16,541 matches
-
pe lângă vatra satului și ferma Seci. Este așezată lângă drumul distr. Suceava-Gurahumora. Are o școală populară cu trei clase și o biserică parohială cu hramul Nașterea Maicii Domnului, de care ține biserica filială din Vorniceni (sau Tolova Mică). A fost dăruită de fiii lui Dragoș-Vodă (incorect, fiind vorba de Drăgoi, fiul Vasutcăi, strănepot marelui pan Drăgoi, n.n., de monahul Teodosie și de sora sa Eudochia mănăstirii Voroneț. ...Comuna posedă 959 hect. pământ arabil, 155 hect. fânațuri, 45 hect. grădini, 450 hect
Comuna Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/301950_a_303279]
-
mori unor rude ale sale care mai târziu îl vor vinde lui Șerban Cantacuzino. Sat Mihăiești a fost satul lui Mihai, fiul lui Mic Crai și va fi vândut de moștenitorii acestuia Mitropolitului Teoctist în anul 1444 iar acesta îl dăruiește Mitropoliei Moldovei. Mihăieștii după 8 oct. 1784 revin Cantacuzinilor după ce Mitropolia face un schimb de teren cu aceștia. Satul Rotopănești este satul primit drept zestre de către Stanslav Rotopan din partea socrului său Giulia cel Mare, cuscrul lui Dragoș Viteazul. Ansamblul bisericii
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
pe margine. Materialul arheologic aparține, cel mai probabil, culturii Noua. Cu toate că data întemeierii satelor arondate comunei nu se știe cu exactitate, prima atestare documentară a satului Tișăuți datează din 14 august 1432, când "„Ilie Voievod (fiul lui Alexandru cel Bun) dăruiește boierului său Isaiea satele Tișăuți, ... jumătate din Bosancea, Selajănii, Dobrovleanii...”" Prima atestare documentată a satului Ipotești apare puțin mai târziu, în 1586, când într-un document în limba slavonă se vorbește despre vătămanul/hotarnicul Simașco din Epotesci. Referirile din secolul
Comuna Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/301964_a_303293]
-
Satul Măriței este atestat documentar pentru prima dată într-un document din secolul al XV-lea, împreună cu Dărmănești. Pe la anul 1634, episcopul Evloghie al Rădăuților a cumpărat satul Meleșeuți și jumătate de jos a satului Mărăței, pe care le-a dăruit surorii sale, Ana. Din acel document rezultă că satul Mărețeia Mare avea un teritoriu mult mai întins decât cel actual. Pe o parte a acestuia s-a întemeiat mai întâi satul Mărițeia Mică și apoi Dănila. Începând din secolul al
Măriței, Suceava () [Corola-website/Science/301971_a_303300]
-
Direcțiunea Căilor Ferate materialul de lemn, de la podul de tren de la Costâna...Lemnul l-au adus oamenii la Măriței și l-au așezat pe locul dăruit, pe care se află biserica. Locul pentru biserică, o jumătate de falce, l-a dăruit Petru Barbir, fost primar mai mulți ani în Măriței. S-au colectat banii prin mai multe sate și s-a început lucrul în anul 1897 și după 3 ani biserica a fost gata.”" În satul Măriței mai există și o
Măriței, Suceava () [Corola-website/Science/301971_a_303300]
-
iar după anul 1940 se mută la Icoana unde există și astăzi. În anul 1950 Ursoaia este atașată de comuna Icoana. Ursoaia este cel mai vechi sat atestat documentar; apare în documentele din 16 ianuarie 1655, când domnitorul Constantin Șerban dăruiește lui Pătrașcu Pârcălabul moșia Stanislaveștilor după cum reiese din monografia județului Olt. Denumirea satului Ursoaia nu reiese din documente scrise, dar se păstrează de la bătrâni mai multe versiuni: Satul Icoana este format din doua cătune: Icoana și Călugăreasa. Satul Floru si-
Comuna Icoana, Olt () [Corola-website/Science/301984_a_303313]
-
contelui Conrad de Tălmaci în prima jumătate a veacului al XIII-lea, prin care-i întărește stăpânirea acestui ținut. Primul document scris care atestă satele Boișoara și Găujani, este hrisovul dat de Io Vladislav Voievod în anul 145l , prin care dăruiește strămoșilor boișorenilor și găujănenilor cei șapte munți, pe care îi posedă și astăzi. ”Io Vladislav Voievod Domnul Țării Românești,care întărește stăpânire lui Dragomir Ruhart, a fiilor și nepoților lui,peste partea lor de moșie, de la gurile Deșiulu iși Săsenilor
Comuna Boișoara, Vâlcea () [Corola-website/Science/301989_a_303318]
-
nord a satului Găujani, după legendă numele acestui deal ar proveni de la faptul că aici a fost îngropat un conducător de seamă al celor care locuiau pe aceste plaiuri în timpul formării poporului român; Fața Sfântului Ilie, este numele unui munte dăruit de voievodul Vlasdislav, unde până nu demult se ținea un târg care dura o lună de zile; el avea ca scop nu numai schimbul de produse, ci și întâlnirea românilor din ambele părți ale Carpaților; în Cimitirul eroilor, situat între
Comuna Boișoara, Vâlcea () [Corola-website/Science/301989_a_303318]
-
noastră. Acesta se află pe malul stâng al Oltului, în satul Câinenii Mici (La Turnulețe). Străvechea vatră a Câinenilor este atestată documentar pentru prima dată de hrisovul domnesc din 25 martie 1415, din care reiese că voievodul Mircea cel Bătrân dăruiește vama de la Genune spre administrare Mănăstirii Cozia. Dania lui Mircea cel Batrân este întărită de hrisovul dat de voievodul Radu cel Mare, datând din 20 ianuarie 1505, document în care se pomenește pentru prima dată de locuitorii Câinenilor. Domnitorul Neagoe
Comuna Câineni, Vâlcea () [Corola-website/Science/301996_a_303325]
-
Văii Satului, spre Bumbuiești, după cum reiese din planul întocmit de locotenentul Condeescu, în anul 1865. Nu se cunosc împrejurările prin care această parte a satului a devenit proprietatea Mănăstirii Cozia. "Legenda, depănându-și povestirea, arată că mănăstirii i-a fost dăruit un clopot imens care se auzea la mari distanțe. Vodă ar fi poruncit ca întreg ținutul în care se aude sunetul clopotului să fie al acestei mănăstiri. Atestarea documentară a satului Bratovești reiese dintr-un document din anul 1519 (7027
Bratovești, Vâlcea () [Corola-website/Science/301990_a_303319]
-
februarie 1694 și clopot inscripționat din 1696 cu litere chirilice. În această biserică parohiala a Niculei a fost așezată icoana Maicii Domnului zugrăvita de meșterul Luca din Iclod în 1681 și cumpărată de nobilul român Ioan din Nicula, care a dăruit-o bisericii parohiale din sat. Conform procesului verbal încheiat la 28 martie 1699 de iezuiții conventului de la Cluj-Mănăștur, icoana ar fi lăcrimat în acel an din 15 februarie până în 12 martie, la fel ca icoana similară din Pociu, care ar
Nicula, Cluj () [Corola-website/Science/300344_a_301673]
-
și s-au stabilit pe actualul sălaș, pe malul drept al râului, formând trei sate mici: Sârbeni, Coteni și Donțoi. Prin secolul al XVII-lea, aceste sate aparțineau unei fete care s-a călugărit încă din prima tinerețe. Ea a dăruit moșia oamenilor care locuiau acolo, făcându-i comoștenitori, de unde și numele satului. Actuala biserică, Sf. Nicolae, datează din secolul al XVIII-lea și face parte din Patrimoniul Național. Și școala din Comoșteni este foarte veche, o clădire neoclasică, destul de impozantă
Comoșteni, Dolj () [Corola-website/Science/300394_a_301723]
-
Sarmisegetuza spre Pelendava (Craiova). Atestarea documentara a satului Godeni apare într-un document din anul 1461 în timpul domniei lui Vlad Țepeș: „lo, Vlad Voevod și domn, stăpân peste țară Ungro-Vlahiei și a Părților de Pește munții Almasului și Făgărașului, am dăruit acest sat slugilor domniei mele Bară și fratelui său Gâdea, ca să fie Godenii toți, pentru că jumătate din Godenii le este veche Ocina, iar cealaltă jumătate au cumpărat-o de la Radu Grama, prețul fiind 30 de florini, să le fie de
Godeni, Dolj () [Corola-website/Science/300400_a_301729]
-
locuitori ai acestor meleaguri, la nivelul vecinilor din prosperele localități de peste Jiu. Primele începuturi ale acestui sat, ne duc în timpul domniei lui Ioan Mavrocordat (02.12.1716 - 06.03.1719), din timpul războiului turco - austriac (1716-1718), când acest domn fanariot dăruiește căpitanului Drăgicioiu, din oastea sa, această parte de pământ și care avea ca vecini pe: căpitanul Mârza și Nicolae Păianu. Încet, încet, acest căpitan, dar mai ales fii săi Constantin și Dumitru, au reușit să strângă de prin vecini și
Tâmburești, Dolj () [Corola-website/Science/300419_a_301748]
-
aprilie 1645 confirmă eliberarea din romanie a unor locuitori din Petreștii Scurtului, de către Miloș Logofatu nepotul lui Stochiță Răiășanu și de către Mânăstirea Strâmba deoarece s-au răscumpărat cu 28 de mii de aspri. In 18 octombrie 1604 satul intreg fusese dăruit mânăstirii Strâmba. Despre satul Musculești se știe că purta numele de Sărăcinești și tocmai în sec.XIX a luat numele de Musculești după numele proprietarului Moscu. Din jalba lui Constantin Moscu bivtreti armaș cu data de 17 iulie 1707 se
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
În anul 1609, la 12 octombrie, la Târgoviște se dă de către Radu - Voievod un act de întărire a darului lui Dragotă către mănăstirea Strâmba. Acest Dragotă, stăpân al mai multor moșii formate din : „câmp, pădure, apa și dealuri cu vie” dăruiește o parte din pământul sau mănăstirii Strâmba. Pământurile lui Dragotă se găseau în satul Izvor, unde locuia și el, actualul sat Izvoarele. Broșteni - Radu Șerban, la 29 septembrie 1608, confirmă lui Mircea Armoș și soției sale Neacșa, stăpânire peste un
Comuna Plopșoru, Gorj () [Corola-website/Science/300465_a_301794]
-
Snagov este strâns legată de construirea mănăstirii Snagov pe ostrovul din nordul lacului Snagov, de către primii voievozi de după Basarab, poate Vladislav sau succesorul său Radu I. Astfel, primele atestări documentare despre satele Snagovului aparțin secolului al XV-lea, ele fiind dăruite tot în aceeași perioadă Mănăstirii Snagov. Mai precis, cel mai vechi document este datat 7 noiembrie 1428, emis de către Dan al II-lea la Târgoviște, oraș care era în acea vreme capitala Țării Românești. „Drept accea după dăruirea pământului soției
Comuna Snagov, Ilfov () [Corola-website/Science/300510_a_301839]
-
Snagov. Mai precis, cel mai vechi document este datat 7 noiembrie 1428, emis de către Dan al II-lea la Târgoviște, oraș care era în acea vreme capitala Țării Românești. „Drept accea după dăruirea pământului soției mele și doamna mea, am dăruit cu toată cinstea și buna chibzuială Snagovul, cu o bună dragoste împreună cu bălțile și satele Fringhișești și Turbați”, este textul documentului amintit. În același secol s-au mai emis alte trei documente care certifică existența acestui loc: 30 iunie 1441
Comuna Snagov, Ilfov () [Corola-website/Science/300510_a_301839]
-
tot ce ce se poate din știința Apusului. La Londra, intrigat de sistemul parlamentar englez, asistă, în mare taină, la o ședință a Camerei Lorzilor. Vizitează Observatorul Regale de la Greenwich și Arsenalul Woolwich. Regele Angliei William al III-lea îi dăruiește oaspetelui său un yaht, "The Royal Transport". Petru e nevoit să recunoască că roadele diplomatice ale călătoriei sale de 18 luni sunt mai degrabă negative. Nu reușește să-l convingă pe Leopold I, Împărat Roman să reia lupta împotriva Turciei
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
liniile dușmanului. Carol fuge la Tighina aflată sub ocupație otomană. Petru se îndrăgostește de o țărancă suedeza, Marta, harnică, sănătoasă, veselă, scurtă și îndesată, lată în șolduri, cu ochi lipsiți de strălucire, bună la suflet și vitează. Marta îi va dărui lui Petru 12 copii, dintre care doar doi îi vor supraviețui: Anna, viitoare Ducesă de Holstein-Gottorp și Elisabeta, viitoare împărăteasă a Rusiei. Trece la ortodoxie și renunță la numele Marta, fiind botezată Ecaterina Alekseevna. Începe să capete asupra țarului o
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
ai Islamului”, că jihadul lăuntric este însăși îndeplinirea acestor acte de devoțiune, care duc la bun sfârșit „bătălia interioară împotriva tuturor forțelor care ar putea să abstragă omul de la viețuirea în conformitatea normei sale teomorfice, care este natura sa originară, dăruită de Dumnezeu”. O asemenea perspectivă asupra jihadului este mai puțin politică și mai aproape de înțelesul unui concept teologic autentic, în spiritul spuselor lui Mahomed: „Nu este silă la credință”(II, 257) sau „Pacea e mai bună”(IV, 127), spirit al
Jihad () [Corola-website/Science/298566_a_299895]
-
aș spune altfel, daca as tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz. Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, buna sau rea, întemeiata sau greșită, ea a fost pentru mine o credință adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atat mai intens sufăr azi, când o văd însângerata de moarte”.. Creația poetului Radu Gyr avea să cunoască înălțimi nebănuite în beznă temnițelor comuniste. Evoluția poeziei sale de după gratii poate constitui un
Radu Gyr () [Corola-website/Science/298578_a_299907]
-
mănăstiri din jurul Rinului (ca Luxeuil, Corbie, Tours, Reichenau, St. Gallen, Lorsch, Reims, Aachen, etc) și-au organizat scriptoria și armaria dedicate copierii manuscriselor valoroase. Carol cel Mare și-a creat o bibliotecă alcătuită din cele mai frumoase manuscrise și a dăruit multe altele. În testamentul întocmit de el în 811, prevedea vânzarea cărților din biblioteca personală iar sumele „să fie împărțite săracilor”. De aceea există până astăzi în muzee și biblioteci numeroase manuscrise carolingiene, unul dintre ele fiind Codex aureus. Acesta
Codex Aureus () [Corola-website/Science/298594_a_299923]
-
este situată la sud de orașul Gura Humorului din județul Suceava, pe valea râului Voroneț. Mănăstirea Voroneț a fost înălțată pe locul unde se afla o biserică de lemn. Când lucrările de construcție se apropiau de final, Ștefan cel Mare dăruiește mănăstirii prin actul de la 17 august 1488, moșia Știlbicani. Odată cu încheierea construcției biserica a preluat vechiul hram al „Sfântului și Slăvitului Marelui Purtător de Biruință Gheorghie”. Încă de pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare, dar mai ales după 1488, mănăstirea
Mănăstirea Voroneț () [Corola-website/Science/298619_a_299948]
-
o perioadă de ședere la Mănăstirea Putna și de sihăstrie a dat nu numai un impuls vieții monahale din acest lăcaș dar a și imprimat un nivel de viață duhovnicească deosebit de înaltă. Ștefan cel Mare a fost cel ce a dăruit mănăstirii pe lângă o serie de moșii și mai multe cărți, cel mai relevant exemplu fiind Tetraevanghelul din 1490, dar și veșminte și odoare bisericești. Acest lucru a fost practicat și de urmașii săi la domnie, Bogdan al III-lea, Petru
Mănăstirea Voroneț () [Corola-website/Science/298619_a_299948]