15,655 matches
-
de administrarea acelor chestiuni care țineau de competența țării. Conducătorul dietei și al Landesausschuss-ului purta titlul de "Landeshauptmann" (în Austria de Jos, Boemia și Galiția se numea "Landmarschall"). În perioada austro-ungară, Landeshauptmann-ul era Nr. 2 în conducerea unei țări a Coroanei, după Landeschef.
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]
-
Dietele Țărilor (adunări legislative proprii fiecăreia dintre țările Coroanei; în la singular și "Landtage" la plural) au existat în țările Coroanei Imperiului Austriac și, din 1867, ale jumătății austriece a Austro-Ungariei, cel mai târziu începând cu 1861; din 1910 a existat o dietă și în Bosnia și Herțegovina care
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]
-
Dietele Țărilor (adunări legislative proprii fiecăreia dintre țările Coroanei; în la singular și "Landtage" la plural) au existat în țările Coroanei Imperiului Austriac și, din 1867, ale jumătății austriece a Austro-Ungariei, cel mai târziu începând cu 1861; din 1910 a existat o dietă și în Bosnia și Herțegovina care era administrată în comun de Cisleithania și Transleithania. În 1918, ele au
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]
-
de Sud, cât și în Trentino. Parlamentul Regatului Ungariei, care până în 1867 a fost o "dietă a țării", deci o dietă provincială, a redevenit după compromisul austro-ungar din 1867 o dietă regală. Parlamentul Regatului Croației și Slavoniei, o țară a coroanei maghiare, s-a numit mereu Sabor. Până în 1848, dietele țărilor erau tradiționalele adunări ale stărilor. După revoluția de la 1848, acestea au fost desființate de către împăratul Francisc Iosif I și au fost reconvocate pentru prima dată după 1860, sub o nouă
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]
-
tradiționalele adunări ale stărilor. După revoluția de la 1848, acestea au fost desființate de către împăratul Francisc Iosif I și au fost reconvocate pentru prima dată după 1860, sub o nouă formă: cele 11 parlamente regionale ale celor 13 țări nemaghiare ale Coroanei (cele trei țări care, până în 1861, erau adunate sub numele de Litoralul austriac au pătrat un singur parlament regional comun) au fost înființate de către împărat în 26 februarie 1861 printr-o anexă la o patentă imperială, numită de juriști și
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]
-
Landesgesetzblatt", care era o publicație oficială provincială, cu "Foaia legilor imperiale", care era o publicație oficială a întregii Cisleithanii). Fiecare "Dietă a Țării" alegea din rândul membrilor ei un Landesausschuss — un comitet executiv sau un guvern provincial autonom al țării Coroanei. "Landesausschuss"-ul era prezidat de președintele dietei desemnat de împărat (numit în general "Landeshauptmann"; în Arhiducatul Austriei de sub Enns, Regatul Boemiei și Regatul Galiției și Lodomeriei se numea "Landmarschall"). Lui îi făcea contrapondere Landeschef-ul cezaro-crăiesc (numit și Statthalter sau Landespräsident
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]
-
la 31,4 % în 1888 și la 36,4 % în 1907. Cheltuielile totale pentru "Armata Comună", Marina Imperială și Regală, Forțele de apărare cezaro-crăiești și Forțele de apărare regale maghiare au ajuns în 1912 la aproximativ 670 de milioane de coroane. Această sumă era mai puțin de 3,5 % din venitul național net ("Volkseinkommens") comun, iar în 1906 aceste cheltuieli s-au ridicat la doar 2,5 %. În Imperiul Rus, Regatul Italiei și Imperiul German, cheltuielile militare se ridicau în 1912
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
de pe întreg cuprinsul Dublei Monarhii, atât din Cisleithania cât și din Transleithania. Toate trupele care nu erau originare din Regatul Ungariei (inclusiv din Ungaria de Sus, Transilvania și Banat) sau din Regatul Croației și Slavoniei care aparținea tot de Țările Coroanei Maghiare erau numite „regimente nemțești“, indiferent de faptul că erau formate din polonezi, din croați sau din tirolezi vorbitori de italiană, iar toate celelalte erau numite „regimente ungurești“. Regimentele „nemțești“ și „ungurești“ se diferențiau prin uniformă; însă denumirea nu spunea
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
națională”. În timp ce unele ghiduri turistice se referă la acesta ca la un „mormânt”, el este un loc de înmormântare. Chiar în spatele cenotafului se află o columnă care are în vârf o statuie a arhanghelului Gabriel. Îngerul ține în mâna dreaptă Coroana Sfântului Ștefan, primul rege al Ungariei. În mâna stângă îngerul ține o cruce apostolică dublă, acordată Sf. Ștefan de Papă ca o recunoaștere a eforturilor sale de a converti Ungaria la creștinism. La baza coloanei este un grup de șapte
Monumentul Mileniului din Budapesta () [Corola-website/Science/328425_a_329754]
-
Sfântul Ludovic. După revenirea din cruciadă, el a continuat să fie un sprijin loial pentru tatăl său, atât politic cât și militar, în lupota acestuia împotriva încercărilor regelui Filip al IV-lea "cel Frumos", care intenționa să atașeze Flandra domeniilor coroanei Franței. Guy de Dampierre a rupt toate legăturile feudale cu regele Franței în ianuarie 1297 în special datorită influenței lui Robert. Atunci rezistența părea să devină lipsită de speranță, Robert a acceptat să se supună, devenind prizonier, alături de tatăl său
Robert al III-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328432_a_329761]
-
a activat ca co-guvernator. Moștenitorii lor au continuat să conducă laolaltă Auvergne și Boulogne. Ultima moștenitoare a fost Caterina de Medici, regină a Franței, însă două decenii mai înainte, contele de Auvergne de atunci, străbunicul Caterinei, vânduse deja Boulogne către coroana Franței, păstrând pentru sine doar Auvergne.
Matilda a II-a de Boulogne () [Corola-website/Science/328462_a_329791]
-
se căsătorească cu Ida (d. 1216), care era contesă de Boulogne și lăsată văduvă de Berthold al IV-lea de Zähringen, fiică a lui Matei de Alsacia și Maria de Boulogne. Ca urmare, Comitatul de Boulogne a devenit vasal față de coroana Franței, mai degrabă decât față de conții de Flandra. Această căsătorie i-a adus putere lui Reginald, dat totodată i-a atras dușmănia din partea familiei de Dreux, ca și din cea a conților de Guînes, care speraseră într-o căsătorie cu
Reginald de Dammartin () [Corola-website/Science/328460_a_329789]
-
Matia, castelul și-a păstrat importanța sa proprie, până ce istoria maghiară a fost modificată în 1526, atunci când turcii otomani au învins oștile maghiare în Bătălia de la Mohács, iar regele Ludovic al II-lea al Ungariei a fost ucis în luptă. Coroana maghiară a fost disputată de către voievodul Transilvaniei, contele maghiar Ioan I Zápolya, și principele german Ferdinand I de Habsburg, cei doi fiind încoronați ca regi ai Ungariei. Mai târziu, a fost încheiat un pact secret prin care Zápolya ceda regatul
Castelul Buda () [Corola-website/Science/328454_a_329783]
-
majorității de către Robert, lucru care s-a petrecut în anul 1237 (la vârsta de 21 de ani). În 1240, papa Grigore al IX-lea, aflat în conflict cu împăratul Frederic al II-lea de Hohenstaufen, i-a oferit lui Robert coroana imperială în opoziție cu Frederic, însă contele francez a refuzat să emită pretenții asupra acestui titlu. În 14 iunie 1237 Robert s-a căsătorit cu Matilda de Brabant, fiica ducelui Henric al II-lea de Brabant și a Mariei de
Robert I de Artois () [Corola-website/Science/328469_a_329798]
-
oțel. Pe aversul crucii, în partea centrală, în medalionul central, este înscris circular "TRECEREA DUNĂRII" iar în mijloc, orizontal, "1877". Pe reversul medaliei, în medalionul central, este reprezentată monograma regelui Carol I: două litere C majuscule afrontate surmontate de o coroană. Panglica este diferită pentru militari și civili: Pentru onorarea după moarte a celor decorați cu Crucea Trecerea Dunării, decretul de constituire prevedea, pentru gradele inferioare, depunerea decorației la biserica comunală a domiciliului sau locului de origine a decedatului cu indicarea
Crucea „Trecerea Dunării” () [Corola-website/Science/328508_a_329837]
-
acordate la naștere. Începând cu 1980, acestea sunt acordare tuturor moștenitorilor regali, fie ei de sex masculin sau feminin. Soțiile ducilor regali au primit întotdeauna un titlu echivalent, în timp ce soții duceselor regale beneficiază de acest drept doar din 2010. Bijuteriile coroanei suedeze sunt păstrate în seifurile Trezoreriei (Skattkammaren în suedeză), localizate sub Palatul Regal din Stockholm, într-un muzeu ce a fost deschis publicului începând cu anul 1970. Printre cele mai vechi obiecte din colecție se regăsesc sabia lui Gustav Vasa
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
suedeze sunt păstrate în seifurile Trezoreriei (Skattkammaren în suedeză), localizate sub Palatul Regal din Stockholm, într-un muzeu ce a fost deschis publicului începând cu anul 1970. Printre cele mai vechi obiecte din colecție se regăsesc sabia lui Gustav Vasa, coroana, globul crucifer, sceptrul și cheia regelui Eric al XIV-lea. Bijuteriile coroanei sunt proprietate de stat, iar autoritatea guvernamentală care se ocupă de ele este Kammarkollegiet (Agenția Serviciilor Legale, Financiare și Administrative). Ultimul rege care a fost încoronat printr-o
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
Regal din Stockholm, într-un muzeu ce a fost deschis publicului începând cu anul 1970. Printre cele mai vechi obiecte din colecție se regăsesc sabia lui Gustav Vasa, coroana, globul crucifer, sceptrul și cheia regelui Eric al XIV-lea. Bijuteriile coroanei sunt proprietate de stat, iar autoritatea guvernamentală care se ocupă de ele este Kammarkollegiet (Agenția Serviciilor Legale, Financiare și Administrative). Ultimul rege care a fost încoronat printr-o ceremonie de încoronare a fost Oscar al II-lea. Fiul și succesorul
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
Serviciilor Legale, Financiare și Administrative). Ultimul rege care a fost încoronat printr-o ceremonie de încoronare a fost Oscar al II-lea. Fiul și succesorul său, Gustaf al V-lea, nu a dorit să aibă o ceremonie de încoronare. Deși coroanele și diademele nu au fost purtate de membrii familiei regale suedeze începând cu 1907, acestea sunt expuse cu ocazia unor evenimente regale precum nunți, botezuri și înmormântări. Până în 1974, coroana și sceptrul erau expuse lângă Tronul de Argint cu ocazia
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
nu a dorit să aibă o ceremonie de încoronare. Deși coroanele și diademele nu au fost purtate de membrii familiei regale suedeze începând cu 1907, acestea sunt expuse cu ocazia unor evenimente regale precum nunți, botezuri și înmormântări. Până în 1974, coroana și sceptrul erau expuse lângă Tronul de Argint cu ocazia deschiderii anuale a Parlamentului suedez (Riksdag). Ordinele regale au o bază istorică, datând din 1606, odată cu crearea Ordinului lui Iehova, care nu mai există în prezent. Ordinul Regal al Cavalerilor
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
influență clasicismului Palladian și a domurilor din Veneția. Senatul Venețian a votat cu 66 de voturi pentru, 29 împotriva și 2 abțineri pentru a autoriza proiectul tânărului de 26 de ani Longhena. În timp ce Longhena a văzut structura sub forma unei coroane, clădirea circulară decorativă se aseamănă mai mult cu un relicvar, cu un ciborium și cu un potir decorat întors care adăpostește evlavia orașului. Bazilica Santa Maria della Salute este o vastă clădire octogonala cu două cupole și o pereche de
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
model bizantin că și Bazilica Sân Vitale din Ravenna. Interiorul are elemente arhitecturale demarcate prin colorația materialului, iar navă centrală cu ciclul sfinților de deasupra balustradei este un design nou. El este plin de simbolism marian - cupola cea mare reprezintă coroană ei, interiorul cavernos pântecele ei, iar cele opt părți cele opt puncte de pe steaua ei simbolică. Interiorul este octogonal, cu opt capele radiante înspre exterior. Cele trei altare de la dreapta intrării principala sunt decorate cu scene din viața Fecioarei Maria
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
IV-lea al Portugaliei (ambii unchi ai lui Sebastian) s-au bătut, până în anul 1834. Mama lui Sebastian s-a recăsătorit 27 de ani mai târziu, în 1838, cu unchiul ei, Infantele Carlos, Conte de Molina, primul pretendent carlist la coroana Spaniei. Sebastian a participat la al doilea asediu de la Bilbao și a devenit comandant al armatei carliste de nord din 30 decembrie 1836. A câștigat în Bătălia de la Oriamendi (16 martie 1837) împotriva legiunii britanice. Apoi a condus Expediția regală
Infantele Sebastian al Portugaliei și Spaniei () [Corola-website/Science/333459_a_334788]
-
Diviziei 5 Infanterie în campania anului 1917 și comandant al Corpului 1 Armata în anul 1918. Pentru „”bravura și vigoarea cu care a condus pe câmpul de luptă” Divizia 5 Infanterie în Bătălia de la Mărășești, a fost decorat cu Ordinul „Coroană României”, cu spade, în grad de Comandor, la 23 mai 1918. A mai fost decorat cu Ordinul „Steaua României”, cu spade, în gradul de Comandor (la 28 iulie 1918. În anul 1925 a fost numit Inspector general al geniului, poziție
Aristide Razu () [Corola-website/Science/333457_a_334786]
-
palate, Palatul Minotto și Palatul Barbarigo, care au fost alăturate împreună mai târziu. Palatul Barbarigo a fost deținut de familia Barbarigo timp de mai multe secole și a fost locul de naștere al lui Gregorio Barbarigo, care a refuzat odată coroana papală. El a fost deținut mai târziu de către familiile Minotto și Martinengo. Trei saloane au vedere la Canal Grande și alte trei la Rio Zaguri. În prima jumătate a secolului al XVIII-lea Pietro Barbarigo a comandat artiștilor Giovanni Battista
Palatul Minotto-Barbarigo () [Corola-website/Science/333483_a_334812]