7,506 matches
-
făcut Demult tare, la-nceput, Trei pomi cum nu s-a văzut: Un salcâm tare frumos, Un stejar gros și umbros Și un brad înalt, fălos. Vă mai spun că fiecare Avea sute de picioare Să umble din zare-n zare . Apoi a suflat, Viață de le-a dat Și i-a îndemnat: - Vă las să umblați, Loc să căutați, Să vă așezați ! Și-a plecat bradul haihui Până-n vârful muntelui, Chiar în coasta soarelui. S-a oprit stejaru-n cale, Dincolo de
SALCÂMUL, STEJARUL ŞI BRADUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362321_a_363650]
-
Ai rătăcit și ființa. Pe drumul crucii de Iisus, Credința-ți-a fost de sus, De la' naltu' a lăsat, Să te-ndrepți de acel păcat. Maica ta,mama Elenă Împărăteasa elenă, Pentru fiul său iubit- Crucea a împodobit. Și-a-mpărțit-o-n patru zări... Între popoare, pe mări, Ca să spele al tău păcat, (De-o ucidere mâncat) Constantine, Constantine Împărate, bizantine... Cu împărăteasa mamă... Creștinii la domnu'-i cheamă. Referință Bibliografică: Împăratul Constantin / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1603, Anul V
ÎMPĂRATUL CONSTANTIN de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362335_a_363664]
-
în hârtii, Pe mătase fulgii se-ndesesc. Zborul învelește timpul nou, Neaua, ca un râs, plutește! Peste lume muzical ecou -Zurgălăi sună-n poveste-... O sanie trece-ndărăt Mă smulge ușor din ninsoare, E-atâta lumină-n omăt, Urcă-albind metalica zare!- ............................................... Un gest, privire, mișcare... Priveliștea extaziază Vremea-i gătită-n sărbătoare Dar,...albul, ne-nfrigurează. Ne-ncălzim la focul din priviri, Pe val de fildeș prăvălit. Cuvintele curg închipuiri... Știu!.. Pentru mine ai venit. Referință Bibliografică: VRAJA IERNII / Lia Ruse : Confluențe
VRAJA IERNII de LIA RUSE în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362399_a_363728]
-
numim/Limba Română.// De bat la porțile cerului/și iau o cană de lut/cu apă/simt sufletul izvoarelor/din adâncurile munților/acolo unde inimile rămân/pe oale de Horez.// De iau în palme un bulgăre/Din marginea câmpului unde zarea a îngenuncheat/lutul îmi seamănă./ Poate-s oasele străbunilor mei/ceva din înțeleptul suflet respirând/ în conturul măsurat./ Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte/ Și-l pipăi simțindu-i respirația/în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362361_a_363690]
-
Că-n fulgii tăi de nea sclipește soare. Și-n zborul grațios coboar-alene, Pe sufletele noastre răvășite, Un strop din liniștea banchizelor perene Și-o rază din lumina stelelor vrăjite. Iar dacă vii cu vietăți viclene, Ești, iarnă, rea, cu zări încremenite. STALACTITE În peștera unde trăim o viață Stau toate gândurile nerostite, Atârnă de tavan ca stalactite Și sunt mai reci ca țurțurii de gheață. În lumi reale sau închipuite, Speranțele se pierd încet în ceață, Chiar soarele se-ascunde-n dimineață
IARNA ( SONETE ) de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362414_a_363743]
-
O bucățică de lună se războia cu un nor care-i tot punea piedică și n-o lăsa să iasă la iveală. După un timp începură să se audă colinde duioase de Crăciun și apărură niște luminițe, care pâlpâiau în zare. Pe măsură ce se apropiau de acel loc minunat, de unde se auzea acea muzică, Mitru credea că se află în mijlocul unui vis de iarnă. Sania și câinii intrară pe o pârtie dreaptă, mărginită de brăduleți mai înalți sau mai scunzi, care erau
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
care picură acea sfințenie a gestului ocrotitor. Ca și mama care rupe în tăcere azima caldă, poeta dăruiește, cu sfială, picături de iubire: „Adunată de vremuri, păstrată-n cămări ... În marea de astre presar fericire/ Născută din doruri pierdute în zări./” (Răvășire). În acest volum ne întâmpină un suflet-orchestră, de o gingășie aparte, după cum însăși autoarea mărturisește: „Mi-am cules sufletul/ Risipit în freamătul frunzelor/ L-am scăldat în verdele codrului/ Am alungat tristețea norilor/ Și-ascultându-i cântecul,/ Pe strunele dorului/ L-
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
Acasa > Poezie > Credinta > COLINDUL SĂRACULUI Autor: Tamara Gorincioi Publicat în: Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Colindul săracului Frunză verde a bradului, La masa săracului Stă-aprinsă-o lumânare, Și o rugă înspre zare. La masa bogatului Cupe de cristal și vin Cozonaci și aur fin. Dumnezeu din cer coboară Și puterile-și măsoară Unde pașii să-și oprească Într-o casă creștinească, În casa săracului, În casa bogatului?! Floare dalbă, flori de măr
COLINDUL SĂRACULUI de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362485_a_363814]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > TĂCEREA DIN ADÂNCURI Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Între noi doi e-o mare de tăcere Și-un pod de jurăminte, dărâmat. O barcă-n zare freamătă și piere: E-un suflet pustiit și sfărâmat. Cobor genuni de crudă-nsingurare Înspre adâncuri fără de final. Iubirea noastră spumegă și moare, Lăsându-și trupul pe al vieții val. M-agăț înverșunat de poezie, Ca de-un refugiu magic, nesperat
TĂCEREA DIN ADÂNCURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362493_a_363822]
-
aștern covoare de mărgăritare/ Ce rupte-s parcă din Calea Lactee.// Doar freamătul pădurilor ți-ajunge/ Să-ți umpli sufletul de armonie,/ Cu roua care fruntea îți atinge/ Și tril de păsări într-o simfonie// Te 'nalță și te poartă-n zări senine/ Plutești, iubești și speri și dăruiești/ Precum dulceața-n stupul de-albine/ Cu dragostea din oameni te-nsoțești” (Satul cu dor). Începând cu a doua secvență lirică, cerul poetic se deschide într-o revărsare de picuri de mir, lacrimi de
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
electronică pe Kompostor.ro. Informații complete despre program, artiști și bilete sunt publice și actualizate permanent pe website-ul www.earlymusic.ro Contact de presă: Claudiu Stanciu: 0745.178.946 claudiu@medievalpraxis.ro -------------------------------------------------- Laurențiu CONSTANTIN Medieval Praxis Events and more Str. Zării 6-8, ap.5 București Sect. 5 Tel: 031.710.03.22. 0725.22.33.94 Email: laurentiu@medievalpraxis.ro Referință Bibliografică: Laurențiu CONSTANTIN - ORCHESTRA BAROCĂ A UNIUNII EUROPENE - CONCERT BUCUREȘTI 2016 / Laurențiu Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2148
ORCHESTRA BAROCĂ A UNIUNII EUROPENE – CONCERT BUCUREŞTI 2016 de LAURENŢIU CONSTANTIN în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362520_a_363849]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > FEMEIE INFINITĂ Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2188 din 27 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului fereastra mea e zarea infinită, pe care am plămădit femeia nopții și-am fecundato apoi întro clipită lăsândo în delir să-și vadă sorții, icoane pe pereți, la grindă se buluceau să vadă fecundarea și candela vroiau să aprindă și-n flăcări să își
FEMEIE INFINITĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362532_a_363861]
-
fiecare sunet o aripă învinsă Descifrând la orizont umbre neconturate , Privirea adunata-n gând e prinsă De-aceleasi amintiri înnourate . Răsună tăcerile cu suntele pe care Aș vrea mereu să le ascult , Să le păstrez ,să nu le pierd în zare , Rătăcind cu aripi învinse prea mult. Șoaptele luneca pe pleoapele tale , Iar sunetele rasuna-n același ecou, Numai rătăcim demult pe-aceeasi cale , Străini suntem în timpul prezent și nou . Se zbate-n fiecare sunet o aripă învinsă Acolo unde cântecul
SE ZBATE-N FIECARE SUNET O ARIPA INVINSA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362534_a_363863]
-
Cerul, De ți-e mai bine-acolo Sus... S-a dezlegat atunci misterul, Că stai cu-apostolii cu Mielul Și-n deget ți s-a pus inelul Și o coroană ți s-a pus. Iar eu cu ochii-nrourați spre zare, Te-aud cum îmi cîntai duios. Și dragostea ta foarte mare Și bună fără-asemănare, Aievea parcă îmi apare , Cu chipul tău cel mai frumos. Eu știu că îngeri te chemară, Deaceea ultim ai zîmbit. Și dragostea ți-o transformară, În
MAMEI MELE de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362548_a_363877]
-
Să fie mândră de mine. Am crezut că e ușor, Dar văd că n-am deloc spor. Of ,of of, încă sunt mic S-o mulțumi c-un pupic ? De-ale toamnei Șiruri, șiruri trec cocorii, Mic e muntele din zare, Păsările migratoare Punte fac pe largul zării. Nimeni nu mai e-n livadă, Aburește-n câmp ogorul, Bobul mic sub glii trudește, Să-și ridice capușorul. Râul noaptea-i plin de stele; Ziua pare de mărgean Și grăbind către ocean
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
că e ușor, Dar văd că n-am deloc spor. Of ,of of, încă sunt mic S-o mulțumi c-un pupic ? De-ale toamnei Șiruri, șiruri trec cocorii, Mic e muntele din zare, Păsările migratoare Punte fac pe largul zării. Nimeni nu mai e-n livadă, Aburește-n câmp ogorul, Bobul mic sub glii trudește, Să-și ridice capușorul. Râul noaptea-i plin de stele; Ziua pare de mărgean Și grăbind către ocean Poartă gândurile mele. Scuturate flori de măr
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
dovadă că pașii mei bătrâni, au călcat acest tărâm de vis, plin de istorie și fantasmagorie, în scrierile literare. Zăpada încă mai era așezată printre copacii crescuți pe panta dintre fiord și oraș chiar dacă se apropia sfârșitul lui aprilie. În zare se vedea poarta de intrare în ocean ca o chemare spre drumurile necunoscute străbătute de mii de ani de neînfricații vikingi. Ne cunoscând zona și orașul, știam că trebuie să mă îndrept tot înainte, cu oceanul în spatele meu, deoarece în fața
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360960_a_362289]
-
un loc. Din pleoapa, o lacrima grea Prelinge pe talpă de sfinx, Din oază, un zeu se nalta, Cu ochii holbați, ca de linx. Un vuiet din mausoleu O cheamă, o strigă, o cere; Cu aripe de ceruleu, Spre negura zării ea piere. În urmă, sub limba de foc, Se-aprinde, cu aripa grea, Un phoenix turbat, ce din cioc Își cheamă o rază din Ra. Osiris e ultimul zeu Ce moare de sabie vie, Dar ea se intoarce pe-un
IARNA SÂMBURILOR DE RODIE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/361041_a_362370]
-
FĂRĂ ÎNTOARCERE) Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 2313 din 01 mai 2017 Toate Articolele Autorului O umbră-i viața, chiar dacă pare-a fi senină Cel mult un fluture ce joacă-ntr-un inert apus Bătând din aripi către zarea de lumină... Rămâne scris atât: Fugit... Irreparabile... Tempus! Nu-i toga vremii-mbrăcăminte ce stă veșnic Nu-i aurul din lumea-ntreagă preț nespus Doar bucuria chipului curat e sfeșnic... Și-atât: Fugit... Irreparabile... Tempus! Cvadrige nălucind sunt anotimpurile care
FUGIT, IRREPARABILE TEMPUS! (VERGILIU) (TIMPUL SE SCURGE FĂRĂ ÎNTOARCERE) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361066_a_362395]
-
de hotare Cenușă spulberată peste toate, ce peste tot s-a pus Capcane adormite-n imobila resemnare Nimic n-a mai rămas: Fugit... Irreparabile...Tempus! Iar dacă toate drumurile duc la Roma, negreșit Al zilelor cărări petrec încet, supus În zări întretăiate, păsări ce apusul l-au topit În anticele stihuri: Fugit... Irreparabile...Tempus! Și zilele... și anii ce s-au dus nu mai revin nicicând Vergiliu în Georgicele sale-așa ne-a spus Și nostalgia celor duse de nu o
FUGIT, IRREPARABILE TEMPUS! (VERGILIU) (TIMPUL SE SCURGE FĂRĂ ÎNTOARCERE) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361066_a_362395]
-
forma în concret RUGĂCIUNE lasă-mi starea de lumină să te pot vedea când treci taina ierbii din grădină în priviri de unde reci șapte zile voi rămâne să plâng urmele și calea să mă pierd în rugăciune Dumnezeu să stingă zarea singur voi rătăci în gând crește timpul în baladă în cuvinte te-aud plângând vine cerul să mă vadă privirea Ta de zăpadă fi-va morții vie prada VINE CLIPĂ de-o viață aștept în sat clipa gravă în casa
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
a prinsul...! Pe malul mării nu era nimeni decât noi și necuprinsul. Apoi și umbrele noastre au învățat de la noi jocul de-a prinselea și de-a prinsul, iar de la mare cum să furi cerului din zestrea-i albastră de zare și necuprinsul. Eram ca primii oameni din Grădină și totuși uimiți că umbrele noastre nu se mai joacă de-a prinselea și de-a prinsul. În spatele nostru, după perdeaua rubină, descoperiseră jocul mai nou, ce noi nu-l știam, de-
VERSURI DE IUNI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361072_a_362401]
-
ei ce visează? Hoțoaica privește de jur împrejur, nu-i nimeni decât pescărușii. Și noi. Îmi spune să-nchid ochii și ce aud să cuprind. ...visul mării era atât de albastru că am simțit un fel de cântec sărat din zarea mereu beduină, cu hotarul pierdut în ochiul închis spre ascult. Buzele noastre nu știau de sărut, dar despre visul mării se întrebau mereu și mereu. Era vremea când nu se făcuse demult, când gustasem din prima lumină ca visul mării
VERSURI DE IUNI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361072_a_362401]
-
Acasa > Stihuri > Momente > CÂNTECUL EPAVEI Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Se-aude rar și tainic, printre valuri, Un cântec grav de voci bizare Vuind prelung; departe-n zare Epava iese-ncet dintre limanuri. Se leagănă o umbră-n glasul apelor ridate, Banchizele de fier abandonate în rugină, Parâme desfăcute în uitare își suspină Tăcut și resemnat eterna imobilitate. Himera de oțel se-nvăluie în ceață, Povestea ei a naufragiat
CÂNTECUL EPAVEI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361120_a_362449]
-
iar întuneric și marea-i volburată... - ... să nu încerci minunea s-o măsuri c-altădată. - Ba mi-ași zvârli chiar umbra, nimic să nu mă ție, ca să alerg spre Tine, urlând de bucurie, mi-ar fi cărarea mării văzduh ce zarea zboară! - ...mă mai iubești tu, Petre? te-ntreb a treia oară. ORFEU MERGEA CU FAȚA ÎNAPOI (Floricăi Bațu Ichim la trei ani orfeici) Eu știu, grăi Euridice, un loc ce moartea nu îl știe. Ascunsul cheii l-am aflat și-
APA MORŢILOR (1) de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/361134_a_362463]