15,564 matches
-
locuite în special de arabi, precum orașul de frontieră Tell Abyad, în iunie 2015. YPG se consideră o armată populară democratică și organizează alegeri interne ca metodă de numire a ofițerilor. Deși predominant kurdă, a atras un număr crescând de arabi, inclusiv luptători care dezertează din principalele grupări de opoziție, precum și din satele cu populație mixtă sau predominant arabă din teritoriul controlat de YPG, care văd gruparea ca pe cel mai bun garant al securității regionale. De asemenea, în rândurile sale
Unitățile de Apărare a Poporului () [Corola-website/Science/334633_a_335962]
-
de Eliberare, a fost formată doar din combatanți străini. Bazele brigăzii au fost puse de către membri ai MLKP inspirați de Brigăzile internaționale care au luptat în timpul Războiul Civil Spaniol. Brigada este compusă din luptători turci, spanioli, greci, germani, albanezi, circazieni, arabi, armeni și lazi. Se cunoaște cu siguranță că cel puțin un canadian, Brandon Glossop, fost membru al Diviziei de Infanterie Ușoară Prințesa Patricia, a luptat alături de Leii Rojavei. Mai mulți australieni, inclusiv fostul sindicalist și politician Matthew Gardiner, au fost
Unitățile de Apărare a Poporului () [Corola-website/Science/334633_a_335962]
-
vest de Râul Tigru, de-a lungul graniței dintre Siria și Turcia. Regiunea este împărțită în trei cantoane: la est cantoanele Jazira și Kobanî, iar la vest cantonul Afrin, care este separat de celelalte două de teritorii locuite majoritar de arabi. Cantonul Jazira se învecinează la sud-est cu Kurdistanul Irakian. Celelalte granițe ale Rojavei sunt disputate în Războiul Civil Sirian. Toate cantoanele sunt situate aproximativ la latitudinea 36 de grade și jumătate nord. Relieful este relativ plat, cu excepția Munților Kurd, în
Rojava () [Corola-website/Science/334672_a_336001]
-
între 1591 și 1607, și au fost aliați cu Casa de Medici din Toscana. Scriitorul danez Carsten Niebuhr, care a călătorit la Jazira în 1764, a consemnat cinci triburi nomade kurde (Dukuri, Kiki, Scechani, Mulli și Așeti) și un trib arab. Conform lui Niebuhr, acele triburi erau instalate lângă Mardin, în Turcia, și plăteau o taxă guvernatorului orașului pentru că li se permitea să-și pască turmele în Jazira siriană. Aceste triburi kurde au înființat treptat sate și orașe și sunt încă
Rojava () [Corola-website/Science/334672_a_336001]
-
orașul Tell Abyad, altfel urmând să fie uciși, mii de civili, incluzând familii turkmene și arabe, au fugit din zonă pe 21 iulie. Jihadiștii Statului Islamic au prădat și distrus proprietățile kurzilor și, în unele cazuri, au colonizat familii sunite arabe din zonele Qalamoun (Rif Damascus), Deir ez-Zor și Ar-Raqqa în casele abandonate de kurzi. Un scenariu similar a fost înregistrat în Tel Arab și Tal Hassel, în iulie 2013. Pe măsură ce SIIL și-a consolidat autoritatea în Ar-Raqqa, civilii kurzi au
Rojava () [Corola-website/Science/334672_a_336001]
-
Jihadiștii Statului Islamic au prădat și distrus proprietățile kurzilor și, în unele cazuri, au colonizat familii sunite arabe din zonele Qalamoun (Rif Damascus), Deir ez-Zor și Ar-Raqqa în casele abandonate de kurzi. Un scenariu similar a fost înregistrat în Tel Arab și Tal Hassel, în iulie 2013. Pe măsură ce SIIL și-a consolidat autoritatea în Ar-Raqqa, civilii kurzi au fost expulzați forțat din Tel Ahader și Kobanî, în martie 2014, respectiv în septembrie.
Rojava () [Corola-website/Science/334672_a_336001]
-
(Zeta Pup, , ζ Pup / ζ Puppis) este o stea fugară din constelația Pupa. Ea poartă și numele tradiționale Naos (din greacă "ναύς", „navă”) și Suhail Hadar, din limba arabă. Tipul spectral al stelei "" este O5Ia, ceea ce o face să facă parte dintre stelele excepțional de calde, fiind și una din stelele de tip O vizibile cu ochiul liber. Temperatura suprafeței sale este apreciată cu valori cuprinse între până la K.
Zeta Puppis () [Corola-website/Science/334727_a_336056]
-
somn, ea pornește în plină noapte către lac și vâslește până la insula din mijlocul său. Dorina și Andronic se întâlnesc acolo și asistă la răsăritul soarelui, adormind îmbrățișați ca doi iubiți. Nuvela este împărțită în 15 capitole numerotate cu cifre arabe și fără titluri. Potrivit criticii literare, Mircea Eliade s-ar fi inspirat în scrierea acestei nuvele de o întâmplare reală petrecută cu câțiva ani în urmă pe lacul Snagov, la care a asistat prozatorul Ioan Alexandru Brătescu-Voinești. Povestitorul ar fi
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
la echipa CIA Blackbird, cu destinația Pakistan. Cu ajutorul unui operator pe nume Ajab, ei găsesc un alt jihadist, pe nume Faraz. După ce este prins, Faraz vorbește despre o cantitate de PETN stocată undeva în Yemen, dar și despre un bancher arab pe nume Hassan, care are legături teroriste puternice și cunoștințe despre explozia de la Madrid. Chiar înainte de extracție, prizonierul este ucis de un lunetist, ceea ce forțează echipa Blackbird să se retragă, pentru a evita întâlnirea cu Serviciile Secrete din Pakistan. Imediat
Medal of Honor: Warfighter () [Corola-website/Science/334716_a_336045]
-
forțele de securitate ale lui Sad al Din, în timp ce acesta își croiește drumul către cârma navei. El îl găsește, într-un final, pe Sad al-Din și îl bate aproape până la moarte, înainte ca echipa SEAL să-l aresteze pe teroristul arab. Cu Sad al-Din în custodie, echipa îl poate identifica pe Hassan ca fiind Clericul, acesta având propria rețea jihadistă și operând din interiorul bazei acestuia din Pakistan. Preacher și Dusty se alătură echipei Mako pentru a asalta baza lui Hassan
Medal of Honor: Warfighter () [Corola-website/Science/334716_a_336045]
-
sau As- (în arabă:السموأل بن عادياء, în ebraică שמואל בן עדיה Shmuel Ben Adiya, prima jumătate a secolului al VI-lea, decedat probabil prin 560) a fost un poet evreu de limbă arabă și comandant militar, care a trăit în nordul Peninsulei Arabice. Membru al tribului Banu Harith, ai cărui fii s-au convertit la iudaism în sudul Arabiei iar ulterior, au migrat spre nord, în locurile unde s-a născut și a
Samaw'al ibn 'Adiya () [Corola-website/Science/334771_a_336100]
-
Peninsulei Arabice. Membru al tribului Banu Harith, ai cărui fii s-au convertit la iudaism în sudul Arabiei iar ulterior, au migrat spre nord, în locurile unde s-a născut și a trăit Samaw'al însuși. A rămas în tradiția arabă, începând din evul mediu islamic, ca un simbol de loialitate, consacrat de expresia ""awfá min as-Samaw’al"" (أوفى من السموأل (Mai loial decât As-Samaw'al) Mama sa era din tribul nobil Ghassan, în vreme ce tatăl său era din ginta Banu Alrayan
Samaw'al ibn 'Adiya () [Corola-website/Science/334771_a_336100]
-
despre legătura sa cu iudaismul. Mai mult decât prin talentul sau poetic, faima lui Samaw'al s-a datorat legăturii lui cu poetul luptător și prințul Imru' al-Qais, ceea ce i-a adus epitetul de „cel fidel” și a generat expresia arabă „mai fidel decât Samaw'al”. Imru' al-Qais a fost abandonat de oamenii săi în lupta sa cu tribul Banu Assad, care era menită să răzbune moartea tatălui său, și ajunsese să fie urmărit de conducătorul lahmid Al No'man Ibn
Samaw'al ibn 'Adiya () [Corola-website/Science/334771_a_336100]
-
pentru prințul gasanid Harith ibn Abi Shamir, care i-ar prinde bine în drum. Imru' al-Qais a pornit la drum, lăsându-și fiica, vărul și armurile în paza lui Samaw'al și nu s-a mai întors niciodată. După tradiția arabă, în drumul la întoarcere din Constantinopol, el a fost otrăvit din porunca lui Iustinian, care a dat crezare acuzațiilor mincinoase împotriva sa. După ce Amru al-Qais părăsise Al-Ablaq, prințul Al Munthir, nu se știe dacă înainte sau după moartea lui Amru
Samaw'al ibn 'Adiya () [Corola-website/Science/334771_a_336100]
-
mai putea fi recâștigată. Harith a tăiat atunci, pe loc, capul băiatului, în fața nefericitului său tată, și s-a retras, înțelegând ca nu mai avea ce face în fața așa unei îndărătnicii. Au rămas câteva versuri transmise de mai mulți autori arabi, în care Samaw'al își comenta fapta. O descriere a castelului Al-Ablaq a rămas scrisă de condeiul poetului A'sha (Yaqut, 96), care credea că e vorba de însuși Templul lui Solomon. Se povestește ca odată A'sha a căzut
Samaw'al ibn 'Adiya () [Corola-website/Science/334771_a_336100]
-
al își comenta fapta. O descriere a castelului Al-Ablaq a rămas scrisă de condeiul poetului A'sha (Yaqut, 96), care credea că e vorba de însuși Templul lui Solomon. Se povestește ca odată A'sha a căzut prizonier împreună cu alți arabi și a fost dus la castelul de la Taima, care aparținea în vremea aceea fiului lui Shamaw'al, Shuraih ibn Samaw'al. Acesta din urmă nu știa cine se află printre captivi. La un moment prielnic, când Shuraih se afla în
Samaw'al ibn 'Adiya () [Corola-website/Science/334771_a_336100]
-
Promovat general maior în 1991, deține în prezent gradul de mareșal. Între 4 iunie-23 septembrie 2011, în timp ce președintele Ali Abdallah Saleh s-a aflat în Arabia Saudită pentru tratamente medicale în urma unui atac asupra palatului prezidențial în cursul răscoalei yemenite („Primăvara arabă”) la 3 iunie 2011, Hadi l-a înlocuit temporar ca șef al statului. După 23 noiembrie 2011 când Saleh a acceptat să servească drept președinte doar nominal în întâmpinarea alegerilor prezidentiale, în schimbul imunității de urmăriri judiciare, Hadi a devenit iarăși
Abd Rabbuh Mansur Hadi () [Corola-website/Science/334775_a_336104]
-
Al Huthi. La 25 martie 2015 în vreme ce forțele Huthilor au înaintat spre Aden, Hadi a fugit din Yemen la bordul unei bărci. În ziua următoare el a ajuns la Riad, iar Arabia Saudită a început în Yemen împreună cu încă 9 state arabe o campanie de bombardamente aviatice în sprijinul susținătorilor săi. Hadi s-a născut în 1945 la Dhakin în provincia Abyan, aflată atunci în Sultanatul Fadli din protectoratul britanic Aden. În anii 1960 Hadi a urmat o carieră militară, care a
Abd Rabbuh Mansur Hadi () [Corola-website/Science/334775_a_336104]
-
era născută în Egipt, iar tatăl său, Rafael Sanua era originar din Italia. Tatăl a lucrat în serviciul emirului Ahmed Pașa Yagen, nepot al lui Muhammad Ali. Când Yaqub a avut 13 ani el a scris o poezie în limba arabă pe care a recitat-o în fața emirului care nu și-a ascuns admirația pentru talentul copilului. Emirul l-a trimis să continue studiile în Italia, la Livorno, unde in 1853 Sanu a terminat studii de arte și literatură. Întors în
Yaqub Sanu () [Corola-website/Science/334774_a_336103]
-
al teatrului egiptean”. Cartea a alimentat o polemică care nu a luat sfârșit până în ziua de azi. Sanu, sau după pronunția ebraică a numelui, Sanua (în ebraică Tzanúa = „modest”) a scris în gazete egiptene în diverse limbi, mai ales în arabă și franceză. În anii 1870 el s-a distins ca ziarist satiric și naționalist, care nu a pregetat să ridiculizeze regimul khedivului și complicii săi britanici. În anul 1872 s-a aflat printre fondatorii a două cluburi științifice „Clubul progresului
Yaqub Sanu () [Corola-website/Science/334774_a_336103]
-
arondismentul 2 al Parisului. Publicația și-a schimbat de câteva ori denumirea, dar aproape întotdeauna era păstrat subtitlul "Rehlat Abou Naddara Zar'a" adică „Călătoriile Omului cu ochelari albaștri din Egipt la Paris.” Revista lui Sanua era prima in limba arabă care ilustrată cu caricaturi și viniete, însoțite de texte în franceză și arabă, și primul ziar folosind varianta egipteană vorbită a limbii arabe, diferită de araba literară. Revista a cunoscut o relativ largă difuzare în Egipt, unde, având un format
Yaqub Sanu () [Corola-website/Science/334774_a_336103]
-
adică „Călătoriile Omului cu ochelari albaștri din Egipt la Paris.” Revista lui Sanua era prima in limba arabă care ilustrată cu caricaturi și viniete, însoțite de texte în franceză și arabă, și primul ziar folosind varianta egipteană vorbită a limbii arabe, diferită de araba literară. Revista a cunoscut o relativ largă difuzare în Egipt, unde, având un format mic, era introdusă ilegal în interiorul gazetelor străine de un format mai mare. Fiecare ediție a apărut în circa 3,300 exemplare. Magazinul se
Yaqub Sanu () [Corola-website/Science/334774_a_336103]
-
un joc de aparențe”", afirmă Swami Shivananda. Pentru a-i demonstra cele afirmate anterior, maestrul îl proiectează pe tânărul european în spațiul și timpul lui Dăsa, provocându-i o cădere nervoasă. Nuvela este împărțită în 9 capitole numerotate cu cifre arabe și fără titluri. Mircea Eliade a trăit câțiva ani (1928-1931) în India. Suferința cauzată de povestea nefericită de dragoste cu Maitreyi Dasgupta l-a determinat în toamna anului 1930 să-și caute liniștea sufletească la poalele munților Himalaya. El a
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
și "Animaniacii". Acesta a rulat și în România pe Cartoon Network (în cadrul lui "Cartoon Network Cinema") și mai apoi pe Boomerang (în cadrul lui "Boomerang Cinema"). Scooby și Shaggy ajung în Arabia pe un covor magic și îi spun unui calif arab două povești: una despre Aliyah-din, o tânără fată ajutată de două duhuri (fiind jucate de Yogi și Boo-Boo) și a doua despre Sinbad marinarul (fiind jucat de Gorila Magilla). Aceasta este ultima animație cu Scooby-Doo produsă de compania Hanna-Barbera înainte de
Scooby-Doo în Nopțile Arabe () [Corola-website/Science/334786_a_336115]
-
cărți de gânditorul mistic israelian Shlomo Kalo (1928-2014) din limba bulgară, în care au fost scrise, în ebraică. Israel Pincas a scris circa 150 poezii, repartizate în opt culegeri. Poeziile sale au fost traduse in mai multe limbi, inclusiv în arabă și chineză. În germană au fost traduse, între alții, de Tuvya Ruebner
Israel Pincas () [Corola-website/Science/334794_a_336123]