KorAP: Find »[drukola/base=zbura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...564 >

14,079 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353

pentru femeia aceasta tânără, plictisită și infirmă, punctele convenționale de conjuncție ale actului sexual - sân și penis, anus și vulvă, sfârc și clitoris - nu erau pentru noi sursa vreunei excitații. În lumina tot mai slabă a după-amiezii, avioanele de pasageri zburau deasupra noastră de-a lungul pistelor est-vest ale aeroportului. În aer plutea plăcutul iz chirurgical emanat de corpul Gabriellei, dar și aroma imitației de piele. Comenzile cromate se retrăgeau între umbre precum capetele unor șerpi argintii, fauna unui vis de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
în jurul genunchilor. Muștele i se târau în ciorchini groși peste pieptul mânjit de sânge, îi supurau pe stomacul palid. Formau un șorț de păr pubian care se întindea de la testiculele flasce și până la cicatricele de pe diafragmă. Altele îi acopereau fața, zburând în jurul gurii și nărilor, ca și când ar fi așteptat licorile râncede, distilate ale unui cadavru. Însă ochii lui Vaughan erau deschiși și vii, privindu-mă calmi așa cum își ținea el capul, lăsat pe spătarul scaunului. Am încercat să-i alung muștele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

voleu. Vlădeanu zâmbi. Da, zâmbi, și în același timp ridică piciorul. Ținu talpa perpendicular cu gazonul, așteptând. Și într-adevăr, voleul lui Ciuleasa se opri în crampoanele lui. Se opri și se rupse, desigur, fără să mai atingă mingea, care zbură printre ei, nu mai conta unde. Vlădeanu auzi osul trosnind, văzu omul căzând fulgerat la pământ, îl văzu pe arbitru venind înspre el, văzu un cartonaș roșu pe care îl întâmpină cu prefăcută mirare, văzu doi tipi cu o targă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
doamna cu drujba; elenii cu Elenele; autorul cu chițibușa; doctorul de ape cu tânăra înfofolită în foițe de țiplă; Moș Crăciun cu terorista irlandeză; grămatica cu cacofonul... priviți și minunați-vă, ce atent dansează, ce ținute abile au, cum le zboară picioarele zglobii pe parchetul din ceață londoneză! Credeți-mă, balul este la a șasea ediție, iar toate cele cinci ediții anterioare au ținut la infinit! Vă rog, sunteți invitații mei, apucați câte o pereche de saboți de kevlar și aruncați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Din boxele mașinii vuia soundtrackul minimalist-repetitiv de la Dracula, compus de Philip Glass și interpretat de cvartetul Kronos, trezind probabil partea orașului pe care tocmai o străbăteam. De obicei nu ascultam muzică ușoară la volan, dar CD-urile cu Boulez îmi zburaseră de pe bord la o curbă, iar colecția Anatol Vieru îmi fusese furată. Nu mai aveam în mașină decât Glass și Brânduș, dar al doilea mi se părea mai curând matinal, deci îl ascultam pe Glass. Din care cauză nu auzeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
din mână a lehamite. - Ați băut? întrebă. - Păi, dacă n-aș fi băut, aș fi stat eu de vorbă cu tine? am răspuns eu. - Vă rog să nu fiți... - Ce să nu fiu, nene? Dau acum un telefon și te zbor din poliție, bă! - Vă rog să mă urmați la secție, continuă el să mă ia de sus. - Imediat, stai numai să dau un telefon, i-am zis, scoțând mobilul din buzunar. N-avea baterie. - Să-mi bag pula-n el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
și eu. Sunt cam împrăștiat. Nu bem o cafea împreună? - De ce nu? a acceptat ea. Dar să ne prezentăm mai întâi: eu sunt țarina Ecaterina Teodoroiu, dar în viața anterioară am fost Laika, poate vă aduceți aminte, cățeaua care a zburat în cosmos. - Aha, da, știu. Erați foarte frumoasă de pe atunci. Cum s-a terminat zborul? - Am murit după o săptămână de stat în spațiu. - Oh... îmi pare rău. Eu sunt Swerewald, împăratul Elveției și al Subgaliției. - Serios? I-am arătat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
ceva, pe cineva. Asta durează vreo cinci minute. Fetei i se face somn, i se închid ochii, și începe să viseze. - Mișto, am zis. Începusem să înțeleg de ce mă adusese Luca acolo. - Bine. Visul ei este așa: o pasăre care zboară, un vultur să zicem. Camera coboară înspre pământ, vedem un vânător care urmărește pasărea prin cătarea de la armă, dar nu trage. O urmărește așa preț de câteva minute, până pasărea dispare într-un nor. Vânătorul trage în nor și fata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Ok. Fiți atenți: începe cu o fată într-un compartiment de tren, se aude zgomotul ăla de tren, tâdâm-tâdâm. Fata se uită pe geam, vede un câmp. Se tot uită până i se închid ochii. Visează. Visează un vultur care zboară. Un vânător îl urmărește prin luneta puștii, dar nu trage în el. După o vreme, vulturul intră într-un nor, iar vânătorul trage în nor. Fata din tren se trezește, se uită iarăși pe geam. Vede pe câmp un bărbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
am jucat Baschet, tot pe Playstation, și m-a bătut el. Am căzut de acord că nu mai vrem să jucăm nimic și am ieșit din nou în curte. - La cât ziceai că ai avion? mă întrebă Manson. Urma să zbor mai departe la Dallas, la un prieten, un detectiv particular. Venea și Maja acolo peste vreo două zile. - La opt și douăzeci. Pe la șapte trebuie să fiu la aeroport. Era aproape șase. - Te duc eu la aeroport? - Dacă vrei... - Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
pe un cunoscut, tocmai își îndesa boarding-cardul în buzunar. M-am dus la el, nu mă observase încă. - Ce faci, bă Johnny? i-am zis. Era Johnny Depp. - Alex! s-a bucurat el că mă vede. Ce faci, moșule? Unde zbori? - Păi, la Dallas. - Și eu! Nu vrei să vorbesc cu fata de la ghișeu, să ne dea locuri împreună? - Ba da, cum să nu, vorbește! Și a vorbit, firește. 24-26 august 2004 CAT’S AVENGER Muzica: Peter Gabriel, Prodigy, David Bowie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise Reptigli aiurit, luând buchetul din mâna lui Mâzgâlici și mirosindu-l, moment în care Mâzgâlici îi umflă mitraliera și îl împușcă în cap. - Ah, ho-ho-ho-ho, pe lângă, spuse Reptigli, deși Mâzgâlici îi zburase juma’ de craniu, pocnindu-l pe acesta cu un Piramidon în moalele capului. Mâzgâlici se scurse într-un bidon, pe care Reptigli îl astupă cu niște dop de plută. Gândacul mai privi o dată florile înainte de a le băga în buzunar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
palpabilă chiar. Ceasul de la mână-mi arăta că se apropie ora 21. Încă patruzeci și cinci de minute până când începea Sopranos. M-am urcat pe covorul zburător și am părăsit încăperea prin peretele dinspre vest, care se prăbuși în urma mea. Zburând peste Magheru, l-am văzut pe Baronu’. M-a văzut și el pe mine și mi-a făcut voios cu mâna. Mâine mă duc să îmi dau demisia de la Greenpeace, iar poimâine voi ieși din ACR. Pentru că așa nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
ceasul de pe ecranul din fața lui. Închiderea bursei însemna că Shuoke își încheiase ziua de lucru. Shuoke lucra la Nyumichi International Brokerage, o firmă de brokeri, după cum trăda numele, din Tokyo. Shuoke era chiar broker. Lucra la un calculator, degetele îi zburau pe tastatură mai ceva decât unui Count Basie sau Claudio Arrau. Pe ecran apăreau diverse prescurtari și cifre. Shuoke le citea și apăsa pe clape. Cam așa: Ecranul: MLT 5 ¼ GUO 22 2/3 PLP 7 1/8 RNK 0

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
lopată, eu un fel de plici mai măricel, și am început să fugărim îngerașii prin magazie. Pe unul dintre ei l-am prins ușor, se ascunsese într-un colț și plângea. Celălalt nu se dădu bătut cu una cu două. Zbura în zigzag, stânga-dreapta-sus-jos, uneori se lovea de tavan cu un zgomot neplăcut, ca un creier care implodează. În cele din urmă, Mița i-a futut o lopată în spate, îngerul a căzut pe jos și eu l-am plesnit cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
obicei cer... - Bine. Îngenunchează. Scoasei o sabie marca Excalibur din teacă. Puștiul se trânti pe jos miorlăind: - Maiestate, maiestate, vă rog, milă! Vă implor! - Îngenunchează domne ca lumea, ce pula mea! urlai eu nerăbdător. Omul se conformă și eu îi zburai capul cu un voleu aproape perfect. Suedezul urmări scena cu un zâmbet delicat și un dezinteres prost mascat. - Jucați golf? mă întrebă. - Da. - Se vede. Ce lovitură! Superbă! Ne așezarăm în jurul coșului cu tartine, îl rugai să se servească și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

ce vor să coboare și ne apostrofează: - Ei, lăsați-ne să trecem! Duceți-vă să vă îmbrățișați în altă parte, nerușinaților! Unicul mod de a ne sustrage avalanșei de oameni care ne înconjoară ar fi să pășim prin aer, să zburăm... Iată, și eu mă simt suspendat ca deasupra unei prăpăstii... Poate că povestirea aceasta este un pod peste gol, care avansează răspândind vești, senzații și emoții, pentru a crea un fundal de schimbări fie colective, fie individuale, în mijlocul cărora se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
goluri între o replică și alta, ca golurile dintre treptele de fier. — Vă pricepeți să deslușiți cerul? De ce? Sunteți astronom? — Nu, un alt fel de observator. Și-i arăt gulerul uniformei, petlițele de artilerist: Zile întregi sub bombardamente, privind cum zboară șrapnelele. Privirea ei trece de la petlițe la epoleții pe care nu-i am, apoi la însemnele de grad cam ponosite, cusute pe mâneci. — Veniți de pe front, domnule locotenent? — Alex Zinnober - mă prezint eu. Nu știu dacă pot fi numit locotenent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
cu fidelitate perfectă față de modelele stilistice și conceptuale ale autorului.“ Aducerea acelor pagini la New York nu a fost ușoară, dacă e să credem ce scrie Marana dintr-o capitală din Africa neagră, lăsându-se copleșit de spiritul lui de aventură: „...Zburăm cufundați, avionul într-o spumă de nori, eu în lectura romanului inedit al lui Silas Flannery, Într-o rețea de linii ce se leagă, manuscris prețios, dorit cu patimă de editurile internaționale, sustras de mine autorului printr-un noroc. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
m-aș teme să fiu greșit înțeles, n-aș avea nimic împotrivă să construiesc la mine acasă o cameră complet căptușită cu oglinzi, după proiectul lui Kircher, în interiorul căreia m-aș vedea umblând pe tavan cu capul în jos și zburând în sus din adâncimile podelei. Paginile pe care le scriu ar trebui să comunice și ele o luminozitate rece, de galerie de oglinzi, unde un număr limitat de figuri se răsfrânge, se răstoarnă și se multiplică. Dacă figura mea pornește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
pe care ar trebui s-o scriu. Acesta este motivul pentru care scrisul mi se prezintă ca o operație de o asemenea dificultate, încât rămân zdrobit. Privesc prin ochean și-l îndrept spre cititoare. Între ochii ei și pagina cărții zboară un fluture alb. Orice ar citi acum, e cert că fluturele i-a captat atenția. Lumea nescrisă își atinge apogeul în acel fluture. Rezultatul spre care trebuie să tind e ceva precis, adunat, ușor. Privind femeia de pe șezlong, simțisem nevoia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
inadvertențe, lapsusuri, salturi necontrolate ale cuvântului și peniței. Altfel, ceea ce e în afara noastră nu pretinde să comunice prin cuvânt, vorbit sau scris: își trimite mesajele pe alte căi. Iată, fluturele alb a traversat întreaga vale și, de pe cartea cititoarei, a zburat să se așeze pe hârtia pe care tocmai scriu. Prin valea asta circulă oameni ciudați: agenți literari, așteptând noul meu roman, pentru care au încasat deja avansurile de la editori din lumea întreagă; agenți publicitari, care vor ca personajele mele să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
verifici dacă Corinna ți-a spus adevărul. Da’ de unde. E o carte pe care o vezi pentru prima oară și nu are deloc aerul unui roman japonez: începe cu un bărbat care călărește pe un platou, printre agave, și vede zburând păsări de pradă numite zopilotes. — Dacă e falsă coperta - observi tu - și textul o fi fals. — La ce te aștepți? spune Corinna. Odată început, procesul de falsificare nu mai poate fi oprit. Ne aflăm într-o țară în care tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
un un, de de de de, la la la la, care care care care, încolonate după frecvențele respective. Cartea este fărâmițată, dizolvată, de nerecompus, ca o dună de nisip împrăștiată de vânt În jurul unei gropi goale Când uliii încep să zboare e semn că noaptea e pe sfârșite, îmi spusese tatăl meu. Auzeam aripile grele fâlfâind în cerul întunecat și le vedeam umbra întunecând stelele verzi. Era un zbor chinuit, întârziind să se desprindă de pământ, din umbra tufișurilor, de parcă numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
e semn că noaptea e pe sfârșite, îmi spusese tatăl meu. Auzeam aripile grele fâlfâind în cerul întunecat și le vedeam umbra întunecând stelele verzi. Era un zbor chinuit, întârziind să se desprindă de pământ, din umbra tufișurilor, de parcă numai zburând penele se convingeau că sunt pene și nu frunze spinoase. Îndepărtându-se răpitoarele, reapăreau stelele cenușii și cerul verde. Se iveau zorile, iar eu călăream pe drumurile pustii în direcția satului Oquedal. — Nacho - îmi spusese tatăl meu -, după ce voi muri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]