4,648 matches
-
balonul. Un arin, castan porcesc, toate ne reînfrățesc. ********************************************* Frumusețea nu îmbătrânește niciodată. Umblați ușor, treziți morții. Să ai aripi și să nu zbori este o tragedie. Morții zâmbesc numai în vis. Visează-i. Ca să dureze scrisul tău, trebuie să te zidești în el. Setea de putere ascunde frica de moarte. În dragoste nimic nu este normal. Uneori ai impresia că maimuțele se trag din oameni. Morala s-a născut din contrariul ei. Cine nu mă iubește, nu este dușmanul meu, ci
ANI ROMANI de BORIS MEHR în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379883_a_381212]
-
cei doi se despărțiră, cu lacrimi în ochi. Iar Hans, privind-o ca pe o ființă cerească, îi spuse: - Julia, nu fi tristă! Voi reveni curând să te iau, să fim împreună! Până atunci, plec spre Lumea Nouă, unde o să zidesc o căsuță frumoasă pentru noi! - Hans! Domnul să te ocrotească în călătoria asta lungă și primejdioasă! Te voi aștepta zi și noapte, și nu voi avea liniște până nu te întorci la mine... Și, cu acestea rostite, tinerii se despărțiră
LUMEA NOUĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379901_a_381230]
-
avea. Pentru asta îl chemă chiar în iatacul ei. Nerun rămase uimit de măreția conacului din în care intrase. Se tot holba la tavanele cele înalte ale saloanelor prin care trecea și nu-și putea crede ochilor, la ce înălțimi zidiră meșterii acele minunate ornamente de pe tavan. Boieroaica îi mai zise o dată că-i cumpără toate pânzele. În acest scop îl invită într-o cameră, descuie și scoase ceva dintr-un cufăr și-i arătă o mulțime de bănet dintr-un
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
nr. 1845 din 19 ianuarie 2016. Purtăm în suflet mireasma anilor trecuți, speranțe și dorințe Ce nu și-au găsit încă-mplinirea în noi. Pășim mai avid în universul care astăzi ne cheamă, ne-așteaptă, Și-am vrea sa-l zidim mai frumos, măi prosper. Păstrăm în noi nostalgia vremurilor apuse, uneori Trăind-o pentru o clipă cu mintea fugara. Alteori, fredonând-o că pe un vers al timpului trecut, Dar totdeauna, simțindu-i mai acut îmbrățișarea. Deschidem ferestre spre noi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
le-ndreaptă spre infinit. Citește mai mult Purtăm în suflet mireasma anilor trecuți, speranțe și dorințeCe nu și-au găsit încă-mplinirea în noi.Pășim mai avid în universul care astăzi ne cheamă, ne-așteaptă,Și-am vrea sa-l zidim mai frumos, măi prosper.Păstrăm în noi nostalgia vremurilor apuse, uneoriTrăind-o pentru o clipă cu mintea fugară.Alteori, fredonând-o că pe un vers al timpului trecut,Dar totdeauna, simțindu-i mai acut îmbrățișarea.Deschidem ferestre spre noi orizonturi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
Ana Georgescu , publicat în Ediția nr. 1535 din 15 martie 2015. Acoperă-mă-n ține iubire Să-ți port pretutindeni vesmântul. Năframa-ți că inul subțire, Învăluie-mi pieptul și gândul. Altar fă-mi din tine iubire Să pot să zidesc necurmat, Doar vise ce-aduc fericire, Prin ține, să trăiesc mai curat. Iubire nicicând nu apune, Nicicând nu cunoaște-asfințitul, Ci tot mai frumoasă, măi vie Învăluie-mi pieptul și gândul... Citește mai mult Acoperă-mă-n ține iubireSă-ți port
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
tot mai frumoasă, măi vie Învăluie-mi pieptul și gândul... Citește mai mult Acoperă-mă-n ține iubireSă-ți port pretutindeni vesmântul.Năframa-ți că inul subțire,Învăluie-mi pieptul și gândul.Altar fă-mi din tine iubireSă pot să zidesc necurmat,Doar vise ce-aduc fericire,Prin ține, să trăiesc mai curat.Iubire nicicând nu apune,Nicicând nu cunoaște-asfințitul,Ci tot mai frumoasă, măi vieînvăluie-mi pieptul și gândul...... III. PRIETEN DRAG, de Ana Georgescu , publicat în Ediția nr. 1509 din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
Sfințit Iar Pangratie, cu râvnă, Credința a răspândit ! A adus roadă bogată, pentru IISUS Cel Înviat Că și pe Bonifatie (Dregător), l-a Botezat ! Un Locaș de Închinare pentru creștinul cel smerit Din dragoste pentru CHRISTOS, cu multă râvnă a zidit ! Dar n-a avut în insulă, doar c reștini Închinători Că unii păgâni rămas-au, pentru idoli, jertfitori... Plecând Bonifatie, păgâni l-au pândit și prins Și cu plăcere Diavolească, l-au chinuit și l-,au ucis... Doar trupul său
CUV.ATANASIE ATONITUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379936_a_381265]
-
negura-i pe ea, Din Tabor trimite sfânta Ta Lumină Să ne lepădăm de a noastră vină. Noi suntem la poale, Tu ne-aștepți în vârf, Drumul este greu și tare abrupt, Trepte nevăzute se ivesc în zare Le-a zidit Iubirea Ta izbăvitoare. Inima și mintea se unesc întruna, Când pe coji de nucă așezăm minciuna Și-atunci se aprinde ruga-n miez de noapte, Mai scăpăm de noi, doar prin bune fapte! Răstignim păcatul și-nviem în zori, Ne
ÎN LUMINA TA, de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380014_a_381343]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > PĂGÂNII... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Duminică, 10 Aprilie 2016 Ferice de cuvântul în care m-ai zidit! Din Valea Plângerii și până-n Munți, Din Răsărit și până-n Asfințit Sunt tot mai răi păgânii și mai mulți! Toți spinii din cununa Ta mă dor Și stropi de sânge-mi picură pe cale, E-atâta ură, Doamne-n ochii lor
PĂGÂNII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381962_a_383291]
-
Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 1970 din 23 mai 2016 Toate Articolele Autorului Timpul mă amăgea Cu eternitatea Dacă voi curge laolaltă cu firele De nisip din clepsidră spre negurile Vorticoase ce se revarsă în nemărginire. M-a zidit în clipele ce alergă Inexorabil, în cursă fără întoarcere și m-a înghițit într-o clipire. Mă crezusem o pasăre curcubeu iubită de voracele zeu Și eram doar o fărâmă de clipă Într-o infinitate de epoci apuse. Mă crezusem
MĂ CREDEAM NEMĂRGINIRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382001_a_383330]
-
greu de pietre dau- nu-ncununează nicio primăvară, De nu ai înțeles de ce mai stau Când tu m-alungi, cu firea ta ușoară... Îți place și te plac în toate, știi Dar nu din toate se culege Viața Și nu zidesc din flori de păpădii Mai mult ce-n mine am numit 'speranța'... Oprit e pasul, dansul încurcat, Mă-ntorc în sine când orchestra tace- Privesc la drumul alb, însingurat Și zău..., nu știu dacă mai am ce face! Cum suflă
TU ȘTII... de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382022_a_383351]
-
zgomotoasă a cântecului modern, ca un țipăt de alarmă! Maria Stroia, dincolo de imaginativ și romantic aduce aminte de mentorul ei, neuitatul artist, cântăreț alipit de inima pădurenilor, Drăgan Muntean. Cu voia și fără voia sa, în spiritul artistei s-au zidit cărămizile temeliei dragostei de folclor, ale lui Drăgan Muntean, pentru că l-a iubit și urmat; s-a împietrit în ea zelul căutării, lustruirii, înfrumusețării și dăruirii folclorului, inimilor însetate de folclor. Se observă în aceasta că Maria Stroia a ucenit
MARIA STROIA. FRUMOASĂ CÂNTĂREAŢĂ CU PUTERI ARTISTICE ÎN URCARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382061_a_383390]
-
Vodă-n gândul său: „Semnu-i dat de Dumnezeu!” Fruntea spre pământ și-o pleacă, Ochii lui în lacrimi joacă. Face cruce în neștire, Cu credință și iubire, Copleșit de întâmplare Și spune cu voce tare: - Doamne, îți făgăduiesc Mănăstire să zidesc, Lumea să îngenuncheze În veci să se minuneze! Apoi cheamă un arcaș, Cel mai falnic flăcăiaș Și îi dă scurtă poruncă: - Ia în șa de te aruncă Și te du-n sălbăticie Sus, pe Bistrița-Aurie, Urci în munți până zărești
SĂGEATA CU VÂRFUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382092_a_383421]
-
șa Vodă-Ștefan. La ale pădurii poale Se deschide-n a lor cale O poiană înflorită, Parcă de rai dăruită. - Stați, oșteni, acesta-i locul, A venit, iată, sorocul Să-nălțăm o mănăstire, Loc de rugă și simțire Creștinească, așadar, Vom zidi sfântul altar Iată, unde va cădea Săgeata asta a mea! Și puse în arc săgeată Cea în Ciocănești lucrată, Cu vârf bine aurit Și trupul meșteșugit, Apoi o lăsă să zboare Peste valea cea în floare. Iar în locul ce căzu
SĂGEATA CU VÂRFUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382092_a_383421]
-
Într-o zi de primăvară Ștefan a văzut un nor Ce s-a ridicat și-n zbor S-a făcut așa, deodată, Într-o ageră săgeată, Iar apoi fără de știre În frumoasă mănăstire, Tot așa, pe negândite, Pietrele vor fi zidite Și cu mare bucurie Și cu mare măiestrie. Iar când clopotul cel mare Va suna de sărbătoare, Ștefan-Vodă și ai lui, Să se-nchine Domnului, Vor veni cu-ai lor plăieși, Cu boieri și cu răzeși, Iar săgeata aurită Va
SĂGEATA CU VÂRFUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382092_a_383421]
-
înfrângerea. Bucuriile nu pot fi perfect detașate de necazuri, nici acceptate doar de ele, în defavoarea încercărilor, a necazurilor și a smintelilor de tot felul, important fiind modul în care știm și reușim să le depășim!... Cel ce nu și-a zidit viața pe temelia credinței și a sincerității autentice, ar putea înclina să creadă că această lume este, mai degrabă, o „vale a plângerii”, odată ce venim aici plângând și plecăm din ea suspinând, fie după ea, fie de durere. Povestea vieții
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
ce corodează lumi Furtuni să-mblânzească în părul celei pe care o aștept... Pe piept nu mai este loc de temeri și regrete. Suspinul Al doilea vis se naște și îmi oferă taina și febra Tenebra ce amorțește priviri și zidește pasul, Glasul ei în palme reci se sparge Și-ncet se retrage fărâmițat, sugrumat și înecat Sub mări, sub uitări, în acorduri de pierdute cântări. Regăsirea E cel din urmă vis pe un rug aprins Și un dor nestins, necuprins
3 PENTRU REGĂSIRE de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380546_a_381875]
-
MOMENT ÎNTR-O NOAPTE Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Când cucuveaua mușcă luna de un colț, Sub pleoapă de pământ pândește ca un hoț, Un bocet de gorun, pasăre vicleană Zidită-n cuvânt precum o altă Ană. Cușmă neagră noaptea se varsă în ploaie, Urlă așteptarea, lacrimă văpaie, Ca un corb pribeag și nesătul trecutul Te mâna din urmă umbrind începutul. Furnicarul lumii colcăie-n ispită, Fățarnic botează clipa travestită, Pierdută
MOMENT ÎNTR-O NOAPTE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380532_a_381861]
-
iarăși toți zimbrii domnești! venit-a dreptatea! - ieșiți la ferești! ...ucigașule sfetnic - un' te pitești? venit-a dreptatea! - voievozii-n cutremur Moșia vor iarăși s-o ia-n stăpânire sfânt cerul s-aducă din fundul de vremur': Lumina și Crezul zidesc noua fire! vai vouă! - vai vouă! - ucenici vrăjitori fătați pe meleaguri de nu știu ce nori... va fi foc - va fi jale - căci vechi veghetori vin Strașnica Lege să fulgere-n zori! ...iar visez caraghios și-mpotriva de lume - ochii mei tulburi
OLIMPIADE FURATE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380561_a_381890]
-
florile câmpului vara, încât este greu să te oprești la una singură. Astfel, precum albina ce culege nectarul din toate florile si poetul înmănunchiază într-un minunat buchet pe Eva cea dintr-„un paradis provizoriu”, pe Ana pe care „ar zidi-o în ziduri năruite ca meșterul Manole”, pe Adela maculată -n „imaculate zăpezi”,dar și pe Alice „simțindu-se iubită”, pe Diana ce „croșetează vise”, Dida cu „zâmbetul... rază de soare”, Doina „de la Doine, de la Doine”, Camelia „efemeră, inaccesibilă ca
ÎN AŞTEPTAREA CELEI CE MĂ INARIPEAZĂ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380567_a_381896]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > SUFLET RĂTĂCIT ÎN TOAMNĂ Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Un lut străin mă ține prizonieră și mă zidește-ntr-un castel de oase cu gust de cloroform și de migdale mă adâncește-n somnuri mincinoase Pe umerii albiți de vechi orgolii port lire adormite printre șoapte din haina veche-a rimelor necoapte țes trapele secrete peste noapte Mai
SUFLET RĂTĂCIT ÎN TOAMNĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380612_a_381941]
-
Iisus Hristos, la 8 noiembrie 1920, izbăvindu-se de toate ispitele acestei vieți, pentru care s-a învrednicit să se numere în ceata Sfinților lui Dumnezeu. Ucenicii săi, după ce l-au plâns mult, l-au înmormântat, după rânduială, în biserica zidită de el, făcând multe minuni de vindecare cu cei bolnavi, care alergau cu credință la ajutorul lui. Trecând mai bine de douăzeci de ani, trupul său s-a aflat în mormânt întreg și nestricat, răspândind multă mireasmă. La 3 septembrie
VIAŢA ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH NECTARIE DIN EGHINA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379231_a_380560]
-
Hristos, atrag atenția în chip explicit asupra identității euharistice și comunitare a morții lor. "Jertfelnicul este gata, spune Sfântul Ignatie, voi ajunge prin dra¬goste în corul îngerilor, sa cânt Tatălui, în Hristos Iisus." La rândul ei, Biserica care se zidește în jertfă și cântare euharistică, răspunde în același ritm frățesc, cu râvna ei spre Iisus Hristos, împlinind cererea mucenicului și recunoscând dimensiunea sacramentală a jertfei sale. Martirul Sfântului Alexandru este relevant în acest sens. În timp ce Sfântul era martirizat, creștinii lăudau
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379228_a_380557]
-
urmată de Jertfa colectivă, curată a miilor de prunci sacrificați, completată cu jertfa Sf. Prooroc Ioan Botezătorul, a lui Iisus, a diaconului Ștefan, a Sf. Apostoli și a ucenicilor acestora, generație după generație. Persecuțiile creștine în primele veacuri de prigoniri zidesc de fapt Biserica luptătoare a Mântuitorului. Istoricul bizantin Nichifor Calist, consemnează prigoana împăraților Dioclețian și Maxențiu și jertfa de proporții a creștinilor din Nicomidia: 20.000 de creștini adunați să cinstească Ziua Nașterii Domnului au fost arși de vii. (Preot
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]