7,223 matches
-
e mult... Dar acolo unde mergeți n-aveți nevoie nici măcar de atâta. Tăcu o clipă. înțelege că nu pot merge prin deșert încărcat cu pături, covoare și cratițe ca un negustor ambulant. Făcu semn unuia dintre oamenii săi. — Să se pună în mișcare. Ali! Rămâi aici cu patru oameni; știi ce ai de făcut dacă apare targuí-ul! Cincisprezece minute mai târziu, Laila se întoarse să privească pentru ultima oară, acolo jos, în fundul micii depresiuni, apa din guelta, jaimele și sheribele, caprele din țarc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din nou să bea și constată că în mașină erau două bidoane pline cu apă, unul cu benzină și mâncare suficientă. Se gândi îndelung; știa că trebuiau să plece de acolo cât mai repede, dar habar n-avea cum să pună în mișcare jeepul, care, în mâinile lui, era doar o grămadă inutilă de tinichea. încercă să-și aducă aminte. Locotenentul Razman conducea un vehicul identic și-i atrăsese atenția felul în care întorcea volanul într-o parte și-n alta și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de bucurie, și când Razman, pe deplin conștient de ceea ce face și de adevăratele sentimente ale acelei trupe de răzvrătiți, ceru în mod solemn ca toți cei hotărâți să-l urmeze să ridice brațul, păru că un singur resort invizibil puse în mișcare toate mâinile, făcându-le să se ridice spre cer la unison. Locotenentul zâmbi ușor și schimbă o privire cu soția sa, care-i zâmbi la rândul ei. Apoi se întoarse spre Ajamuc: — Pregătește totul, ordonă. Peste două ore plecăm - arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
colțul cel mai îndepărtat, încercând să se convingă că, de fapt, mașina aceea nu era decât un fel de autobuz mare, care mergea pe niște șine de oțel, evitând drumurile pline de praf. Dar când auzi fluierul și locomotiva se puse în mișcare cu o zdruncinătură bruscă, printre pufnituri, fiare ce se ciocneau între ele și țipetele mecanicului, îi săltă inima din piept și trebui să se țină cu forță de banchetă ca să nu se arunce în cap pe peron. Iar la coborâșuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
el pune mai mult unt pe pâine. Se pricepe să calce și rufe. Tata găsise într-adevăr un tren care știa să vorbească limba potrivită. Gonea pe șine mai lin și nu semăna cu ale noastre. La noi, trenurile se puneau în mișcare cu o zgâlțâitură, ca și cum ar fi fost izbite în spate de un altul. Atunci, toată lumea dinăuntru făcea un pas înapoi. Cine era toată lumea, aflasem eu odată, când mă duceam în vacanță la bunici. Erau mai întâi soldați ca aceia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o memorie ieșită din comun.” „Așa.” „Chiar așa, iar dacă mă întrerupi după fiecare propoziție, putem încă de pe acum să ne vindem biletele și să rămânem aici. Pentru că îți garantez că vom pierde avionul.” „Aha.” „Deci, când trenul s-a pus în mișcare, roțile au bătut zgomotos ritmul tadam-tadam și toți călătorii au făcut un pas înapoi. Doar știi cum sunt trenurile noastre. De patruzeci de ani, când pornesc ele, în traistele țărăncilor se sparg ouăle și sticlele cu vin. Și trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
m-am îngrijit singur. Tata a pus lângă mine o traistă cu pâine, slănină, brânză, roșii și mere. Găinile și canistra cu vin și-au ocupat locul în față, lângă el. Apoi am pornit la drum. Știi tu cum se pune în mișcare o căruță cu boi? Nu știi? La drept vorbind, nici n-ai cum. Nu prea te-am trimis noi pe tine la țară. Ei, când carul e încărcat din greu, de exemplu cu fân clădit într-o stivă înaltă, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se calmează, ca o pisică aproape moartă săltând spasmodic în stradă, o pisicuță călcată de mașină, mai zvâcnește de câteva ori, dar e deja moartă, la fel și eu, îngropată sub el, nu mai aștept nimic, doar frica îmi mai pune în mișcare sângele din când în când, ce se va întâmpla dacă mă concediază, ce se va întâmpla cu Noga, dacă pățește ceva? Încet-încet, aproape fără să îmi dau seama, speranțele uitate că până la urmă se va face bine încep să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mei, sunt ca două păpuși răsucite una în îmbrățișarea celeilalte, o lumină caldă de după-amiază de vară mă luminează, o lumină binecuvântată, lipsită de splendoare, neașteptată, anunțând venirea serii care deja își croia drumul către noi, cu bagheta sa răcoroasă, punând în mișcare frunzele aurii ale plopilor, iar dincolo de acest lucru, nimic nu este sigur și pare că nici nu mai este nevoie de nici un fel de asigurare, nici din cer, nici de pe pământ, tati, spune ea cu o voce fermă, parcă maturizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ar fi dacă ar fi adevărat. Uneori îmi e îngrozitor de dor de voi dar, în general, îmi adun toate forțele pentru a-mi vedea de propriile mele treburi. Așa cum voi hrăniți păsările și mergeți la câmp să munciți, eu îmi pun în mișcare, în fiecare dimineață, propriul meu resort. Până mă ridic din pat, mă spăl pe dinți, mă bărbieresc, iau micul dejun, mă schimb, ies din cămin și ajung la universitate, răsucesc de aproximativ treizeci și șase de ori arcul și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am plecat să mănânc ceva de cină. Oare câte zeci, câte sute de astfel de duminici mă așteptau de acum încolo? gândii eu. „Liniștite, pașnice și însingurate“, m-am trezit vorbind cu voce tare. Duminica nu răsuceam arcul ce mă punea în mișcare pe parcursul săptămânii. Capitolul al optulea Pe la jumătatea săptămânii am reușit să mă tai în palmă cu o bucată de sticlă. Nu observasem că unul dintre geamurile despărțitoare de pe raftul cu discuri era spart și nu-mi venea să cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
expresului de Sofia. Ajung la primul vagon și o arunc înăuntru. Vine și Sabina, îi aruncă rucsacul. Maiko ne promite că o să ne scrie. Ne așteaptă la Tokyo. Desigur, cum să nu. Trenul se zdruncină, clănțănește din măsele și se pune în mișcare. Maiko se îndepărtează lent făcându-ne cu mâna - obicei japonez. O țin pe Sabina pe după talie, facem și noi cu mâna. Pe lângă noi trec în goană cei care au sosit prea târziu. După ceafă, îmi dau seama că mulți sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
drog - ar trebui administrată numai în doze mici și sub supravegherea medicului. Ajungeam la ea pe la miezul nopții, dădeam drumul la Radio Romantic în surdină, aprindeam lumânările aromate și ne pierdeam unul într-altul timp de patru ore, până când se puneau în mișcare troilebuzele care scoteau în lumea civilizată muncitorii și manglitorii din Piața Reșița. Adelina se întorcea atunci cu spatele la mine, își flutura zulufii pentru somn și-mi făcea cu palma un semn scurt de la revedere. Dacă la început trupul ei cauciucat mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
hoț și-a aruncat cu toporul nimerindu-l în braț tocmai în momentul când voia să dezlege calul. Au! fir-ai al dracului, baragladină, a urlat hoțull și-a fugit în lătratul câinilor care s-au luat după el, fiind puși în mișcare de strigătele hoțului. Toți s-au trezit întrebându-se: — Ce e? Ce e? — Au venit hoții la cai. Noroc că Prințesa l-a observat și m-a trezit la timp. Au mânca-te-aș, Prințăso, fata noastră, v-am spus
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Când, cu greu, se desprinde Prințesa de ei și se urcă în autoturism, Eusebiu stamate le spune. — Rămâneți sănătoși și să vă meargă bine pe unde vă mutați cu șatra. — Să v-audă Dumnezău, boierule. — Când plecați? — Poimâine. Autoturismul se pune în mișcare. Țiganii îi fac Prințesei semn de adio cu mâinile. S-aveți grijă de Prințăsa! S-aveți grijă! continuă să strige toți până ce autoturismul nu se mai vede. O altă familie Când ajung acasă la familia Stamate, Prințesa se simte ca
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
la Gara de Nord. Acceleratul București Constanța era deja pe peron. Și-au luat rămas bun, Teofana a urcat în vagon la locul ei, și-a aranjat bagajul și a ieșit la fereastră să mai discute cu părinții. Când trenul s-a pus în mișcare și-au făcut semne cu mâna. — Să ai grijă de tine!i-a spus Sebi. Să fii cuminte! Teofana, a sfătuit-o și Zina. — Săru’ mâna! Vă pup!, le-a trnsmis sărutări pe palmă Teofana. În compartiment se ocupaseră locurile
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
îmbrățișat-o și a sărutat-o cerându-și iertare. — lartă-mă, Teofana, iartă-mă! Eram tânără peatunci cu minte proastă. Nu mă gândeam că se va ajunge aici. S-aveți grijă de voi, le-a spus Teofana când autoturismul s-a pus în mișcare. — Să mai vii pe-aici. Te așteptăm. Cât au vrut ei să discute în timpul mersului despre alte fapte, tot la drama care-i copleșea ajungeau. Nu-mi vine să cred prin ce trecem. Parcă trăiesc povestea altcuiva nu a noastră
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de porc, lături și balegă de vaci. Miroase-a râme! constată Dănuț. Pst, pst..., Boss, ce fac urâciunile alea mascate? șopocăiește Fratele, cu o mână pregătită să-i astupe gura lui Bogdănel cel tembel, la caz de nevoie. S-au pus în mișcare, cătinel-cătinel, 'tu-le mămulișca lor! Drăcia cu flexul merge în frunte! Cu falxul! Boss, am rugămintea să păstrăm proprietatea termenilor. Noblesse oblige! Lexical, după faza cu bomba, avem pretenții mari, de la tine! îl ironizează Poetul, sorbind ultima gură de coniac
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
său până ce n-au încheiat toate socotelile, să fie liniștiți până în februarie. I-a convenit și lui, mai ales că era hotărât să rămâie toată iarna în capitală, lângă Nadina. ― În sfîrșit! zise ea când îi auzi hotărârea. Imediat îl puse în mișcare să oprească loja cea mai bună pentru spectacolele fixate, specificând că s-ar considera dezonorată pe vecie dacă s-ar întîmpla să lipsească de la vreunul. Bărbatul alergă, se osteni. Nadina vru să-l mai cruțe: ― Dacă te plictisesc cursele, să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dragul mamei, dormi! zise femeia. Mai bine să dormi toată ziua, decât să te mai duci pe unde-ai fost! 2 ― Am plecat foarte exact! observă Titu Herdelea examinîndu-și ceasul și văzând că la nouă jumătate precis trenul s-a pus în mișcare. ― Măcar de-am sosi cu bine! zise Grigore Iuga cu o emoție abia stăpânită. Baloleanu, cu capul scos pe fereastra compartimentului, agita o batistă de mătase și murmura întruna cu vocea înecată: ― La revedere, Melaniei... La revedere!... La revedere! Când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de sânge... Se opri amărât că iar i-a venit sângele pe limbă. Ba acuma parcă și mirosul îi gâdila nările. Tănăsescu întoarse capul spre el, dar nu răspunse decât printr-o privire disprețuitoare. În schimb rosti câteva comenzi care puseseră în mișcare zidul de soldați... Țăranii fugeau mâncând pământul, îmbulzindu-se, strivindu-se, urlând. Se îngrămădeau mai ales pe șosea, dar mulți se împrăștiau și prin grădini, prin curțile caselor de margine, fiecare grăbit să dispară în fața gloanțelor. Pe câmp rămâneau doar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Până la sfârșitul călătoriei, când remorcherul va intre pe orbită circumterestră, acest petrol se va transforma îr produse petrochimice. Astfel de metode erau necesare de când niște indivizi hrăpăreți aspiraseră și ultima picături de petrol dîntr-un Pământ secătuit. Fuziunea și energia solară puneau în mișcare toate mașinile omului. Dar nu puteau înlocui petrochimia. Fuziunea nu produce mase plastice spre exemplu. Lumile moderne se lipseau mai ușor de energie decât de plastic. De aici prezența lui Nostromo, viabil din punct de vedere comercial în ciuda incongruității istorice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de război distruse în zona noastră. Parcă o văd și acum. Era urcată pe un schelet de lemn cam de un metru înălțime. Avea un ax orizontal prevăzut la capete cu coarbe, iar la mijloc avea un pinion dințat care punea în mișcare un alt pinion fixat pe a doua placă de piatră de moară ce se afla deasupra celei de jos care era fixă. Avea coș în jurul pietrelor ca făina să nu se împrăștie, iar deasupra coșului era pâlnia unde puteai pune
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
filosofia de exercițiul îndoielii. Între acea «fisură» de care s-a vorbit mai sus și «exercițiul îndoielii» există o conexiune intrinsecă. Filosofia apare ca interogație și îndoială față de «căile netede» ale opiniei comune sau ale sistematizărilor conceptuale exhaustive, o îndoială pusă în mișcare de înțelepciunea, superioară sugestiilor, și de luciditatea tare. Aceasta cere o forță interioară, un echilibru și o detașare prin implicare; o libertate spirituală exprimată prin angajare și atitudine, caracteristici tipice unei depline maturizări, unei umanități specifice vârstei mature, dar care
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
considerată sub profilul expresivității și al comunicării intersubiective, este una dintre acele teme al căror discurs pare să redobândească un interes viu și o semnificație bogată. Sexualitatea este socială prin natură, are la bază instinctul procreării, califică viața emoțională și pune în mișcare relații intenționale de simpatie și de repulsie. Socialitatea la rândul ei, în forma cea mai elementară de exprimare, se poate spune că ia naștere în contextul larg al sexualității. Vorbind de sexualitate ne dăm seama că e vorba, în fond
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]