21,644 matches
-
nu ne referim la Muntele Wudang. Situat în partea nord-vestică a provinciei Hubei din centrul Chinei, Muntele Wudang este considerat locul sfânt al taoismului. Legenda spune că împăratul Zhenwu ar fi dus aici o viață ascetică și ulterior a devenit zeu. Tot aici se află locul de origine al practicii Taijiquan. Acum, în acest loc funcționează o școală de arte marțiale și toți taoiștii practică Taijiquan. Pe Muntele Wudang se găsesc multe edificii construite în timpul dinastiilor feudale. Este o renumită destinație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
construite în jurul acesteia sunt imense și frumoase, iar cele laterale sunt relativ mici și simple. În fața construcțiilor imperiale, pe partea stângă, este ridicat templul strămoșilor, unde împărații se închină acestora, iar pe partea dreaptă se află altarul unde este venerat zeul pământului și al grânelor. Grupul de construcții imperiale are două părți. Cea din față este locul unde împărații desfășurau activitățile administrative și organizau diferite ceremonii și ritualuri. Partea din spate era rezervată locuinței împăratului și familiei sale. Odată cu trecerea timpului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Huang din dinastia Qin (221-206 î.e.n.), prima dinastie feudală din istoria Chinei, dorea să-și prelungească viața cât mai mult posibil. La un moment dat, auzise că în Marea Bohai era o insulă pe care se afla un munte al zeilor unde creșteau plante cu calități deosebite. Dacă le consumau, oamenii își puteau prelungi viața. Prin urmare, împăratul Qin Shi Huang a trimis preoți să caute aceste plante. Primul care a primit această misiune a fost Lu Sheng. El a plecat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Qin Shi Huang n-a renunțat la idee. L-a trimis pe Xu Fu cu barca pe marea Bohai. La revenirea de pe mare, Xu Fu i-a spus împăratului că urcase pe Muntele Penglai și văzuse plantele longevității, dar că zeul de pe munte a apreciat că darurile aduse de Xu Fu erau prea puține, așa că nu l-a lăsat să ia plantele. I-a spus lui Xu Fu că dacă vrea într-adevăr să le primească, data viitoare trebuie să-i
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fete și băieți ca servitori și meșteri. Auzind acestea, împăratul Qin Shi Huang a fost foarte bucuros. A pus să fie aleși imediat 3.000 de băieți și fete și câțiva meșteri, cerându-i lui Xu Fu să-i ducă zeului de pe munte. Dar nici de această dată Xu Fu n-a reușit să obțină plantele dorite de împărat. După ce s-a întors, i-a spus împăratului că n-au reușit să se apropie de muntele zeilor, din cauza unui dragon din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Fu să-i ducă zeului de pe munte. Dar nici de această dată Xu Fu n-a reușit să obțină plantele dorite de împărat. După ce s-a întors, i-a spus împăratului că n-au reușit să se apropie de muntele zeilor, din cauza unui dragon din mare și i-a cerut împăratului Qin Shi Huang să-i dea arcași buni pentru a învinge bestia. Întâmplător, împăratul tocmai visase cu câteva nopți în urmă că i-a învins, luptând cu mult curaj, pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din cauza unui dragon din mare și i-a cerut împăratului Qin Shi Huang să-i dea arcași buni pentru a învinge bestia. Întâmplător, împăratul tocmai visase cu câteva nopți în urmă că i-a învins, luptând cu mult curaj, pe zeii mării. Prin urmare, l-a crezut pe Xu Fu, a strâns arcași și arme și, mai mult, a plecat personal la luptă. Când barca s-a apropiat de insula Zhifu, au dat peste un pește uriaș pe care împăratul Qin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
plecat personal la luptă. Când barca s-a apropiat de insula Zhifu, au dat peste un pește uriaș pe care împăratul Qin Shi Huang l-a doborât singur, dar nimeni nu-și putea imagina că nu vor găsi apoi muntele zeilor și plantele miraculoase. Xu Fu n-a mai avut îndrăzneala să dea ochi cu împăratul Qin Shi Huang. Luându-i pe cei 3.000 de băieți și fete și pe meșterii trimiși de împărat, a plecat în Japonia și s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
povești despre Xu Fu și chiar există documente legate de această istorie. Unii experți consideră că Xu Fu ar fi primul Mikado nipon, Jinmu. Poporul nipon îl consideră pe Xu Fu drept unul dintre strămoșii săi și-l onorează ca zeu al agriculturii și farmaciei. În Japonia se găsesc, de altfel, mormântul, palatul și un monument al lui Xu Fu. Locuitorii prefecturii Saga au construit, în anul 1991, un parc în memoria lui Xu Fu și în fiecare toamnă îi aduc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
alături de muzică și dans, la diferite ritualuri (oficierea sacrificiilor, ceremoniile de învestitură, omagierea strămoșilor, ceremoniile nupțiale, celebrarea sărbătorilor primăverii și ale recoltei) organizate de principe. Tematica acestora constă în slăvirea faptelor de vitejie ale strămoșilor și evocarea forței mistice a zeilor și duhurilor. Forma stihurilor din Cartea Poemelor este, de regulă, în versuri de 4 picioare, nelipsind nici versuri de 2, 3, 5, 6, 7, 8 picioare, rima fiind variată, fapt care dă poemelor muzicalitate la recitare. Obiceiurile principatelor reprezintă chintesența
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Nouă ode și Nouă elegii. Cel din urmă este alcătuit dintr-o suită de poeme de inspirație religioasă, prelucrate pe baza cântecelor ritualice. Qu Yuan a creionat în aceste poeme figurile mai multor zeități, preponderente fiind cântecele de iubire dintre zei și pământeni. În creația lirică a lui Qu Yuan pot fi observate o serie de idei fanteziste. Poetul a atribuit unor flori, ierburi și arbori calități umane și a creat imaginile unor zeițe ca un fel de mesaj al virtuții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
care cântă despre priveliștile naturii, slăvesc actele de eroism ale celor care apărau granița împărăției, exprimă amărăciunea vieții norodului și decepția față de nereușita în cariera dregătorească. Cei mai mari poeți din această etapă au fost, fără îndoială, Li Bai, numit "Zeu al poeziei", și Du Fu "Sfânt al poeziei". În etapa mijlocie a dinastiei Tang (762-827), cei mai cunoscuți poeți sunt Bai Juyi, Yuan Chen, Li He și alții. Bai Juyi, maestru în epigrame, dezvăluie în creația lui samavolnicia guvernanților, cruzimea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
evidențiază cariera sa politică întâmplătoare, lăsând adeseori o umbră tristă. Poemul lui remarcabil Fără titlu abordează tematica iubirii sau are un tâlc politic? Răspunsul la această întrebare dă naștere până și astăzi unor păreri controversate în critica literară a Chinei. "Zeul scoborâtor", Li Bai și poemele sale Li Bai (701-762 e.n.) este un celebru poet din dinastia Tang. Deosebit de mândru din fire, el a fost înzestrat cu haruri excepționale. A avut un temperament liber și romantic, fapt care întruchipează din plin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
larg răspândite de-a lungul veacurilor. Li Bai a lăsat posterității peste 900 de poeme și peste 60 de proze. Lirica lui, caracterizată printr-o imaginație miraculoasă și o impetuozitate magnifică, a influențat profund generațiile următoare. Poetul a fost numit "Zeul poeziei". Li Bai și Du Fu sunt, de altfel, vârfurile aisbergului poeziei din perioada dinastiei Tang. Du Fu, "Sfânt al poeziei" și poemele sale În istoria literaturii chineze, criticii, și nu numai, spun adeseori că Li Bai și Du Fu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Fu reprezintă două piscuri ale poeziei clasice din dinastia Tang (618-907), perioadă de apogeu a culturii feudale chineze. Datorită harului extraordinar și realizărilor artistice, dar și stilului lor cu totul diferit, Li Bai și Du Fu au fost numiți, unul "Zeu al poeziei", celălalt "Sfânt al poeziei". Originar din ținutul Gong, provincia Henan din centrul Chinei, Du Fu s-a născut în anul 712 într-o familie de cărturari confucianiști. Bunicul său, Du Shenyan a fost poet, iar tatăl său, cărturar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ce este vorba în poveste. Demult, demult, în regiunea Tibet făceau ravagii tot felul de demoni și monștri, iar norodul se zbătea în suferință. Mărinimoasa zeiță Avalokitsvara l-a rugat pe Buddha Sakyamuni să-l trimită pe Tuibagewa, fiu al Zeului Cerului în lumea muritorilor, ca să-i scape pe pământeni de nenorocire. Acesta a venit în Tibet și a devenit suveranul tibetanilor cu păr negru, fiind cunoscut sub denumirea de regele Ghesar. Pentru ca el să îndeplinească misiunea sfântă, aceea de-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și subjuga demonii și monștrii și de-a asigura norodului o viață tihnită și liniștită, autorii anonimi ai epopeii i-au atribuit virtuți excepționale și forțe supraomenești, descriindu-l ca pe un erou în trupul și sufletul căruia erau uniți Zeul, Dragonul și Nian (o zeitate fioroasă din religia primitivă tibetană). După ce-a venit în lume, Ghesar a avut parte de încercări cumplite, dar grație forțelor sale nemaipomenite și protecției zeilor, a supraviețuit de fiecare dată, a învins și nimicit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
un erou în trupul și sufletul căruia erau uniți Zeul, Dragonul și Nian (o zeitate fioroasă din religia primitivă tibetană). După ce-a venit în lume, Ghesar a avut parte de încercări cumplite, dar grație forțelor sale nemaipomenite și protecției zeilor, a supraviețuit de fiecare dată, a învins și nimicit monștrii. La vârsta de cinci ani, Ghesar și mama lui se mută într-o zonă din bazinul Fluviului Galben. La doar 12 ani, el câștigă cursa de cai organizată pentru tinerii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mitologia greacă, Prometeu l-a imitat pe Zeus, creând el însuși oameni perfecți din lut, oameni cărora le-a dat viață cu razele soarelui și cărora le-a oferit focul furat de pe Olimp. În mitologia Egiptului antic, se spune că zeul Khnum, o divinitate cu trup de om și cap de berbec, este responsabil pentru apariția omului. Răbdător și priceput, el modelează ființe umane pe roata sa de olar, apoi le dă viață. Conform mitologiei egiptene, oamenii sunt indispensabili zeilor care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
că zeul Khnum, o divinitate cu trup de om și cap de berbec, este responsabil pentru apariția omului. Răbdător și priceput, el modelează ființe umane pe roata sa de olar, apoi le dă viață. Conform mitologiei egiptene, oamenii sunt indispensabili zeilor care se hrănesc cu ofrande. Potrivit Bibliei, omul a fost creat de Dumnezeu. Adam și Eva au fost primii oameni creați de Dumnezeu. Facerea lor este descrisă în Biblie în primele trei capitole din Cartea Genezei: "Dumnezeu a creat omul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
000 de li și la o distanță de 70.000 de li unul de altul (li este unitatea de măsură a lungimii în China, egală cu 500 m). Pe versanții munților au apărut palate de aur, în care locuiau mulți zei. În munții împăduriți trăiau păsări și animale ciudate de culoare albă. Fructele care creșteau în pomi erau jad și perle. Cei care le consumau trăiau veșnic. Zeii erau îmbrăcați în costume albe și aveau aripi. Ei zburau în voie sub
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
m). Pe versanții munților au apărut palate de aur, în care locuiau mulți zei. În munții împăduriți trăiau păsări și animale ciudate de culoare albă. Fructele care creșteau în pomi erau jad și perle. Cei care le consumau trăiau veșnic. Zeii erau îmbrăcați în costume albe și aveau aripi. Ei zburau în voie sub bolta albastră a cerului, la fel ca păsările pe mare, între cei cinci munți sfinți, pentru a-și vizita rudele și prietenii. Cei cinci munți, însă, nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
între cei cinci munți sfinți, pentru a-și vizita rudele și prietenii. Cei cinci munți, însă, nu aveau rădăcini înfipte în adâncul pământului și pluteau pe mare. În bătaia vântului, ei se mutau de colo-colo, fapt ce îi supăra pe zei. Așa că, ei au cerut ajutorul împăratului ceresc. Acesta a poruncit zeului mării să trimită 15 broaște țestoase de mare ca să sprijine cei cinci munți sfinți, fiecare munte urmând să fie susținut de o broască țestoasă și păzit de alte două
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
prietenii. Cei cinci munți, însă, nu aveau rădăcini înfipte în adâncul pământului și pluteau pe mare. În bătaia vântului, ei se mutau de colo-colo, fapt ce îi supăra pe zei. Așa că, ei au cerut ajutorul împăratului ceresc. Acesta a poruncit zeului mării să trimită 15 broaște țestoase de mare ca să sprijine cei cinci munți sfinți, fiecare munte urmând să fie susținut de o broască țestoasă și păzit de alte două. La fiecare 60 de ani, broaștele făceau schimb prin rotație. Astfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cei cinci munți sfinți, fiecare munte urmând să fie susținut de o broască țestoasă și păzit de alte două. La fiecare 60 de ani, broaștele făceau schimb prin rotație. Astfel, munții au fost fixați, nu mai pluteau pe mare, iar zeii care locuiau aici s-au bucurat nespus de mult. Dar într-un an, din țara uriașilor Longbo a venit un om să pescuiască în Guixu. El a scos din adâncul mării șase din cele 15 broaște țestoase care aveau sarcina
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]