2,112 matches
-
sculptorul Gorduz. Cît despre imaginile datorate lui Dan, economia lor stringentă, de alb-negru catifelat și totodată definitiv, ritma un veritabil recital, de zi și de noapte, al Columnei, încrucișat cu alte prezențe complementare, arcuirea concavă, de pildă, armonic solidară, a zidirii numită Mercati trajanei. Experiența, cu fervoarea ei fără concesii, ne-a părut demnă să întrețină, peste ani, gesturi de legitim rapel, destinate aceleiași ambianțe, însă cu o sporită anvergură. Retrospectiva Dan Er. Grigorescu din ianuarie 2008, de la Galeria Dialog, procura
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
care THEODOR RĂPAN o admite: Gloria prin Cuvânt („Ah, nu mă lasă gloria-mi regală/Și nici nu vreau să dau azi socoteală/ Spre a-nlumi nimicul, o himeră!”) - Logos-ul este singura Armă/Armată Celestă („Cuvintele îmi sunt oștiri vernale,/ Zidirile luminii mă așteaptă,/Topiri vuinde brațele îndreaptă:/ Refac doiniri de jad, monumentale!”), prin care merită și chiar trebuie să fie cucerite Lumea și Iubirea. Din nou, două comple mentarități semantice, la THEODOR RĂPAN! Iubirea fiind echivalentul semantic-demiurgic al Armoniei Cosmice
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
fără ca sintagma să fie conotată conradian. Căci "apărarea civilizației și culturii este o sarcină imediată, concretă, pe care și-au luat-o oamenii muncii din toată lumea, în frunte cu partidele comuniste și muncitorești". Servitutea artistului este cauționată prin participarea la zidire, sub semnul controlului partinic și al promisiunii emancipării umanității înseși. Anatomia complicității "creatorului"/ "criticului" la crima etatică poate începe din acest punct al enunțului partinic: "Privirea conștientă în viitor dă o perspectivă uriașă operei literare. Or, aceasta înseamnă în adevăr
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
împreună, proviziile nu se terminau niciodată, trăiam , fără-a afla nimic, în viața transformată. ÎNTR-UN MĂR Locuiește-ntr-un măr, în chiliile arcuite din sâmburi, pe solul forjat și smălțuit de flori vulcanice și minereuri, cu ochii țintă la zidirea de la sine-a frumuseții. Într-un măr, în sâmburii lui, durează-ți casă aspră, virginală, ca vizuina unei mici lighioane imobile sub viscolul exuberant. Adu-ți de-a rostogolul, răbdător, și rația de pucioasă, dinamita cotidiană, apoi te-ntinde-n
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
ostentativ uneori, decât în poezia lui Ioan Es. Pop, modelul nr. 1, de la care Teodor Dună preia destule imagini, stări și simboluri: blestemul care apasă familia (aici se simte și puțin Cristian Popescu), spațiul definit strict de uși/ferestre (și zidirea lor), pământul negru și rece sau groapa în care lumea pare că se afundă, putreziciunea lumii ce ajunge până sub podele, căutarea și disperarea exprimate prin scrijelitul cu unghia ș.a. abdicarea de la real și recviem (cu versul "avem o moarte
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13680_a_15005]
-
nunta de la Cana Din Galileea Pânea ta și Vinul Sunt la pământ. Degeaba cerți asinul Și hățul. îi îndeamnă neprihana Spre crucile naintemergătoare. Mirungere între profan și sacru dus de mână Apare pe la margini de cetate întru a doua grea zidire bate Vestigii dintr-o epocă bătrână Fără psalmistul David. înnoptate La nordul pleoapei rune-adânci îngână Agava aurorei de țărână: Veșmântul suprarealist a toate. Subt pașii surzi vulcanul amuțitul Sloboade pocăința lui opacă "Legat de ceruri eu sunt pângăritul" înalta cârjă
Horia Zilieru by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/10638_a_11963]
-
din gând bun. Încântat de cele cuprinse în articolul publicat în Timpul, el a venit să ne spună că a hotărât să înființeze un comitet, care ia asupra sa sarcina de a porni o mișcare și de a aduna banii pentru zidirea unei mărețe catedrale, cum se cuvine să aibă Bucureștii, capitala glorioasei Românii”. Cine era „Beizadea Mitică”? Dimitrie Ghica, zis „Beizadea Mitică” (31 mai 1816-18 februarie 1897), era fiul fostului domnitor pământean al Țării Românești Grigore Ghica și care, după studii
Mihai Eminescu, primul care a cerut o Catedrală a Neamului. Află povestea eşecului. Votează aici pro sau contra ideii () [Corola-journal/Journalistic/27308_a_28633]
-
strălucită inițiativă? Iată ce mai relatează aceeași prețioasă sursă, I.Slavici: „Comitetul s-a înființat, mișcarea s-a pornit și banii au început să se adune; deodată însă zelul s-a potolit și totul a rămas baltă. Se zicea, că zidirea unei catedrale mărețe e un lucru prea mare pentru ca să poate fi scos la capăt prin subscrieri de bună voie și guvernul a făgăduit că va purta el de grijă, ca să fie zidită, în adevăr o măreață catedrală, cum li se
Mihai Eminescu, primul care a cerut o Catedrală a Neamului. Află povestea eşecului. Votează aici pro sau contra ideii () [Corola-journal/Journalistic/27308_a_28633]
-
s-a ivit alt Mitică, D. A. Sturza care, ajuns ministru de culte, a luat hotărârea bărbătească și nu numai că a obținut un credit de 5 milioane pentru ridicarea catedralei, ci a și ales locul unde urma să se facă zidirea, - pe la fosta mănăstire Carimata, unde azi se află statuia lui C.A.Rosetti. Loc mai potrivit pentru așa ceva nici că s-ar fi putut”. Dimitrie A.Sturza a deținut portofoliul cultelor și instrucțiunii publice în cabinetul condus de Ion C.
Mihai Eminescu, primul care a cerut o Catedrală a Neamului. Află povestea eşecului. Votează aici pro sau contra ideii () [Corola-journal/Journalistic/27308_a_28633]
-
condus de Ion C. Brătianu (9/21 iunie 1881- 23 martie /4 aprilie 1888), în perioada 2/14 februarie 1885-1/13martie 1888. „Păcat numai că guvernul, din care făcea parte D.A.Sturza, a căzut mai înainte de a se fi început zidirea, iară urmașul lui D.A.Sturza la ministerul cultelor a găsit că pentru o catedrală cu adevărat măreață cinci milioane sunt prea puțini și a cheltuit banii pentru alte lucrări mai urgente și mai folositoare”. Carol I gândește, și el la
Mihai Eminescu, primul care a cerut o Catedrală a Neamului. Află povestea eşecului. Votează aici pro sau contra ideii () [Corola-journal/Journalistic/27308_a_28633]
-
zidari, pietrari și fel de fel de alți meșteri și maeștri peste două sute de ani. Minune prea de tot mare n-ar fi dac’ar trebui să treacă fie măcar și numai o sută de ani pentru ca să se poată începe zidirea unei catedrale la București - dacă mai e să se facă un asemenea început”. La 134 de ani de la lansarea ideii și 87 de la considerațiile lui Slavici, sub semnul tutelar al lui Mihai Eminescu, marele proiect al Catedralei Neamului pare, mai
Mihai Eminescu, primul care a cerut o Catedrală a Neamului. Află povestea eşecului. Votează aici pro sau contra ideii () [Corola-journal/Journalistic/27308_a_28633]
-
mântuire; să nu le nesocotim<footnote Idem, Omilii la Faptele Apostolilor, XXI, 4, P.G., LX, col. 169. footnote>. Iubirea lui Dumnezeu față de om constituie rațiunea și condiția procesului soteriologic. În virtutea acestei iubiri, Dumnezeu nu s-a întors cu totul de la zidirea Sa, nici n-a uitat lucrurile mâinilor Sale când omul s-a desprins, prin păcat, din comuniunea originară<footnote Diac. Asistent I. Bria, art. cit., p. 59. footnote>. Fiul lui Dumnezeu îmbracă prin chenoză chipul de rob (Filip., 2, 6-11
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
murdărește pământul așa de mult și nu face așa de necurat lucrul curat al lui Dumnezeu, ca faptul de a-l îndumnezei și de a-i aduce închinare întocmai ca lui Dumnezeu, așezându-l în locul Făcătorului și Ziditorului. Astfel toată zidirea a fost murdărită și adusă la stricăciune de către oameni; prin îndumnezeirea ei și prin închinarea ce i s-a adus<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Cuvântări morale, în Filocalia..., vol. VI, p. 115. footnote>. Pământul s-a întinat prin păcatul
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
vizuină luminată", un spațiu de siguranță dar și topos al unui teribil prizonierat. Tema încarcerării în structuri concentrice, de la "capul strîns puternic în scheletul craniului" pînă la "materia brută" ce-l izbește de pereții ei, dureros, este în fond drama zidirii în propriul destin: "Viața ta a fost așa și nu altfel", iată melancolia de a fi "unic și limitat" într-o lume "închisă în luminile și culorile ei hermetice". Personajul lui Blecher nu va putea deveni niciodată copac, cîine sau
MAI by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13877_a_15202]
-
aveau domeniul era bine știut doar neliniștea că dacă totuși vor fi ele cele alungate în cele din urmă domeniul să rămînă fără fisură neîmpărțit iar tot ce au agonisit pînă aici risipit să nu fie drept mărturie să stea zidirii lor în poem la urechile lui ajunseseră însă toate acestea astfel că atunci hotărî printr-un semn știut și văzut doar de cele în pîrgă să cheme la el în ceas de seară tîrziu din locul ei de pîndă de la
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
deslușeam aceeași pasiune cu care te aplecaseși asupra enigmelor trecutului nostru istoric, lupa cu care, de pildă, cercetând ceea ce se considera a fi un gol cultural dintre domniile voievozilor Mircea cel Bătrân și Radu cel Mare - mai precis dintre anii zidirii mănăstirilor Cozia (1388) și Dealul (1500) -, pus pe seama vicisitudinilor istoriei, constatai că, în fapt, acest gol nu existase. Bănuiesc că, tot așa, perioada pe care ai considerat-o stearpă, din viața ta, a fost, în realitate, plină de înfăptuiri, în
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]
-
Dumitru Velea XXIX. (piatra vie) (lui Mircea Ciobanu) 1. Cu lespedea în spate pentru unghiul zidirii; conturul umerilor scrie pe din lăuntrul pietrei - nimeni, dintre cei din spate, nu vede semnele afundate ale chipului meu; 2. astfel, cobor spre cuvântul uitat; cu cât mai mult sporește întunericul, cu mine se sapă literele de foc din care
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
poveștilor A răsărit ca un mag, după drumuri prin nemărginirea pustie. Cuprins de neliniști, într-un octombrie umbros, potrivindu-mi pașii Cu vedenii și gânduri, sub cobilițe-nclinat ori după butoiul cu braga, Coboram pe Vitan, bănuind nu departe sub zidiri Călărașii, Când apăru ca din zariște numele lui lăcrimat, Lucian Blaga. Nu, nu eram deloc în suferința unor impresii confuze, Ajuns aici dintre dealuri în necuprinderi de șesuri. La numele lui opreau, în așteptări și ocoliri, autobuze, Iar bulevardul deschidea
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
produse, expuse cu fantezie, smulgându-ne exclamații de admirație. Am urcat treptele înșurubate în armătura marelui turn, care amintea un moment crucial din istoria orașului Berlin. Am poposit pe treptele Pergamonului, care reprezenta un aspect din istoria Eladei, fixată în zidirea veche a monumentului, înainte cu peste două milenii. Am coborât de-a lungul râului Spree spre o magnifică așezare aflată într-o pădure la câțiva kilometri de Capitală, un loc excepțional de agrement, amenajat pentru recreerea populației iubitoare de natură
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13343_a_14668]
-
de odăi, cu tot felul de coloane și îngerași, cu balcoane înzorzonate (în care n-aveai cum să ieși fiindcă nu erau legate prin uși sau ferestre de interiorul casei!...), cu termopane albastre și verzi, cu turnulețe fără număr, mare zidirea, ziceai că e casa albă. Atâta doar că era învelită în marmură și faianță neagră, ce-i drept cam semăna cu un wc, dar ăsta a fost gustul lui. Cum am povestit, nu prea călca el prin palat, mai mult
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
mult cu cît ne aflăm în fața unui studiu de care s-a ocupat un singur autor. Se cuvine iarăși remarcat efortul de concentrare a datelor, ce vin dinspre domenii extrem de diferite. Schimbări de domni, de regim, războaie, cutremure și incendii, zidiri sau refaceri de biserici, legi trecute prin Cameră, înființarea principalelor instituții ale țării - acestea sînt genul de evenimente selectate de autor pentru a fi prezentate în carte. O istorie cunoscută sau mai puțin cunoscută, oricum una „oficială" și „mare". Dar
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
zice că Dumnezeu, știind dinainte despre căderea protopărinților noștri, a făcut lumea pentru urmașii lor ca parte a Proniei divine. Omul, chiar după pierderea raiului, avea astfel posibilitatea să cunoască pe Dumnezeu prin contemplația naturală a celor create. Deci toată zidirea acestei lumi văzute și simțite [...] s-a făcut ca un rai mai mare tuturor oamenilor, înainte de cel pregătit și sădit lui Adam în Eden [...] Pentru că știind, ca un înainte-știutor, greșeala aceluia și că, o dată scos de acolo, i se va
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
înainte de a face toate din cele ce nu sunt, cunoștința, firile și rațiunile tuturor lucrurilor, ca un Împărat al veacurilor și ca un mai înainte știutor, așa l-a făcut și pe omul plăsmuit după chipul Său, ca împărat al zidirii, să aibă rațiunile, firile și cunoștința tuturor lucrurilor în sine<footnote Cuv. Nichita Stithatul, Cele 300 de capete despre făptuire, suta a treia, cap. 10, în Filocalia..., vol. VI, p. 295. footnote>. Un alt scriitor filocalic Patriarhul Calist - menționează că
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002, p. 82. footnote>. Deci, toate îi erau supuse lui, ca unui ales al lui Dumnezeu, ca unui împărat și stăpân al făpturii. Și toate îl admirau ca pe o cunună cu totul desăvârșită a zidirilor lui Dumnezeu. În acest sens, Părintele Stăniloae precizează: Omul se afla și într-o armonie și cu natura. Blândețea sa nu alunga animalele din preajma sa. Lăcomia sa nu întina și nu înjosea natura. Văzând pretutindeni în ea pe Dumnezeu, se
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
deci omul fără măsură de aceasta numai prin simțire, asemenea dobitoacelor necuvântătoare, și aflând prin experiență că împărtășirea de cele sensibile susține firea lui trupească și văzută, a părăsit frumusețea dumnezeiască, menită să alcătuiască podoaba lui spirituală și a socotit zidirea văzută drept dumnezeu, îndumnezeindo, datorită faptului că e de trebuință pentru susținerea trupului<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, în Filocalia..., vol. III, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 31. footnote>. Omul trebuia să îndeplinească porunca, pentru că ea cuprindea întreaga
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]