16,557 matches
-
1980. În context, se poate vorbi și de „sentiment național” (concept în uz de la sfârșitul secolului al XIX-lea) sau de „conștiință națională” (în uz încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea), când este în discuție sentimentul de apartenență a unei persoane la o naționalitate. Toate aceste expresii desemnează, în mod nuanțat, sentimentul unei persoane față de o națiune de care aparține. Ele pot fi folosite și pentru a desemna „punctele comune”, reale sau presupuse, ale unor persoane care se
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
ale unor persoane care se recunosc ca aparținând unei aceleiași națiuni, aceste puncte comune formând toate la un loc, o caracteristică comună, un habitus al lor. Nu trebuie confundată identitatea națională, care este un sentiment, cu naționalitatea, care desemnează o apartenență, fie politică sau juridică (în sensul de cetățenie), fie etnică. Cum sensul expresiei „identitate națională” variază de la o comunitate la alta, este dezirabilă definirea ei cât mai clară (fie și numai din cauza polisemiei termenilor "identitate" și "națiune"). În a doua
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
Acestea fiind spuse, este foarte greu de precizat momentul istoric al începuturilor acestei idei moderne: Greenfeld vede aceste începuturi în Războiul Civil Englez, Anderson în războaiele de independență sud-americane, Alter în Revoluția Franceză, Breuilly și Kedourie situează începuturile ideii de apartenență națională atât în romantismul german cât și în reacția internațională la revoluția franceză, iar Calhoun susține că aceste începuturi nu corespund unui moment precis în sens cronologic, ci unei perioade marcate de multiple schimbări socio-istorice care au provocat o apariție
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
moment precis în sens cronologic, ci unei perioade marcate de multiple schimbări socio-istorice care au provocat o apariție graduală a noii idei. În mod similar, este foarte greu de precizat locul unde a apărut la nivelul maselor populare ideea de apartenență națională. Într-o viziune simplificată și pur cronologică, revoluția nord-americană din cea de-a doua jumătate a secolului XVIII ar fi prima acaparare a puterii politice de către un curent naționalist (deși termenul de "națiune" nu este menționat în Constituția Statelor Unite ale Americii
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
rol mai important decât cărțile (accesibile elitei) în conturarea conștiinței existenței unei comunități. Această conștiință a fost verbalizată prin împărțirea lumii între "America noastră" și "capitala regală din Europa". Deja prezent la nivelul elitelor burgheze în timpul războaielor napoleoniene, sentimentul de apartenență la o entitate națională s-a dezvoltat în Europa și în America de Nord și de Sud de-a lungul întregului secol al XIX-lea, în contextul în care ideologia romantică a insuflat indivizi din rândurile elitei burgheze (urmați uneori de marea
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
în care ideologia romantică a insuflat indivizi din rândurile elitei burgheze (urmați uneori de marea masă a populației) să se ridice la luptă împotriva imperiilor și a monarhiilor, bazate pe dreptul divin, care dominau lumea. Însă dezvoltarea acestui sentiment de apartenență individuală la un corp social imens (format dintr-o mulțime de indivizi atât de mare încât cunoașterea personală a tuturor celorlalți era imposibilă) nu ar fi putut avea loc în secolul XIX dacă nu ar fi fost create încă din
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
dacă nu ar fi fost create încă din secolele XV-XVI anumite condiții prielnice, constituite dintr-o foarte complexă îmbinare de factori psihologici, sociali și tehnologici. În acest sens, felul în care individul își reprezintă forma de organizare socială presupusă de apartenența la o națiune este foarte diferit de reprezentările celorlalte forme de organizare socială concepute și cunoscute anterior. Înainte de apariția ideii de apartenență națională, individul îi percepea pe ceilalți ca fiind "asemenea" și ca făcând parte din aceeași comunitate cu el
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
sociali și tehnologici. În acest sens, felul în care individul își reprezintă forma de organizare socială presupusă de apartenența la o națiune este foarte diferit de reprezentările celorlalte forme de organizare socială concepute și cunoscute anterior. Înainte de apariția ideii de apartenență națională, individul îi percepea pe ceilalți ca fiind "asemenea" și ca făcând parte din aceeași comunitate cu el în măsura în care ceilalți trăiau în același oraș (orașul fiind cea mai mare unitate comunitară a elitelor, care implica atât ideea de apartenență cât
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
de apartenență națională, individul îi percepea pe ceilalți ca fiind "asemenea" și ca făcând parte din aceeași comunitate cu el în măsura în care ceilalți trăiau în același oraș (orașul fiind cea mai mare unitate comunitară a elitelor, care implica atât ideea de apartenență cât și ideea de cultură comună), în același sat sau făceau parte din același neam (familie lărgită) cu cel ce își punea problema alterității. Prin urmare, ceilalți erau percepuți drept "asemenea" în măsura în care puteau fi cunoscuți în mod direct și nemijlocit
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
de politicile sociale implementate de state (medicalizarea vieții sociale, educația obligatorie etc.) și de avansul tehnologic fără precedent care au provocat atragerea unui număr mai mare de indivizi în schimbul de informații și de idei. Dezvoltarea condițiilor propice apariției ideii de apartenență națională este direct dependentă de anumite schimbări tehnologice (de la invenția tiparului la jumătatea secolului al XV-lea, care a facilitat comunicarea în rândul populației bogate și instruite, la implementarea sistemului de transport pe cale ferată în prima jumătate a secolului XIX
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
de aproximativ 95% - și care a cunoscut un prim avans substanțial în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când s-a introdus școlarizarea obligatorie în majoritatea țărilor occidentale). Astfel, în mediile elitei burgheze din Europa, apariția ideii de apartenență la o comunitate mai mare decât aceea familială sau decât aceea locală a avut loc începând cu secolele XVI-XVII, în urma ideilor induse de Reforma Protestantă. Influența Reformei Protestante a fost fundamentală deoarece printre tezele de bază ale acestei confesiuni se
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
secolul XX”, subliniind că nu dispunem de informații decât în privința segmentului instruit al populației și că este incorect să generalizăm de la elită la mase sau să confundăm naționalismul cu un „naționalism aristocratic”. Cu toate acestea, istoricul britanic examinează sentimentele de apartenență colectivă anterioare secolului XIX care pot fi asemănate cu "sentimentul național" sau cu "conștiința națională". După ce a dat la o parte criteriile etnice, lingvistice și religioase ca fiind puțin pertinente, Hobsbawm evocă existența la anumite populații a unei „conștiințe de
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
care formează aceste tipuri de grupuri este esențială pentru închegarea și existența grupului. Astfel, un regat, o castă, o breaslă sau o religie sunt în același timp asociații / organizații „obiective” de persoane și modalități „subiective” de interacțiune, de manifestare a apartenenței individului la o formă de organizare socială și de înțelegere individuală a existenței în comun. Același lucru poate fi spus despre "națiune": națiunile nu ar putea exista fără această componentă subiectivă a înțelegerii raporturilor individului cu ceilalți. Ideea de națiune
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
statut și de poziție inerente diviziunii muncii, diferențe care determină ansamblul experiențelor sociale și al aspirațiilor materiale ale individului. La rândul lui, Deutsch consideră că factorul comunicațional are un rol major în modelarea sentimentului național și a formelor naționalismului deoarece apartenența la un grup social (societate, „națiune”) este un aspect complementar al comunicării sociale care constă în abilitatea indivizilor de a comunica mai eficient despre unui număr mai mare de subiecte cu membrii unui anumit grup (societate, „națiune”) decât cu indivizi
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
și / sau aderarea individului la mișcările naționaliste se explică în parte printr-o reacție emoțională și prin mimetism social, dar și prin alegeri raționale și urmărirea unor interese. Or interesele, alegerile și reacțiile emoționale ale individului nu sunt determinate de apartenența lui etnică sau de apartenența etnică a celor cu care individul intră în contact. La nivelul vieții de zi cu zi, individul nu stabilește raporturi cu ceilalți în funcție de apartenența lor etnică, ci în funcție de interesul său personal. Prin intermediul acestor contacte personale
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
mișcările naționaliste se explică în parte printr-o reacție emoțională și prin mimetism social, dar și prin alegeri raționale și urmărirea unor interese. Or interesele, alegerile și reacțiile emoționale ale individului nu sunt determinate de apartenența lui etnică sau de apartenența etnică a celor cu care individul intră în contact. La nivelul vieții de zi cu zi, individul nu stabilește raporturi cu ceilalți în funcție de apartenența lor etnică, ci în funcție de interesul său personal. Prin intermediul acestor contacte personale și prin intermediul mijloacelor de informare
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
interesele, alegerile și reacțiile emoționale ale individului nu sunt determinate de apartenența lui etnică sau de apartenența etnică a celor cu care individul intră în contact. La nivelul vieții de zi cu zi, individul nu stabilește raporturi cu ceilalți în funcție de apartenența lor etnică, ci în funcție de interesul său personal. Prin intermediul acestor contacte personale și prin intermediul mijloacelor de informare în masă, individul cunoaște noi elemente culturale (valori, interpretări, feluri de a face, obiceiuri comportamentale, alimentare etc.) pe care le alege sau le respinge
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
dansuri precum sârba, care este dansată de românii de la sud de Carpați și de comunități vorbitoare a mai multor limbi pe ambele maluri ale Dunării); un alt exemplu de diversitate culturală în cadrul aceleiași etnii datorită evoluției istorice, e constituit de apartenența religioasă a românilor - ortodocși, greco-catolici, romano-catolici, baptiști, atei etc. Ținând cont de diversitatea culturală specifică oricărei națiuni, indivizii au identități multiple, semnificația fiecărei identități variind în funcție de contextul în care este asumată, ceea ce face uneori dificilă definirea identității naționale în funcție de criterii
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
ideii de naționalism civic. De aceea este foarte dificil a formula argumente întru limitarea politicilor imigraționiste în cadrul valoric al naționalismului civic fără a cădea într-un discurs tipic naționalismului etnic. În fine, construcționiștii nu pot trece cu vederea faptul că apartenența etnică, deși nu poate oferi o explicație satisfăcătoare a identității naționale, facilitează integrarea individului într-o națiune și îi oferă o bază pentru (auto)identificare. Juan Linz observă că într-o bună parte a secolului XX s-a încercat mai
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
este persoana care, fără a îndeplini criteriile conținute în definită dată în Convenție, primește în mod temporar protecție și drept de ședere pe teritoriul unui stat de refugiu, pentru motive de ordin umanitar. Refugiat ""prima facie"" este persoana care în virtutea apartenenței la un anumit grup, considerat a fi supus persecuției în totalitatea să, se presupune că are o temere bine întemeiata de persecuție în conformitate cu definiția dată în Convenție. La nivel mondial, la sfârșitul anului 2011, aproximativ 42,5 milioane de persoane
Refugiat () [Corola-website/Science/314610_a_315939]
-
efectuat în 2011, populația comunei Vărbilău se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (86,06%), cu o minoritate de romi (11,17%). Pentru 2,75% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,34%). Pentru 2,92% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Comuna Vărbilău are o suprafață de 4206 ha.(42,06 km²). Populația este grupată în
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
sunt români (86,06%), cu o minoritate de romi (11,17%). Pentru 2,75% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,34%). Pentru 2,92% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Comuna Vărbilău are o suprafață de 4206 ha.(42,06 km²). Populația este grupată în 5 sate, cel mai mare fiind Vărbilăul (peste jumătate din numărul total al populației) și are o densitate medie la nivelul comunei de 173
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
pentru peisaj. Lucrarea principală a acestui autor este „Topophilia” (1974). Geografia comportamentală nu și-a găsit ecoul în geografia românească nici ca expresie a behaviorismului, nici ca investigare a percepției asupra spațiului. Una dintre cauzele acestei situații ar putea fi apartenența geografiei comportamentale la tradiția geografică anglo-americană, iar geografia românească a fost întotdeauna mai apropiată de geografia franceză, unde behaviorismul nu a avut un prea mare succes. O altă cauză ar putea fi perioada de apogeu a geografiei comportamentale, în anii
Geografie mentală () [Corola-website/Science/314739_a_316068]
-
capăt Inchiziției spaniole, una din cauze fiind și aceea că Napoleon era în relații proaste cu papa Pius al VII-lea în acea perioadă. În ciuda acestor eforturi pentru a-și spori popularitatea, naționalitatea și sprijinul străin ale lui Bonaparte, plus apartenența acestuia la o lojă masonică, au garantat practic faptul că nu va fi acceptat niciodată ca monarh legitim de către majoritatea populației spaniole. În timpul domniei sale asupra Spaniei, Venezuela și-a declarat independența (1810) față de Spania, fiind prima națiune care recurge la
Joseph Bonaparte () [Corola-website/Science/313536_a_314865]
-
Un nume de familie, de multe ori doar nume, este o parte a numelui compus/derivat al unei persoane care indică apartenența sa la o familie. Folosit alături de prenume, care este conferit pentru a distinge individual un membru al familiei de ceilalți, utilizarea "numelui de familie" este o practică foarte răspândită în toate culturile umane, dar fiecare are regulile sale de aplicare
Nume de familie () [Corola-website/Science/313644_a_314973]