16,324 matches
-
din Purcareni la anul 1797 iunie 3 și-au ridicat, pe locul celei vechi, o biserică de piatră acoperită cu șindrila și care avea hramul "Înălțarea Domnului". În vremea aceea slujeau Pr. Gheorghe Radovici care era și duhovnic, fiind mai bătrân, si Pr. Gheorghe Bogdanovici. La începutul sec. al XX-lea, la 15 mai 1912, credincioșii din Purcăreni încep lucrările la actuala biseirca, nu se cunosc motivele, si la 13 august 1913 este terminată construcția. Cea de a treia biserică a
Purcăreni, Brașov () [Corola-website/Science/300958_a_302287]
-
cele nouă femei torc, țes și cos ,chimeșe” până la miezul nopții, când pornesc cu ea până undeva între hotare de sat. In drum femeile fac trei opriri și rostesc o rugăciune pentru oprirea ciumei. Chimeșea este dusă de cea mai bătrână și așezată pe un lemn, zicând: „Ciumă ți-am adus chimeșe/ Imbrăcată și fii/ Si mai mult și nu mai vii”. Dacă a doua zi chimeșea nu mai este acolo, înseamnă că ciuma a luat-o și a plecat, prin
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
întâmple acest lucru.(Florian Brîndaș și Zamfira Lazău) In caz de sinucidere, mortului i se face „slujbă întoarsă” de înmormântare, începându-se de la sfârșit, de către preot, seara. Dacă mor copii nebotezați, nu sunt îngropați de preot ci de cea mai bătrână femeie din sat, care rostește doar o scurtă rugăciune la groapă. Sicriul acestora se lasă cu capacul nebătut în cuie, ca să „fie liberi” la picioare, pentru a nu se face din ei strigoi(Ileana Copil). Obiceiurile calendaristice se caracterizează prin
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
perioada inflației monetare din timpul celui de-al doilea război mondial. Lui Papp Kálmán i-au rămas casa, curtea și o grădină de 21 iugăre 1479 stânjeni. A murit sărac, la aproape 90 de ani, lăsând în urma sa o soție bătrână, săracă și bolnavă. Fiii care l-au moștenit, i-au demolat conacul, în locul său înălțându-se astăzi câteva case. Altă casă impunătoare se înălța în imediata apropiere a unui pod. Aceasta a aparținut lui Horváth Marton, alt mare proprietar din
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
monographiaja" (Monografia comitatului Sălaj) publicată în Zalău, 1904, ne pomenesc de "Karika" în 1475, iar în 1543, "Karyka și Kadika". După cum se știe de către mulți dintre locuitori, vatra satului a fost mutată timp de 80 de ani în locul numit ,Satul bătrân” începând cu anul 1681, după care sătenii s-au reîntors treptat pe vechea și actuala sa vatră. În secolele următoare, satul apare sub denumirea maghiară de "Karika" iar atunci când se face referire la denumirea românească, numele este "Craca" sau "Creaca
Creaca, Sălaj () [Corola-website/Science/301788_a_303117]
-
Hărțile au fost finalizate sub domnia împăratului Iosif al II lea de la care își trag și numele: hărți iosefine. Se observă pe această hart, așa cum am mai spus înainte, că satul Creaca își avea locația pe valea Pietrii, în ,Satul Bătrân”. Vatra satului a fost mutată acolo din cauza numeroaselor distrugeri ce au fost cauzate de războaiele dintre armată și curuți (haiduci), satul fiind așezat la întretăierea unor drumuri importante, fiind expus tuturor stihiilor. Pe locul unde a fost satul înainte și
Creaca, Sălaj () [Corola-website/Science/301788_a_303117]
-
1900, așa cum a fost prezentat de către Petri Mor în lucrarea sa ",Monografia comitatului Sălaj”(Szilagy varmegye monographiaja) cuprindea următoarele terenuri: Braniște, Ungur, Șesul din sus, Fânațe, Dâmburele, Iezer, Dumbrava, Săcături, Mestecini, Dos, La șanț, Dumbrăvița, Poiana Munteanului, Valea Indreichii, Satul Bătrân, Ceredești, Dâmbul Morii, Șesul din jos, Cănepiște, Valea Fulgilor, Piatra Lată." 1898: 520 locuitori; 1900: 545 locuitori (508 români și 37 unguri); erau 506 greco-catolici, 4 ortodocși, 10 romano-catolici, 16 reformați, 1 unitarian, 8 izraeliți. 1903: 596 locuitori; 1906: 605
Creaca, Sălaj () [Corola-website/Science/301788_a_303117]
-
surprins în imagini de Gönyey Sándor în 1941 precum și în imaginile păstrate în arhivele familiale din Cizer, cuprindea: spăcelul (cămașa), poalele albe și zadia neagră. La acestea se puteau adăuga un tieptar sau, pentru cei mai înstăriți, o buică. Femeile bătrâne își amintesc de fodrele (mânecile) largi ale cămeșilor vechi, la care se renunțase deja după primul război mondial. Bărbații purtau și ei spăcel (cămașă) și izmene albe. La sărbători aceștia aveau o zadie albă peste izmene, la care s-a
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
perioadă (după Marea Unire), Plopi a fost comună de sine stătătoare. Satul este așezat într-o zonă de silvostepă, cea mai apropiată pădure fiind cea de la Beuca, situată la c. 3 km. de sat. Lângă sat se află cel mai bătrân copac din nordul județului, un stejar vechi de câteva sute de ani, rămas dintr-o străveche pădure. Până la sfârșitul secolului XIX, o altă pădure se întindea de la marginea satului spre unul din satele vecine, Ciolănești. Întâlnim rozătoare (iepuri de câmp
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
demon; "bradoș"/"brandoș" pentru mucenic/măcinic; "aralie" pentru vijelie/ futună puternică; "ole"! - pentru exprimarea mirării; "sorică" pentru floarea-soarelui; "fetițălică", "băietelică" pentru fetițo, respectiv băiete;"gâgâlice" pentru pepene verde; "bolbotină" pentru fruct verde abia început să se formeze; "boșcotină" pentru pisică bătrână leneșă; "bïa"- formulă de adresare frecventă între două persoane de genul feminin, în sensul de fată, fa; "bică" - formulă(mai rară) de adresare către un copil,cu sensul de drăguțule/ drăguțo; "comperativă" pentru magazin sătesc; "lul" pentru leagăn; "glogozenii" (doar
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
fost identificată cu cetatea Enisala. Aceasta a fost pentru prima dată menționată cu numele de "Yeni-Sale" în secolul al XV-lea, în cronica lui Sükrüllah. După ce a a aparținut o vreme despotatului Dobrogean, și după acesta, voievodului muntean Mircea cel Bătrân, cetatea a a căzut în 1421 în mâinile turcilor. Între 1397 - 1418, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, cetatea a făcut parte din sistemul defensiv al Țării Românești. După cucerirea Dobrogei de către turci la 1419 - 1420, aici a fost instalată
Enisala, Tulcea () [Corola-website/Science/301837_a_303166]
-
din ucrainieni și moldoveni (care au venit la muncile agricole și s-au stabilit aici). Are o suprafață agricolă de 30.600 ha. Populația se ocupă cu creșterea animalelor și cultura agricolă. Îndeletnicirea tradițională, pescuitul, este pe cale de dispariție pentru că bătrânii pescari au murit iar tinerii nu îmbrățișează această meserie. Comuna este de categoria a 3-a cu o populație sub 600 de persoane, singurele locuri de muncă fiind oferite de primărie și școală. Școala are clase simultane 1-3, 2-4 si
Comuna Pardina, Tulcea () [Corola-website/Science/301857_a_303186]
-
se întind și pe costișe. Cînd am ajuns în sat, la orele amiezii, prima impresie a fost că e prea multă liniște. Parcă nu era forfota din alte sate. Ulterior aveam să aflăm de ce. Marea majoritate a localnicilor sînt oameni bătrîni, trecuți de 60 de ani. Mergînd pe ulițele satului, am putut vedea că, totuși, prin curți, bătrînii trebăluiau. Fiecare încerca, chiar așa, vlăguit de vîrstă înaintată, să-și pregătească curțile și grădinile pentru primăvara. Marea lor jale este însă că
Comuna Pogana, Vaslui () [Corola-website/Science/301906_a_303235]
-
discuitor și pînă la plug și semănătoare. Iar acum, pe lîngă faptul că își muncește propriul pămînt, se mai îngrijește și de al altor consăteni. Însă, a recunoscut și el că nu e o afacere prea bună pentru că oamenii sînt bătrîni și nu au bani. „Tot satul e îmbătrînit și nu au bieții oameni pensii. Iar cei care le au sînt prea mici ca sa-si mai permită să dea bani pentru munca cîmpului. Păi e două milioane de lei vechi de arăt
Comuna Pogana, Vaslui () [Corola-website/Science/301906_a_303235]
-
limita de est a județului Olt pe malul drept al râului Vedea, în cursul ei superior, în apropierea zonei de contact dintre Câmpie și Podișul Getic. Vecinii: Numele localității Icoana provine, din spusele bătrânilor, de la icoana fixată într-un stejar bătrân de niște călugări care s-au retras în pădure din cauza turcilor. Stejarul se găsea la hotarul dintre satul Buzești și Icoana și în jurul lor s-au format așezări omenești care au început a fi cunocute sub numele de Icoana. Conform
Comuna Icoana, Olt () [Corola-website/Science/301984_a_303313]
-
clădirea turnului-clopotniță care atestă acest fapt. În perioada marelui război pentrui întregirea neamului (1916-1918), călugării din această mănăstire au mers ca infirmieri pe câmpul de luptă pentru îngrijirea răniților, iar chiliile mănăstirii au servit ca spital militar, îngrijit de călugării bătrâni, pentru ca "toți în acel vremuri grele pentru țară, ca buni români, să-și facă datoria" (după cum scrie pe o placă de marmură amplasată pe clădirea bisericii în anul 1931). În anul 1921 a avut loc un mare incendiu care a
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
echipat conform legii și care este operativ la nivelul celor 3 grupe de intervenție. Și acest lucru este un merit deosebit al domnului Stoica Gheorghe. În aceste momente când se evocă istoria pompierilor din Zăbrani, în 2008, lista celor mai bătrâni ca vechime în formație dintre pompieri activi: Aceștia sunt cei mai vechi și care au purtat cu cinste și onoare această uniformă de pompier voluntar. Cei mai tineri trebuie să ducă mai departe tradiția, cinstea și onoarea acestei uniforme. Cu toate că
Zăbrani, Arad () [Corola-website/Science/300313_a_301642]
-
sunt și cele emise în anii 1332, 1348, 1461, 1733, 1750, 1805. Potrivit acestor documente, sătul apare cu denumirea Bobohalma, termen românesc căruia îi corespunde denumirea maghiară Babahalma. Etimologia cuvântului este următoarea: Babă - nume de persoana (sau substantiv comun "babă" = bătrână) plus cuvântul maghiar "halma" care înseamnă "dealul babei". Populația localității pare a fi fost mixtă, adică români în marea majoritate și câteva familii de maghiari și evrei care au locuit vremelnic în sat. În anul 1332 este atestata parohia catolică
Bobohalma, Mureș () [Corola-website/Science/300364_a_301693]
-
o galerie de hârciog. De sute de ani, acest izvor potolește setea trecătorilor care bat drumul peste deal, dinspre Târnăveni spre satele vecine, Chincius, Bord, Deag, Salcud și Petrilaca. Legenda spune că pe dâmbul din dosul izvorului trăia cea mai bătrână femeie dintre cei veniți aici și că ei, sătenii, i-ar fi zis locului "Dealul babei", ceea ce în limba maghiară ar corespunde cu Bobohalma. Era un sat de pastori și de lucrători ai pământului, cu terenuri puțin fertile. Locuitorii erau
Bobohalma, Mureș () [Corola-website/Science/300364_a_301693]
-
port (în prezent numit "Port Cultural Cetate") din inițiativa și prin grija cunoscutului poet și revoluționar Mircea Dinescu. 2. Plaja Dunării, întinsă pe aproximativ 3 km, șerpuită după cursul Dunării, oferind turiștilor atât nisipul curat și fierbinte scăldat de valurile bătrânului fluviu, cât și umbra plăcută, răcoroasă, a pădurii de plopi situată în imediata vecinătate a plajei. De menționat că mare parte din foștii locuitori ai comunei, preferă să-și petreacă vacanțele sau scurtele concedii în sezonul estival, făcând băi de
Comuna Cetate, Dolj () [Corola-website/Science/300393_a_301722]
-
comunei Orodel este satul Cornu, despre care se spune că datează de pe vremea domnitorului Mircea cel Bătrân. În partea de sud, pe versantul stâng al Văii Baboiașului, exista o fântână numită Fântâna Mircii. Într-una din campaniile sale, Mircea cel Bătrân și-a stabilit tabăra în aceste locuri și, pentru a se aproviziona cu apă, soldații au săpat o fântână. La nord de satul Cornu se găsește satul Teiu. Acesta este format din locuitorii veniți din localitățile Călugărei, Cornu, Gubaucea și
Comuna Orodel, Dolj () [Corola-website/Science/300409_a_301738]
-
vremuri și alte lumi. Taranca simplă, căsătorită la doar 16 ani, femeia i-a stat alături până în ultima clipă, sprijinindu-l de-a lungul întregii activități, ba chiar învățând pe alocuri meseria. „Eu eram copilă, dansul avea 26“, își amintește bătrână, rezemând o statuie uitată în curte. „Pictă o biserică pe-atunci... S-a îndrăgostit de mine și gata, m-a zburat. Direct pe schela cu dânsul m-a urcat. Am stat acolo ani buni, văzând și învățând cum se zugrăvesc
Panaghia, Dolj () [Corola-website/Science/300411_a_301740]
-
sat;" în vremea administrației dejiste, satul Tatomirești a aparținut comunei Răcari, raionul Filiași; iar în vremea administrației ceaușiste - ca și după Revoluția Română Anticomunistă din Decembrie 1989 -, satul Tatomirești, însumându-se cu localitățile / satele Răcarii de Jos, Piscani, Meteu, Brădeștii Bătrâni, Brădeștii din Față, Pârligeni și Valea Rea, formează comuna Brădești, din județul Dolj, regiunea / provincia Oltenia, din România. Satul Tatomirești de azi - alcătuit din trei părți: Tatomireștii de Jos (sau "Tatomireștii din Vale“, partea de pe "buza platoului / dealului", de la autostradă
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
Radu al lui Buzea fost mare armaș al lui Mihnea Turcitul, și nepoții unui Vlad Banul. Aparțin vechii familii boierești și stăpâneau una dintre cele mai averi din Țara Românească - zeci de sate, moștenite de la strămoși «din zilele altor domni bătrâni dedemult, de la așezarea țării și câștigate cu dreaptă și credincioasă slujbă și vărsare de sânge» - cum citim în hrisovul din 10 iunie 1656, dat de Constantin Șerban Basarab descendenților lui Radu clucerul Buzescu. Același act confirmă și 124 sălașe, cu
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
în trecut culturile de vii ereau pe deal, în prezent culturile de vii de pe deal au fost părăsite. Peste Dealul Viilor se află valea Horga, care separă Dealul Viilor de Dealul Logreștilor. În Valea Horga se găsesc zăvoaie și păduri bătrâne de stejar și fag. La est de Piscoiu, peste două dealuri, se află Dealul Muierii, care face legătura cu Peștera Muierii. Locuitorii satului se ocupă cu agricultura (cultivă grâu, porumb, fasole, cartofi, legume) și cu creșterea animalelor (bovine, ovine, porcine
Piscoiu, Gorj () [Corola-website/Science/300464_a_301793]