17,970 matches
-
o spumă de plăcere, pentru o clipă de extaz ce se va preface în fum [...] Am avut tot ce am dorit : glorie, putere, bogății, voluptăți de tot soiul, însă nu Puritatea ! [...] Ard pe rugul meu, dar nu eu l-am aprins, ci o putere fără de milă și mai mare decât toate : Soarta (III, p. 53). Personajul antic brutal și rudimentar se transformă pentru un timp într-unul angoasat și dilematic, înrudit mai degrabă cu protagonistul operei lui Shakespeare Necinstirea Lucreției, care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
triumfă prin aceea că împlinește destinul cu voința lui (p. 324). Remușcarea eroului mitic cade pe plan secund în tragedie. La Eschil, tragicul e dat de suferința fecundă a celui care se întâlnește cu misterul și îl biruie prin lumina aprinsă în conștiința sa (p. 326). Dacă legenda arată suferința pasivă a remușcării, tragedia subliniază nedumerirea etică activă a celui nesigur că și-a pedepsit mama pe drept (p. 328). Potrivit autoarei, Eumenidele, care celebrează împăcarea dintre toate registrele firii, anunță
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
poate fi aruncată, ruptă, pusă pe foc, ocărâtă și înjurată, ca și cum ar fi o persoană.” Traian Herseni 97. „Când citești cu glas tare îți arăți ție însuți că citești.” Victor Hugo 98.„A învăța pe altul să citească înseamnă să aprinzi focul; orice literă silabisită scânteiază.” Victor Hugo 99. „Cititor înseamnă cine înțelege o carte.” Nicolae Iorga 100. „Cărțile citite numai o dată sunt ca acei cunoscuți cărora nu le întorci vizita.” Nicolae Iorga 101. „Când mă cuprinde dor adânc de țară
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
mai ușor să pictezi căpcăuni și uriași decât eroi; precum e mai ușor să depășești natura decât să-i urmezi ei.” Voltaire 139. „Cu cărțile se întâmplă ca și cu focul de pe vetrele noastre: iei acest foc de la vecin, îl aprinzi la tine, îl dai altora și astfel e al tuturor.” Voltaire 140. „Puțini scriitori celebri, care să fi scăpat de dizgrație. Aproape toți poeții care au avut succese, au fost calomniați.” Voltaire 141. „Nu poți opri pe mâzgălitorii de hârtie
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Horia Matei 555. „Prefer, în general, cărțile care folosesc științele, nu pe acelea care le născocesc.” Michel de Montaigne 556. „Nu caut în cărți decât plăcerea unei distracții cinstite.” Michel de Montaigne 557. „Nimic nu este mai bun decât să aprinzi pofta și iubirea de carte; altfel nu crești decât măgari încărcați cu cărți.” Michel de Montaigne 558. „Studiul acesta al oamenilor, înțeleg prin asta mai ales al acelora care nu trăiesc decât prin memoria cărților (...), dă roade fără preț.” Michel
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Eternității...” Eugeniu Speranția 615. „Prin biblioteci, uitată, Cartea cea însingurată Frunzărește fără vânt Negre foi cu alb cuvânt.” Ion Hadârcă 616. „Cărțile sunt mângâierea morților, Ca un sânge subțire, albastru, versurile pulsează, Când cerul își tremură adâncul porților, Cărțile se aprind, ca un stâlp viu, de pază.” Mihu Dragomir 617. „Carte, Sora mea-nțeleaptă Și cuminte, Spune-mi cine Mă sorti frate cu tine Într-o noapte fără lună, Când... Pe-aceeași cale dreaptă, Ne trezirăm împreună, Mână-n mână, Ca
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
au avut o noapte rea, și dau alarma. Zadarnic, nu vine nimeni să le aducă măcar o ploscă pentru a-și goli vezica. Tot personalul s-a strâns aproape de chicineta paznicilor, pe treptele alunecoase de mucigai, cu câte o lumânare aprinsă în mână. Oficiantul, pe care ea îl luase drept arhitect, a venit să le propovăduiască filosofia umanistă și umanitaristă a doctorului Sinus. Își debitează pe treapta de sus, în picioare, lângă cei doi paznici care cu acest prilej nu mai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-se, malul i se păru doar o linie mai clară, trasă cu sfoara. Făcu multă vreme pluta, lăsându-se purtat în derivă, cu ochii închiși, ca să se odihnească. Când a ajuns la mal, se lăsa noaptea. Înfășurat în prosop, văzu aprinzându-se luminile de la sanatoriu. Cineva mergea pe marginea apei. Nastia. Tot în rochia cu bretele, cu sandalele în mână. Briza îi lipea fusta de coapse, lăsând să i se vadă ritmul calm al trupului. Veni să se așeze alături de el
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
stă cu ea, Maryse îi mărturisește că murise și biata doamnă S., acum câteva luni: Am făcut o colectă și pentru înmormântarea ei, dar n-am vrut să vin la dumneavoastră... Doamna S. fuma mult. Cum ieșea în stradă, își aprindea o țigară, cu mâinile ei tremurânde. Bărbatul ei e spitalizat undeva în Bretania. Băiatul e plasat într-un spital psihiatric." Ea își aduce aminte de un tânăr vioi și simpatic, care, brusc, a început să se îngrașe. Nu mai dădea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
până și viața noastră personală e atinsă. Cazul tău o dovedește, în mod paradoxal... Dar să nu crezi că ești mai vinovat ca noi toți... IV Locotenentul, care patrulase cu o noapte înainte, se deșteptă tocmai când se lăsa întunericul. Aprinse lumina. Zăpada aureola ferestrele lăsând în mijloc o gaură neagră, ca un hău. Stinse lumina. Geamurile deveniră transparente. Zăpada cădea deasă, cu fulgi mici. Își aduse aminte de alte ninsori, cernându-se dincolo de ferestrele salonului bine încălzit, atunci când noaptea se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
încălzit, atunci când noaptea se strecura prin colțurile odăii și bunica îl învăța să cânte la pian Tartina cu unt, vals pentru un deget. Căci viața lui a început cu Mozart. Ieși din cameră închizând fără zgomot ușa, înainte de a se aprinde lumina în salon. În ultima vreme, madam Segal se făcuse din taciturnă volubilă și era greu de oprit. Spunea, descusut și confuz, aceleași povești atroce, de pe vremea copilăriei ei la Odessa, unde se născuse într-o perioadă când progromurile erau
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Eșecului. Locotenentul veni pe neașteptate. Aducea flori, ciocolată și dulciuri pe care le comandase la Chișinău. Șeful de gară ieșise cu Nel și Hector. "S-au dus să se plimbe până la far, spuse Caterina, Nel vrea să vadă cum îl aprinde." Și-l întrebă: Un ceai, o cafea?" Locotenentul optă pentru ceai. Adoptaseră obiceiuri rusești. Rămas singur cu Lillișu, începu o conversație dintre cele mai banale: "E foarte frig azi..." Emoția amoroasă secătuiește uneori imaginația. Sau îi lipsea chiar într-atât
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mari, ceai să se încălzească. Li se făcu loc la masă și toată lumea gustă încântată din dulciurile aduse de Filip. Chiar și Hector și-a primit partea lui. Nel începu să povestească cum urcaseră cu paznicul în far, cum a aprins acesta lampa și cum rămăseseră să privească noaptea, spintecată și reîntregită la intervale regulate, datorită fascicolelor luminoase care cădeau pe valuri. "Păcat că n-ai venit cu noi, Lillișu!" Fata ridică din umeri: "E prea frig." " Da, dar merita." Lillișu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în apele sărate, păstrându-și marginile paralele, ca o amăgire care întârzie să se destrame. Murea încet, pașnic, s-ar spune, în patul lui. Sub cerul lăsat care își înmuia franjurii în mare, era încă zi, dar farul se și aprinsese, iar lumina lui mătura la intervale regulate hula marină, de-acum acoperită de întuneric. De jur împrejur, nici țipenie de om. Niciun zgomot, afară de amenințarea surdă a mării. Omenirea era invizibilă, ca înainte sau după o catastrofă. Dintr-odată se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de lumină, avu timp s-o audă pe Lillișu, transformată cu totul în Lilly Schuh, scoțând un răcnet de fiară rănită: " Se duce să se întâlnească cu curva aia de jidancă!" Se luminase de-a binelea, dar la vilă erau aprinse toate lămpile. Madam Segal, afundată într-un fotoliu, nu mai avea putere să vorbească, își răsucea doar dintr-o parte în alta capul, ca s-o împiedice pe Motea să-i pună comprese pe frunte. O întrebă cu voce joasă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
schimbau; răbdare. Se smulse din gânduri și urcă scara cu pas ferm. Etajul al doilea era în întregime ocupat de dormitoarele comune, unde paravane în unghi drept, separând un colț de restul camerei, înțărcuiau intimitatea supraveghetoarelor. Cu condiția să nu aprindă veioze, care ar fi transformat aceste adăposturi precare în teatre de umbre. Doar supraveghetoarea șefă avea dreptul la o cameră proprie, amenajată în ceea ce la origine trebuie să fi fost un capăt de culoar. Gabriela bătu la ușă. O voce
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
printr-o minunată și dumnezeiască întorsătură a soartei, de atunci a început să se nască în inima mea o mare dragoste pentru această binecuvântată limbă moldovenească și pentru poporul și țara acesta ocrotită de Dumnezeu, și tot mai mult se aprindea în sufletul meu dorința de a intra în monahism în țară străină.” <footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.106. footnote> După cum putem observa, tot ce se leagă de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Roș și Bucium, de pe Ștefan cel Mare și Lascăr Catargiu, de pe Lăpușneanu... În după-amiezi de toamnă, cu lumină de "miere blândă" cum se întâlnește numai în Moldova, ieșeau la promenadă savanți la braț cu oameni de litere, actori, pictori, muzicieni, aprinși în discuții înțelepte asupra esenței lucrurilor și spiritului. Au fost... Acum cețurile se îngroașă și orașul de pe coline nu se mai vede clar, nici calm, nici boem și așezat, nici cu oamenii lui de altădată. "DE LA EFECTE SPRE CAUZE" Experiența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
îndepărtat, dar și pentru a răspunde încă la ce sunt necesare cunoașterea, cartea, biblioteca în vremuri ce par a aduce pe scena contemporană alți zei, ușor de transformat în idoli falși. În acel început de după '89, o idee s-a aprins precum flacăra unei lămpi ce și-a aflat locul potrivit, flacără ce a ars în interiorul templului pentru a lumina drumul omului spre sinele lui și înțelepciunea altora. Au apărut Saloanele de carte, la Iași și Chișinău. Dar flacăra cărții nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
unei lămpi ce și-a aflat locul potrivit, flacără ce a ars în interiorul templului pentru a lumina drumul omului spre sinele lui și înțelepciunea altora. Au apărut Saloanele de carte, la Iași și Chișinău. Dar flacăra cărții nu poate fi aprinsă de o mână antropomorfă, ci de spiritul ei. Ideea însăși că fiecare ediție (în duplex) conferă absorbția continuă a sensibilității și cunoașterii a prins rădăcini cu ajutorul cărora s-a netezit calea spre decodificarea fenomenelor din jur și din marele univers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
încă o dată figurile blajine ale mitropoliților cărturari din muzeul sufletului românesc, cobor îngândurat treptele croite din lemn zdravăn pentru a mă regăsi din nou față în față cu vechea zidire a mănăstirii, încă suplă și trainică. E seară și se aprind luminile orașului din vale. LECȚIA NATURII Negurile se întind și orașul nu se mai vede ca în zilele obișnuite, cu soare mult. Spre asfințit însă aerul curat învăluie contururile caselor care își iau forma cunoscută, acum totul e limpede. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
până la anormalitatea vecină cu suferința și haosul. Da, actuala organizare politică a societății este eminamente depășită. Viața cere altceva. 5 Am dat peste un îndemn demn de luat în seamă: călăuziți-vă pașii în această toamnă, depuneți o floare și aprindeți o candelă, ca semn că dispariția unor oameni nu înseamnă uitare și nepăsare. Da, așa ar trebui să se întâmple, numai că uitarea își întinde aripile nopții și numele unora intră în nepăsarea memoriei altora. Să rămână doar "mausoleul poeziei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
noi. Nimic nu se opune în calea luminii adevărate. Intrăm în comuniune cu un alt univers, o întâlnire cu strălucirea, inefabilul, ascunsul, emoția sau viziunea, cu ascensiunea spirituală și morală. Ne cutremurăm și ne înălțăm în lumina tămăduitoare a sfeșnicului aprins în fața icoanei. 47 Se strecoară spiralat prin puzderia vrăjitelor plante, sărută cristalul de rouă de pe frunze, se așează la umila masă dintre ele și aproape adoarme sub licărul stelelor din infinit. Încet se zbate clipa, se aud parcă viori cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
joacă în praful / Căii Lactee; pulberea fină a cerului / o pitrocește în pumnii ce-i ține în chip de clepsidră. Ascultă-l cum cântă, / copilăreștile-i cântece de bucurie. / E cineva, o măreață femeie, care în nopțile sale / iubește un munte aprins împăratul / singurătăților; fiii ei / sunt cât frunza și iarba, de dânșii e plin Universul. Ascultă mugetul ei când îi smulge din sineși / pe cei care vor să trăiască. Vei auzi plânsul tău, / O, munte de foc, cu centură de flăcări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
vîrstă de 12 ani, avea obiceiul să introducă petarde într-un tub și să le proiecteze în canalizare pînă cînd mama sa l-a descoperit. Elizabeth Hastings, în vîrstă de 12 ani, a spus că ea știe un băiat care aprinde petarde în toalete", (Los Angeles Times, 16 octombrie 1993) Reprezentantul pompierilor le-a povestit elevilor despre "un băiat de 10 ani din Orange County care nu s-a mai putut folosi una dintre mîinile sale după o explozie cauzată de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]