16,092 matches
-
să curgă numai mană cerească din care să poată bea oricine și astfel să se vindece de orice fel de boală, toate acestea fiind pentru ca oamenii să vadă încă o dată puterea și dragostea lui Dumnezeu iar credința lor să se întărească. Dumnezeu, deși neîncrezător că acest lucru ar putea duce la binele oamenilor, ascultă de Sf. Pentru și transformă izvorul într-unul din care curgea doar mană cerească. În scurt timp, vestea se răspândește de puterile miraculoase ale izvorului și astfel
Biserica de lemn de la Schitul Foltea () [Corola-website/Science/320304_a_321633]
-
Tot dintr-o astfel de pisanie sau dintr-un alt izvor scris trebuie să se fi perpetuat tradiția înlocuirii unei alte biserici mai vechi, ridicate „înainte de 1531”, în Copăciș, unul dintre cele trei cătune ale vechiului sat. Acest fapt este întărit de datarea unor piese din structura turnului în iarna dintre anii 1529-1530. Prin această datare turnul din Copăciș/Breb se distinge între foarte rarele structuri de lemn datate ferm și păstrate în Carpații românești, și, până în prezent, singurul turn de
Biserica de lemn din Breb () [Corola-website/Science/320301_a_321630]
-
s-a alăturat Mișcării de la Oxford. El a publicat un manifest semnându-și inițialele, ceea ce a avut drept consecință angajarea sa în Mișcare. Ca urmare, unii au dat "Mișcării de la Oxford" numele de "„puseysm”". În 1836, membrii Mișcării și-au întărit coeziunea internă, opunându-se, în mod unanim, numirii lui "Renn Dickson Hampden" ca profesor regent de teologie la Oxford. În fapt, Conferințele lui Hampden din 1832 ("Bampton Lectures"), care au fost predicate de Hampden și pentru pregătirea cărora a fost
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
profesor regent de teologie la Oxford. În fapt, Conferințele lui Hampden din 1832 ("Bampton Lectures"), care au fost predicate de Hampden și pentru pregătirea cărora a fost asistat de Blanco White, au fost bănuite de erezie. Aceste suspiciuni au fost întărite de publicarea unui pamflet difuzat de Newman "Elucidations of Dr Hampden's Theological Statements", în care denunța teoriile lui Hampden. În această epocă, Newman a devenit redactor șef la "„British Critic”", și a susținut o serie de conferințe într-o
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
și la 20 km est de orașul Gura Humorului. Lucăcești este atestat documentar într-un uric emis la 3 decembrie 1462, când, pentru că se pierduseră uricele lui Drăgoi Viteazul pentru satele Drăgoiești, Lucăcești, Botești și Căcăceani, Ștefan cel Mare (1457-1504) întărește aceste moșii lui Lațco, ginerele lui Romașco și nepotul lui Drăgoi Viteazul. De la Lațco, moșia a trecut apoi la sora lui Lațco, Vasutca, jupâneasa lui Stanciul aurarul, fiind întărită printr-un uric la 24 septembrie 1498. Lucăcești, Drăgoiești, Botești și
Biserica de lemn din Lucăcești () [Corola-website/Science/320318_a_321647]
-
pentru satele Drăgoiești, Lucăcești, Botești și Căcăceani, Ștefan cel Mare (1457-1504) întărește aceste moșii lui Lațco, ginerele lui Romașco și nepotul lui Drăgoi Viteazul. De la Lațco, moșia a trecut apoi la sora lui Lațco, Vasutca, jupâneasa lui Stanciul aurarul, fiind întărită printr-un uric la 24 septembrie 1498. Lucăcești, Drăgoiești, Botești și Căcăceani au fost dăruite la 5 aprilie 1558 Mănăstirii Voroneț de către monahul Teodosie și sora lui, Odochița, copiii lui Drăgoi, feciorul Vasutcăi și al lui Stanciu aurarul. Destinul Lucăceștilor
Biserica de lemn din Lucăcești () [Corola-website/Science/320318_a_321647]
-
de Tulova, dar care își avea curțile la Drăgoiești. Din cauza faptului că uricele lui Drăgoi Viteazul pentru satele Drăgoiești, Lucăcești, Botești și Căcăceani se pierduseră, domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) a emis la 3 decembrie 1462 un uric prin care întărea aceste moșii lui Lațco, ginerele lui Romașco și nepotul lui Drăgoi Viteazul. Acel act este considerat a fi prima atestare documentară a satului Drăgoiești. Moșia a trecut apoi la sora lui Lațco, Vasutca, jupâneasa lui Stanciul aurarul, fiind întărită printr-
Biserica de lemn din Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/320320_a_321649]
-
care întărea aceste moșii lui Lațco, ginerele lui Romașco și nepotul lui Drăgoi Viteazul. Acel act este considerat a fi prima atestare documentară a satului Drăgoiești. Moșia a trecut apoi la sora lui Lațco, Vasutca, jupâneasa lui Stanciul aurarul, fiind întărită printr-un uric la 24 septembrie 1498. Cele patru sate menționate mai sus (Drăgoiești, Lucăcești, Botești și Căcăceani) au fost dăruite la 5 aprilie 1558 Mănăstirii Voroneț de către monahul Teodosie și sora lui, Odochița, copiii lui Drăgoi, feciorul Vasutcăi și
Biserica de lemn din Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/320320_a_321649]
-
de 6 decembrie. Biserica de lemn din Românești nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava, deși are o vechime mare. Prima atestare documentară a satului Românești datează din 15 martie 1490, când Ștefan cel Mare a întărit Episcopiei de Rădăuți dreptul de stăpânire a 50 de sate "„care au fost date de ... Alexandru voievod”". Biserica de lemn din Românești a fost construită în jurul anului 1759. Biserica dispune de manuscrise liturgice în limba slavonă din secolul al XVI
Biserica de lemn din Românești, Suceava () [Corola-website/Science/320328_a_321657]
-
domeniul managementului tehnologiilor. "Integrarea verticală" este un stil de control al managementului și reprezintă procesul prin care mai multe faze în producția și/sau distribuția unui produs sau serviciu sunt controlate de o singură entitate sau companie pentru a-și întări poziția competitivă pe piață. Companiile integrate vertical sunt unite printr-o ierarhie și au un proprietar unic. Fiecare membru al ierarhiei produce un produs/serviciu diferit, iar produsele se combină pentru a satisface o necesitate comună. Integrarea verticală este deseori
Managementul tehnologiilor () [Corola-website/Science/320333_a_321662]
-
consolideze controlul asupra mișcării naționaliste de aici, bazându-se pe organizațiile locale din Galiția. OUN-B nu era capabilă și nu era dornică să se opună în mod deschis germanilor în 1942 și a ales în schimb să-și reorganizeze și întărească rețeaua clandestină, să-și amplifice munca de propagandă și să creeze stocuri de arme și muniție. Unul dintre punctele cele mai important al activității OUN-B a fost infiltrarea membrilor și simpatizanților organizației în rândurile poliției locale. OUN-B a reușit să
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
relativ simplu. Diviziile a 4-a și a 5-a Pușcași Marini aveau să debarce pe plaja de sud-est și să se concentreze la început pe a ocupa Muntele Suribachi, aerodromurile din sud, și coasta vestică. Odată terminată aceasta, linia, întărită cu Divizia 3 Pușcași Marini, avea apoi să se îndrepte spre nord-est. În pregătirea invaziei, bombardierele B-24 Liberator operând din Insulele Mariane a bombardat insula vreme de 74 de zile. Serviciile de informații americane au observat, însă, că acestea au avut
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
formată din unele din cele mai bine pregătite unități japoneze, pe lângă care în vestul Manciukuo la Hailar a fost desfășurată Divizia 23 Infanterie cu câteva unități de grăniceri. În 1939 Cabinetul Japonez a dat dispoziții ca Armata Kuantung să fie întărită, iar granița fortificată. Din cauza distanței mari până Japonia, Armata Kuantung avea o anumită autonomie în acțiune și nu avea nevoie de aprobare din partea guvernului japonez să acționeze agresiv împotriva sovieticilor. Forțele sovietice erau formate din Corpul Special 57 din Districtul
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
a terminat cu înfrângerea locală a japonezilor, pe care Armata Kuantung nu intenționa s-o accepte. Din mai 1938 la comanda trupelor de pe Frontul din Extremul Orient a fost numitGrigori Ștern. Lucrurile devenind serioase, ambele părți au început să-și întărească forțele din zonă. În curând japonezii aveau în zonă 30.000 oameni. Stalin a numit un tânăr și talentat ofițer, Gheorghi Jukov în funcția de comandant de corp de armată să se ocupe de operațiunile de represalii. Jukov a sosit
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
malul de vest al râului. Între timp, mai la sud și spre est, un alt grup, sub comanda locotenent-generalului Yasuoka urma să atace forțele sovieto - mongole de pe malul de est, forțând trecerea spre pod. Încă în curs de a-și întări forțele, Jukov era în netă inferioritate, doar cu 12.000 de oameni .. Dispunea de artilerie bună, o logistică bună și superioritate în blindate, având 450 de tancuri și autoblindate. La început, forța de învăluire condusă de Komatsubara progresa bine . Regimentele
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
cap de pod pe malul vestic al fluviului Halha (Halhân Gol), de unde aveau posibilitatea să lanseze atacuri asupra trupelor sovietice aflate dincolo de lacul Baikal. După acest insucces japonezii nu au mai încercat ofensive, limitându-se doar la activități de recunoaștere, întărindu-și în continuare trupele în zonă. Obiectivul lor acum era un atac puternic, concentrat.
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
moment, a fost inițiativa numeroșilor muncitori care au reușit să-și asume responsabilitățile administratorilor și specialiștilor înlăturați de Thiers. După doar o săptămână, Comuna a fost atacată de elemente ale armatei (inclusiv foști prizonieri de război eliberați de germani), fiind întărită în ritm rapid la Versailles. Garda Națională a început ciocnirile cu armata regulată de la Versailles la 2 aprilie. Niciuna din părți nu încerca să declanșeze un mare război civil, dar niciuna nu era dispusă să negocieze. Suburbia Courbevoie a fost
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
Edward vestea înfrângerii, posibil când Edward era la Nottingham, dar, fie că așa s-a întâmplat, fie că altfel, Edward a organizat rapid un contraatac. Până la sosirea lui Edward, însă, lancastrienii, conduși de Somerset și de Richard Woodville, Lord Rivers întărise podul și pusese forțele ușoare pe malul sudic al Aire-ului pentru a întârzia avansul yorkiștilor. Când a sosit Edward cu grosul armatei sale, ea nu a putut recuceri trecerea, în ciuda unei bătălii grele care a durat de la prânz până la ora
Bătălia de la Towton () [Corola-website/Science/321069_a_322398]
-
combatanții a trebuit să se oprească să tragă cadavrele din drum înainte de a ajunge la dușmani. Luptele au continuat câteva ore, niciuna din părți necâștigând un avantaj decisiv, până la începutul dupăamiezei, când a sosit și contingentul lui Norfolk, care a întărit flancul drept yorkist. Lancastrienii de pe flancul stâng au fost astfel depășiți numeric, în această parte a câmpului de luptă începând dezastrul lancastrian. Unii dintre lancastrieni au încercat să fugă spre nord, către Tadcaster, dar majoritatea erau acum împinși spre dreapta
Bătălia de la Towton () [Corola-website/Science/321069_a_322398]
-
ales, de acordarea, în urma tratatului de la Adrianopol, de autonomie și de teritorii Serbiei, liderii bosniaci au strâns o armată și l-au proclamat pe Gradaščević vizir al Bosniei. Marele vizir a condus două atacuri nereușite împotriva rebelilor, care și-au întărit poziția în Bosnia și în Herțegovina. În primăvara lui 1831, însă, un nou atac otoman s-a sfârșit prin ocuparea Bosniei și fuga lui Gradaščević în Austria. La sfârșitul anilor 1820, sultanul Mahmud al II-lea a reintrodus mai multe
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
În urma unor revolte de la Sarajevo din timpul pregătirilor în care Abdurrahim-pașa a fost dat jos, Gradaščević l-a adăpostit pe acesta la Gradačac înainte de a-l ajuta să fugă din țară. Gradaščević a fost loial și succesorului lui Abdurrahim, Namik-pașa, întărind garnizoanele otomane din Šabac la ordinele acestuia. Punctul de cotitură pentru Gradaščević a venit odată cu sfârșitul războiului ruso-turc încheiat cu pacea de la Adrianopol la 14 septembrie 1829. Conform tratatului de pace, Imperiul Otoman trebuia să acorde Serbiei autonomie. Serbia autonomă
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
favorabilă autonomiei, ca un pas intermediar. Reacționând la ajutorul dat de guvernul de la Atena rebeliunii din Creta, otomanii au transferat o bună parte a armatei lor în Balcani, în nordul Tesaliei, în apropierea granițelor Greciei. La rândul ei, Grecia a întărit pozițiile armatei sale din regiune. Forțele neregulate elene, în principal membre ale "Ethniki Etairia" (susținători ai "Megali Idea"), au atacat fără ordin avanposturile turcilor . Ca răspuns la aceste atacuri, Imperiul Otoman a declarat război Greciei pe 17 aprilie. Războiul din
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
-lea o mare parte a terenurilor agricole ajung în posesia armenilor Kapri (Michael, Albina și Emanuel Kapri). Prima mențiune scrisă cu privire la existența unei biserici în Calafindești este documentul lui Ștefan cel Mare din 15 martie 1490 prin care Domnul Moldovei întărea Episcopiei Rădăuți nu mai puțin de 50 biserici cu popă cu toate dările, biserici care au fost date acestei episcopii încă de bunicul său, Alexandru cel Bun (1400-1432), printre care și "„a 29-a biserică, la Calafendești, cu popă”". Recensământul
Biserica de lemn din Calafindești () [Corola-website/Science/321134_a_322463]
-
aprilie - iulie 1623, se menționează că fiind ""scos din patria domniei sale"", domnitorul Ștefan Tomșa ""n-a putut-o sfârși"" în prima domnie. Astfel, în a doua domnie ""a sfârșit cu totul și această sfântă mănăstire Solca... și a miluit și întărit acest dumnezeiesc hram cu sate și cu vaduri de moară și cu țigani și cu vii și cu alte felurite miluiri"". Ștefan Tomșa făcea mănăstirii noi danii și întăriri de proprietăți într-un document din 25 iunie 1623 în care
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
lemn din Mesteacăn păstrează în mod excepțional forma arhaică a celor mai vechi biserici de lemn din România, ceea ce-i acordă o valoare de unicat în Muntenia. Portalul sculptat și brâul în relief, pisania și crucea de piatră din fața intrării întăresc valoarea artistică și documentară a acestei biserici de cimitir. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Un moment important din trecutul bisericii este redat de pisania cioplită în peretele de apus, în dreapta intrării. Textul în limba
Biserica de lemn din Mesteacăn, Dâmbovița () [Corola-website/Science/321171_a_322500]