1,973 matches
-
tânărul lăcătuș s-a trezit spunând: „Fiule al lui Satan, tu, care înlănțui pentru vecie sufletele oamenilor, ai idee cum se prelucrează fierul? învață-mă cum să supun acest blestemat metal”. Întâlnirea cu Satan A urmat o nouă noapte de zbucium și de muncă istovitoare. Din nou, Biscornet a încins focul. A luat o altă bucată de fier și a înroșit-o, până la incandescență. A bătut-o cu insistență și cu putere, dar și cu mai multă îndârjire, pe nicovala care
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
măgăruș, ea purta în pântece „Dulce Povară/ Pe-al ei Fiu din Duhul Sfânt zămislit.” Obosiți, au ajuns noaptea târziu în Betleem. Aici, orașul fiind supraaglomerat de cei care veniseră la recensământ, nu au găsit nici un adăpost pentru noapte. „De zbucium, de trudă, de frig și de drum, Fecioare-i sosește sorocul să nască, Zadarnic se roagă de toți, căci le spun, Că-n tot Betleemul nu-i loc să-i primească!” „Vedeți, dragii mei”, le spuse bunica nepoțeilor ei, „ce
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
tulbura, măcar pentru o clipă, armonia acestui univers neatins de prihană, cu vreun gest nepotrivit, vreo vorbă necugetată sau vreun gând nesăbuit. Totul era la îndemână, la dimensiuni atât de firești și de umane. Singurătatea de-o viață, lipsită de zbucium, petrecută de Bătrân în labirintul arhivei, îl făcea să-l înțeleagă pe Pimen. Se ascultau fără să-și vorbească, se vedeau fără să se privească, se simțeau frământați din același aluat, dospit în alte forme. Ca aerul și marea se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
altă temere: Acordurile țesute în carte sunt suficient de calde și vibrante pentru a provoca cititorilor, prin inducție afectivă, aceleași trăiri emoționale? Îmi doresc cu tărie ca ideile, sentimentele, îndemnurile, preocupările și speranțele mele izvorâte din clocotul inimii și din zbuciumul minții orânduite în acest volum să ajungă la resorturile sensibile ale minților și ale inimilor celor ce vor citi cartea. De la marii scriitori români sau aparținând altor nații am înțeles că numai ceea ce izvorăște dintr o inimă caldă, dintr-un
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
să-l roage să intervină? Dacă o lăsa și-o îndemna pe Cerboaică să se ducă mereu, să nu stea lângă casă, era că trăgea nădejde că numai aceasta îl putea găsi și numai așa avea să se încheie și zbuciumul ei. Sfârșită, fără puteri, rezemă coada măturii de poartă, lăsă fărașul la picioare și, cu cârpa de șters sub braț, își strânse coatele, împietrită. Urmări, ca o dusă de pe lume, goana mașinilor pe drum. Colbul ce se târa în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
urcă în tânăra fată până la paroxism, făcînd-o să urle animalic, încolăcită de umeri de Vasilica. Sora ei încerca s-o târască de-acolo, să nu mai vadă, să uite... Dar deodată, cu o crispare a mușchilor, Maria se opri din zbucium. Cu figura răvășită, cu ceva dement în priviri, apucă mâna palidă, o ridică și o duse la buze. Apoi scoase inelul de pe arătător și îl strecură în sân. Pe stradă trecea un oltean în fustanelă și ițari, cu pălăria pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
iubire. Mi-ai născocit în suflet o altfel de durere M-am vindecat cu leacuri descântate Cu-n vis șoptit sau cu tăcereă Zâmbesc cu lacrimi plânse și uitate. AM Am un pui de bine-n palma dreaptă Și-un zbucium nefiresc mă împresoară Și-n suflet curcubeul ce așteaptă Să îmi răsară iară.a câta oara?! Altar din anii mei tăcuți, trecuți Am reclădit și am sfințit. Iubirea pașilor găsiți, pierduți Mă-ndreaptă către răsărit. Am asfințit durere și uitare
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
pe urmă-l văd și pe cotei zbuciumându-se în curmeiul care-l lega de un lemn al colibei. Cu toate mângâierile mele, cu tot dărăpul de mămăligă ce i-l dau și nu-l mănâncă, cățelul nu-și contenește zbuciumul. Într-un târziu, văzând că nu-l pot liniști și că începuse să urle a pustiu, îl dezleg și pleacă glonț după căruța moșului. Venea înserarea, mâncare aveam pregătită, îmi aduc un ulcior cu apă, pregătesc fumarele pentru noapte, singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
întins și după fiecare fulger rămânea pe ochiul închis triunghiul luminat din gura colibei. Tunetul huruia solemn în depărtare, în ogoare, în Pruteț, în sălcii, în toată firea intrase ca un tremur de neliniște, toate pare că erau vii în zbuciumul lor, pare că toate aveau glasuri, în spaimă trecură aproape de pământ păsări. Se făcuse negru de nu vedeai mâna lângă ochi. Pe o aripă de vânt, veni o scuturătură de ploaie. Lumina și trăsnetele se întețeau cu un muget ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
a-i veni în sprijin și nu era sezon în care să nu-și rezerve câteva „libere” pe o diagramă destul de solicitantă la vremea aceea, tata fiind mecanic de locomotivă. Amintindu-mi de cerința bunicului, mi-am dat seama că zbuciumul lăuntric nu-i fusese zadarnic, noi chiar i-am dat ascultare și-n mersul firesc al lucrurilor, fără prea multă consiliere și cu discreție desăvârșită - așa cum cereau perceptele educației noastre - ne-am ales fiecare drumul în viață. Primul care a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
deși făcuse nenumărate investigații și-n București. Din acel moment, s-a schimbat totul, timpul parcă a încremenit la momentul aflării diagnosticului și ulterior am avut senzația, copil fiind, că începe să-și comprime valențele; a urmat un an de zbucium, de suferință, pe care bunica o ascundea permanent printr-o artă a disimulării absolut fabuloase. A suferit mult, dar de fiecare dată în tăcere și mare demnitate. Boala a recidivat, a pierdut un membru superior ce-i fusese amputat, iar
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
am gândit că acolo undeva, între pulberi de stele, Jike s-a întâlnit cu tata și stau acum să savureze plăcerea unei țigări, așa cum o făceau în urmă cu 30 de ani. Din toată configurația traseului nostru universitar, din tot zbuciumul, trăirile noastre și desigur frământările noastre interioare, un episod unic mi-a rămas cel mai aproape de suflet și-l leg fără putere de tăgadă de imaginea și profesionalismul fără echivoc al regretatului domn profesor doctor Băcăoanu Vasile. Poate pe undeva
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
a-i veni în sprijin și nu era sezon în care să nu-și rezerve câteva „libere” pe o diagramă destul de solicitantă la vremea aceea, tata fiind mecanic de locomotivă. Amintindu-mi de cerința bunicului, mi-am dat seama că zbuciumul lăuntric nu-i fusese zadarnic, noi chiar i-am dat ascultare și-n mersul firesc al lucrurilor, fără prea multă consiliere și cu discreție desăvârșită - așa cum cereau perceptele educației noastre - ne-am ales fiecare drumul în viață. Primul care a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
deși făcuse nenumărate investigații și-n București. Din acel moment, s-a schimbat totul, timpul parcă a încremenit la momentul aflării diagnosticului și ulterior am avut senzația, copil fiind, că începe să-și comprime valențele; a urmat un an de zbucium, de suferință, pe care bunica o ascundea permanent printr-o artă a disimulării absolut fabuloase. A suferit mult, dar de fiecare dată în tăcere și mare demnitate. Boala a recidivat, a pierdut un membru superior ce-i fusese amputat, iar
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
am gândit că acolo undeva, între pulberi de stele, Jike s-a întâlnit cu tata și stau acum să savureze plăcerea unei țigări, așa cum o făceau în urmă cu 30 de ani. Din toată configurația traseului nostru universitar, din tot zbuciumul, trăirile noastre și desigur frământările noastre interioare, un episod unic mi-a rămas cel mai aproape de suflet și-l leg fără putere de tăgadă de imaginea și profesionalismul fără echivoc al regretatului domn profesor doctor Băcăoanu Vasile. Poate pe undeva
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de autor insusindu-si-o alții, pe nedrept. Fiind un om deosebit de harnic chiar și după pensionare, când de fapt alții își văd liniștit de odihnă binemeritata după anii de muncă și truda, profesorul Vasile Tiganescu nu-și poate ogoi zbuciumul vieții, decat continuând să scrie și să lase posterității încă un volum intituiat “Gaudeamus- Evocări”, rămas în manuscris și datat 8 iulie 1970. Spre bucuria noastră și această carte a văzut lumina tiparului la Editură Septentrion, Rădăuți, 1996, prin grijă
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
critic care, Înainte de a focaliza spre ceilalți, se Întoarce spre sine, cu severitate, cu maximă exigență. Cel ce afirmă că „răul sunt ceilalți” are obligația elementară de a se cerceta, În prealabil, pe sine. Înainte de a vorbi despre durere, ostilitate, zbucium și revoltă, trebuie să-ți cucerești prin propriile acte acreditarea, Îndreptățirea de a te adresa cu atâta gravitate celorlalți. Pentru a iubi aproapele ca pe tine Însuți - nu mai mult, căci ar fi o dubioasă falsificare - ești dator să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
idealizezi. Dacă ar trebui să lucrezi, să trăiești viața zilnică, ai Întâlni repede și viclenia, și răutatea, și invidia”. Berlinul mă avantajează, probabil: nu sunt silit să descopăr rutina, pot căuta doar potențialitățile. * „Sperăm că v-ați mai Înseninat după zbuciumul dinaintea plecării și că va fi un an terapeutic”, scrie prietenul din Italia. „Situația este mai rea ca Înainte. Mama nu mai vede deloc. Are dese accese de anghină pectorală. Ca să fie dusă din pat până În baie durează un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Sinai urcase singur. Pe doamna Ilinca și pe Stanca le lăsase la Ierusalim. Singur, un fel de a spune - venise într-un grup mare de greci pelerini. Privea cu nesaț icoana și i se părea că vede în fața ochilor tot zbuciumul prin care trecuse împărăția și orașul ei, Constantinopolul. Intrase în sala bibliotecii, zidită încă la porunca împăratului Iustinian, împreună cu câțiva greci care cu glas scăzut vorbeau despre politică, cum la fel făcuseră tot drumul, și deodată amuțirea însoțitorilor lui l-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lofogătul Ștefan, care i-a și făcut un nepot. Brâncoveanu l-a botezat. Dar eu? Feciorul tatii, comisul Mihai Cantacuzino, dacă ajunge domn îl dau jos grecii în trei zile..., iar mie îmi trece vremea... Simți deodată povara anilor, a zbuciumului, a închisorilor, a drumurilor, a ocnei. Steaua Cantacuzinilor nu era și steaua mea? Pe Drăghici l-a iubit taica și s-a dus, a răposat mare spătar la nici patruzeci de ani - călca a domn, așa plângea maica, doamna Ilinca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ungrovlahiei, ci așa cum sărută un fiu mâna tatălui. — M-am întors sănătos, sfinția ta, șopti abia, abia domnul, uitând de data aceasta să folosească pluralul. — Am vegheat și m-am rugat mereu pentru tine, dragul meu. Țiam simțit îndoielile și zbuciumul și nu am contenit rugăciunea nici zi nici noapte, murmură Theodosie, apoi reluă cu voce tare. Am îmbătrânit și uite, când bate vântul îmi lăcrămează ochii... Mitropolitul își șterse ochii cu dosul mâinii în același moment cu domnitorul. Se îmbrățișară
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îmi va fi mai ușor să te iert. Cred că tot pentru că este un lucru anevoios a spus Dumnezeu să-ți iubești aproapele.” L-am așezat în jilț. Tremura tot și i-am făgăduit că o să plec. Era prea mult zbucium în sufletul lui. Mi-am dat seama că știe tot despre cum am urzit noi să-l scoatem din scaun și atunci l-am întrebat cum o să fie cu ceilalți care sunt amestecați mai mult ca mine în acest păcat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca într-o împletire între alb și negru... Bat clopotele într-o dungă de două zile la toate bisericile și mânăstirile... La toate bisericile și mânăstirile citesc popii stâlpii și dezlegările - poruncă de la vlădica Antim și de la vodă -, că mare zbucium a avut domnița Stanca atunci când a căzut bolnavă. Țipa și striga cât o ținea gura. I se părea, atunci la fierbințeală că-l vede pe Constandin, taică-său însângerat, sculându-se din colțul dinspre răsărit al odăii, de sub icoana Domnului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Olga, Mașa și Irina, n-au com plexitatea lui Verșinin, caracterul paradoxal al lui Tuzenbah, ori umorul lui Solionîi. De asemenea, Platonov și Ivanov sunt mult mai „cărnoși” decît femeile care-i iubesc, Arkadina niciodată nu l-a atins, ca zbucium sufletesc, pe Treplev, frumoasa Elena Andreevna nu-l egalează, În amplitudine a partiturii, pe Voinițki, Ranevskaia nu are șansa pitorescului lui Gaev ș.a.m.d. Nina Zarecinaia e un rol mare, just : dar de ce oare mai toate actrițele care-i
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și al apăsării chinului și al spaimei animalului care aleargă zi și noapte să-și agonisească hrana și tot într-o goană și-o mănâncă; n-are timp, gâfâie și asudă neîncetat, de când se naște până moare, tot într-un zbucium, fie că doarme, mănâncă ori se ușurează, fie că se împerechează, naște sau alăptează, veșnic scăldat în sudoare care se adaugă strat peste strat, pentru a țese o duhoare atotstăpânitoare. Ți-e sufletul îmbâcsit de mirosul ăsta, care-i și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]