, se sculă și-și luă haina să plece. Zadarnice fură explicațiile îmbelșugate ale doamnei Alexandrescu. Tanța se declara înșelată: de ce nu i-a spus nimica despre "stîrpitură" asta care intră în camera lui ca la ea acasă? Plânse și se liniști puțin, dar nu vru să mai rămâie. Plecă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și munciți! Fiți harnici și nu vă luați după îndemnurile rele! Voi sunteți talpa țării, voi... Luca Talabă, care din toate vorbele ce le auzea înțelegea numai că se duce Babaroaga și că toate alergăturile și cheltuielile lor au fost zadarnice, nu se mai stăpâni și izbucni deodată dîrz: ― Apoi, domnule, de ce să ne ia alții pământul... Nu avu răgaz să isprăvească. Directorul general sări în picioare, cu fața și chelia parcă i-ar fi turnat o călimară cu cerneală roșie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a fost de acord, că doamna trebuie să se hotărască întîi cui vinde, ca să se poată trata serios. Stând de vorbă în același timp cu mai mulți amatori, fără a se intra în detalii practice, înseamnă vreme pierdută și frământare zadarnică pentru toți. El ar avea dreptul să ceară a fi preferat. Nu vrea totuși să se spună că ar fi forțat mâna cucoanei. E sigur că moșia, dacă se va vinde, numai el va cumpăra-o, căci numai el își
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
au găsit. Nevasta plutonierului se zicea că s-a ascuns la cineva în sat, nimeni nu bănuia unde. Cum se amestecară în mulțime, fură iar cuprinși de amețeala obștească. Discuția asupra împărțirii moșiilor o reluară de la început. După multă vorbărie zadarnică, Petre hotărî: ― Asta nu e treabă de oameni ca noi, degeaba, că noi ne-om sfădi, și ne-om bate, și nu ne-om potrivi. Asta e treabă de ingineri! Să mai așteptăm să se așeze lucrurile și să se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
plece. În Vlăduța, în dreptul conacului ars, ulița era închisă de o mulțime de țărani pe brânci, păziți de soldați cu baioneta la armă. Un sergent ieși înaintea trăsurii: ― Înapoi!... Înapoi!... Nu e voie! Toate încercările de a-l îndupleca fură zadarnice. Grigore Iuga trebui să se dea jos și să obțină permisiunea ofițerului pentru a putea trece. Auzi de departe pe colonelul pensionar Ștefănescu, strigând furios în mijlocul țăranilor: ― Spuneți, tâlharilor, care ați pus focul!... Nu spui?... Măi, spuneți, că vă bat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se limpezi. Stropi marginile pe care mai rămăseseră câteva picături de sânge, ele se strânseră ca niște păianjeni, înainte de a se risipi în jetul de apă. — Fascinant, șopti. Sângele care țâșnește din trup se încăpățânează să rămână viu... Ce trudă zadarnică... Așa și părea, dacă te uitai la șorțul plin de sânge al chirurgului. Doctorul se numea Pantelimon, ceea ce nu avea nicio importanță. Uneori uita el însuși cum îl cheamă. Strânse șorțul în poală ca pe un prunc bolnav și oftă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fapt, cât timp a durat reeducarea, nu aveam voie să facem nimic altceva decât ce ni se ordona. Stăteam ghemuiți în vârful patului, cu frunțile plecate și brațele strânse în jurul genunchilor. Nici măcar nu ne puteam acoperi urechile cu palmele, lucru zadarnic, căci zgomotul nu se auzea prin urechi, îl simțeam vibrând prin porii pielii, prin rădăcina părului, prin rănile neînchegate. Pe urmă, dintr-odată, nu l-am mai auzit. El continua să curgă, fără îndoială, ca o apă freatică, dar mă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să te spânzuri... — Băga-mi-aș ! se dezumflă Chisăliță. Te gândești că nici măcar un acoperiș n-am deasupra capului, să mă agăț în ștreang de-o grindă... Și pentru că se uita în sus și pentru ca privirea lui să nu fie zadarnică, adăugă : Bă, da’ mare mai e mormanul ăsta... Io zic că e mai mare decât orașul întreg... — Mocnește, zise Pârnaie. Așa că, deși soarele trecuse de vârf, înțeleseră de unde venea căldura. Vârfurile zimțate sclipeau, fiecare ciob de oglindă, fiecare fund de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Iadeș căută din priviri și găsi telefonul cu firul atârnând. Îl îndesă lângă celelalte. — Mai schimbăm și noi o vorbă, spuse, opintindu-se să ridice sacul în spate. Se depărtau cu fereală, tupilându-se. Dar poate că fereala le era zadarnică, monștrii nu aveau ochi, capetele lor nu păreau să-i bage în seamă. În spate, huruiala devenise asurzitoare, muntele se nărui, pântecul i se făcu țăndări și măruntaiele se risipiră. Nu trebuiră să dibuiască drumul, căci prin mărăcinișuri nu exista
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Sale, împăratul Hsien Feng. Mă cuprinde un sentiment puternic de teamă. Vocea îi sună neplăcut, ca și cum Majestatea Sa s-ar certa cu cineva. Vorbele îi par încordate, și starea de spirit posacă. Uurmează un moment de liniște, apoi vocea înjură: „Zadarnică mizerie imperială!“. Aud pași care se apropie. Mă acopăr cu pături și perne, încercând să îmi găsesc curajul de a-mi saluta soțul pentru prima dată. Sincer, nu-mi pot aminti înfățișarea lui. Eunucul-șef Shim m-a instruit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
însoare și să adopte copii. Credea că poziția și averea sa vor atrage femei pe gustul său și nu voia să renunțe cu totul la calitatea sa de bărbat. Nu știam dacă ar trebui să-l încurajez. Îi înțelegeam pasiunea zadarnică. Dacă nu aș fi trăit în Orașul Interzis, și eu mi-aș fi găsit un iubit. Ca și el, visam cu ochii deschiși la viața intimă și plăcerile trupești. Nu-mi plăcea văduvia, și singurătatea mă adusese aproape de nebunie. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
al comunei pe al carei teritoriu se află. Articolul 8 Se pedepsesc cu 5-10 ani muncă silnica și cu confiscarea averii, cei care vor vatămă, distruge sau înstrăina, prin orice mijloace, bunuri sau instalațiuni supuse naționalizării, precum și cei care vor zadarnici sau vor încerca să zădărnicească naționalizarea prevăzută de prezentul decret. Articolul 9 Infracțiunile la prezentul decret se constată, se urmăresc și se judecă potrivit decretului Nr. 183 din 30 Aprilie 1949 , pentru sancționarea infracțiunilor economice. Articolul 10 Comitetele Provizorii ale
EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]