KorAP: Find »[drukola/base=dulce & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...609 610 611 ...810 >

20,245 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872

albinele, una câte una. Biata mama a încasat și ea câteva ace din cauza mea. Îl însoțeam apoi pe tata la centrifugă, ajutam la turnarea mierii în borcane și apoi începea servitul vecinilor care simțeau că e rost de ceva gustare dulce... Pentru ca albinele să se simtă bine la noi, aveam grijă împreună cu Oltea, sora mea, de grădină. Îngrijeam florile mereu, le udam, le pliveam, plantam altele noi și ți-era mai mare dragul să le privești într-o zi de vară

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
producția lor) și părea că s-a dat uitării fapta mea necugetată. Simțindu-mă cu musca pe căciulă le-am mulțumit frumos pentru tot și m-am îndreptat spre ușă să plec. Uncheșul mi-a strecurat o trăistuță cu mere dulci și devremi și Aurelia m-a condus o bucată bună de drum. Acasă n-am spus nimic de pozna mea, dar adevărul tot s-a aflat, căci vorba aceea: minciuna are picioare scurte. Catrinoasa și hoțul În apropierea morii, vis-a-vis

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
setea. Nu le-am spus băieților despre toată tărășenia... ci numai că le-am dat apă. Fiind sătule, s-au culcat și ele și-au stat așa, până băieții au copt și porumbul. Era în lapte și avea boabele tare dulci. Mihai înfigea câte un băț în coceanul știuletelui și-i pârlea la flacără, ca la rotisor. Când se lăsă seara, am luat vitele la cireadă și toți am pornit-o cântând spre sat. Mama m-aștepta cu o cină pompoasă

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
vrut să primim bani și de la oamenii școlii, fiind și noi elevi. Ne-am continuat urarea, ajungând până la Țarnă. Aici, verișoara mea, Viorica Nemțoc, ne-a primit regește. Fiecăruia ne-a oferit câte o plăcintă "poale-n brâu" și turtă dulce. Nu ne-a lăsat până n-am băut câte o cană de suc de pere, care era foarte aromat și dulce. Banii i-am refuzat, dar Vasile (care făcea pe casierul) i-a primit pe furiș. Am trecut pe la familia

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
mea, Viorica Nemțoc, ne-a primit regește. Fiecăruia ne-a oferit câte o plăcintă "poale-n brâu" și turtă dulce. Nu ne-a lăsat până n-am băut câte o cană de suc de pere, care era foarte aromat și dulce. Banii i-am refuzat, dar Vasile (care făcea pe casierul) i-a primit pe furiș. Am trecut pe la familia învățătorilor Nastasă Gheorghe și Saveta, Bârligă D., Isopescu M., Ileana Drehuță, Cazacu Aurel și Modest. I-am urat pe vecinul meu

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
pentru tăierea porcului (crupe de hrișcă, mațe, mirodenii, țuică, pâine albă, ceapă și usturoi) iar noi, fetele ne îngrijeam pentru aniversare (spărgeam nucile și le măcinam, cumpăram zahăr, ulei, orez, cacao, drojdie). Vroiam să facem un tort cu nucă, turtă dulce, fursecuri, sarmale și salate. Completam cu mezelurile (chișcă, tobă și cârnați) de la porcul nostru. Noaptea o făceam albă. Prea erau multe de făcut! Tata se ocupa de tăierea porcului. Venea cu 2-3 străjeri de la primărie și ci măcelarul (un neamț

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
la dulciuri și sarmale. Musafirii trebuiau să sosească a doua zi, către seară. Deci mai era ceva timp și trebuia folosit din plin. Admiram înțelegerea și voia bună care domnea în familia mea, în relațiile cu vecinii și cunoscuții. Merele dulci ale uncheșului Ion Ion Buzilă, fratele cel mai mare al mamei locuia în Frătăuții Vechi, aproape de moară. Era căsătorit cu Saveta și avea trei copii: Gheorghe, Varvara și Maria. La el a locuit mama, după moartea bunicilor, administrându-i bunurile

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
lucru. Se simțea legat sufletește de sora sa, Maria, rămasă prea devreme fără părinți. Pe lângă gospodărie, uncheșul Ion se mândrea c-o mare livadă de pomi. Numai la el se putea vedea meri văratici, care rodeau niște mere galbene, foarte dulci. Se supăra grozav când ne chema la cules și nu veneam. Știu, că într-o duminică, ne-am trezit cu el, cu căruța-n curte. A așezat un jiț frumos, acoperit cu țol de lână chiuat și ne-a poftit

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
a dat un coș mare și-un sac ca să le aducem pline cu mere. Ce s-au mai bucurat Varvara și Maria când ne-au văzut! Ne-au ajutat la cules, am umplut coșarca și sacul și-am mâncat mere dulci pe săturatele. (În livada noastră nu aveam meri văratici, deși era foarte mare). Ne-am mai jucat prin livadă cu verișoarele noastre și-apoi mătușa Saveta ne-a poftit la pui cu smântână, cu mujdei și mămăliguță caldă. De-abia

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
și s-a întins la soare. Era parcă amețit. Uncheșul l-a lovit de câteva ori și l-a lăsat fără suflare. A revenit la căruță și ne-am continuat drumul spre casă. Părinții aveau musafiri de la Dornești și merele dulci le-au completat desertul. Tata le-a depozitat în pivniță, în lăzi cu ziare în ele, ca să nu se strice, din cauza căldurii. I a mulțumit cumnatului și l-a invitat la masă. Eu și Oltea am tras o raită pe

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
se îndreaptă sfioși către lăcașul sfânt. Trebuie să fie gazdă bună, să întâmpine cum se cuvine, oaspeții. Aici, în ajunul sărbătorii, gospodinele cu har bisericesc și tragere de inimă, au pregătit o masă îmbelșugată, cu bucate tradiționale (sarmale, plăcinte, turtă dulce, sucuri și vin). Cei veniți din alte sate, ca și cei localnici, vor gusta din mâncărurile oferite (sfințite de către un sobor de preoți). Nu va lipsi agheasma, pentru care orice enoriaș vine cu gând să se sfințească. După slujbă, urmează

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
de noră! Am plecat ochii, am surâs și am fugit în casă. N am spus nimic nimănui. Iliuță era cu vreo trei ani mai mare decât mine, învăța bine și era foarte îngrijit. Ce-i drept, îmi făcea uneori ochi dulci... dar eu mă făceam că nu înțeleg. Nici, nu prea era nimic de înțeles. Având multe coșărci cu prune, mama pregătea loznița pentru a le usca și cazanul pentru povidlă. În livadă se săpa o groapă adâncă, în care se

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
amestece mereu, cu o lopată lungă și îngustă. Uncheșul Vasile Bida, ne scotea mereu din impas. Era cel mai priceput în fierberea povidlei. Nu pleca de lângă cazan, până nu era gata povidla, cum o vrea el. Trebuia să fie densă, dulce și bine fiartă. Mulți săteni apelau la serviciile lui, când se ocupau de făcut povidlă. Împreună cu el, mama o așeza în borcane și oale de lut, smălțuite și le așeza în beci, la răcoare. Peste iarnă, povidla ne prindea foarte

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
și le așeza în beci, la răcoare. Peste iarnă, povidla ne prindea foarte bine. Feliile de pâine unse cu un strat de unt și deasupra cu povidlă erau tare gustoase. Perele nu prea stăteau peste iarnă. Fiind zemoase și foarte dulci, le consumam proaspete. Pentru musafirii erau un deliciu. Livada noastră a constituit totdeauna un beneficiu pentru familie. În ea am petrecut clipe de neuitat, de ea mă leagă plăcute amintiri. Tot satul în sărbătoare După Crăciun cea mai frumoasă sărbătoare

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
pornea la cununie, miresei i se punea un ban în pantof, ca să fie bogată în căsnicie. De asemenea, se puneau bani sub covorul pe care stăteau mirii la cununie. În biserică, se aruncau bomboane, ca viața tinerilor miri să fie dulce. Mirii, apoi erau conduși de alai și muzică până la fotograf. La biserică, preotul oficia cununia. Când ajungeau la casa mirelui, mama soacră-mare ieșea cu busuioc și agheasmă și-i stropea pe miri. Miresei i se dădea o fărâmitură de pâine

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
invitații după rang: în capul mesei nunii cei mari, în fața lor mirii, apoi socrii. Găina era adusă de o nevastă tânără care cânta cântarea găinii (împodobită cu flori, frunze și o țigară în cioc). Un naș, mai comunicativ închina "paharele dulci" și primea darurile (plicuri cu bani) pe rând, începând cu nunii, socrii, rudele, prietenii și apoi restul nuntașilor. De obicei, la Costișa, în nuntă se strângea o sumă considerabilă de bani, care îi ajuta pe miri și apoi restul nuntașilor

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
zis: În viață nu ești bun de nimic decât dacă nu ești bun decât pentru tine. Ce vorbe frumoase și înțelepte! Nu le-am uitat nici până astăzi. Mi-am amintit și cuvintele poetului grec, Homer: Nimic nu e mai dulce decât patria, părinții, atunci când ești departe". Topitul inului și a cânepii În copilăria mea, în sat, nu exista gospodină care să nu semene câțiva ari de cânepă și de in, pe lângă casă. Cânepa și inul, se spunea în popor că

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
și purcei și trebuia să le pregătim un meniu aparte. Pe pirostrii, în curte, o dată la două zile fierbeam câte un cazan cu bostani (tăiați bucăți, după ce le scoteam sâmburii). Amestecați cu cartofi și chișleag, alcătuiau o masă bună, chiar dulce. Când dădea frigul, bostanii îi mutam pe aria șurii sau în șopron. La majoritatea le scoteam sâmburii și-i puneam pe niște scânduri la uscat (să aveam în serile lungi de iarnă ce ronțăi). La transfer, avea loc și o

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
adunam uscate și le așezam la locul lor în ladă și hambar. Abia după aceste treburi se trecea la bucătărie. Pregăteam din timp ingredientele, de care aveam nevoie, pentru bucatele propuse. Eu alegeam orezul pentru sarmale, spărgeam nucile (pentru turtă dulce) și stăteam pe lângă mama, să-i fiu mereu de ajutor. Joia, înainte de sărbători, se coceau colacii, cozonacii și prăjiturile. Pentru mine era o mare plăcere să fiu la planșetă, alături de mama. Ce-o mai necăjeam! Vroiam numaidecât să împletesc colăcei

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
acele și cu veninul său", cred că fiecare dintre noi, trebuie să ne slujim, după posibilitățile de care dispunem, patria. Dragostea de patrie este cea dintâi virtute a omului civilizat. Marele poet grec, Homer, sublinia că: "Nimic nu e mai dulce decât locul în care te ai născut și părinții care ți-au dat viață"... Un singur lucru nu se poate întâmpla și anume dispariția amintirilor despre locuri și chipuri dragi. Pământul natal este leagănul copilăriei. Locul și oamenii unde am

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
în podul casei). Ziua fixată pentru sărbătorire era de obicei 24 noiembrie. Atunci treburile pe câmp erau terminate și părinții se puteau ocupa și de ale casei: Mama făcea bucate deosebite, pentru asemenea musafiri: plăcinte, cozonaci, răcituri, sarmale, fripturi, turtă dulce, salate, iar tata se ocupa de băuturi: vin, țuică, must. Câteodată, mama mai făcea și bere de casă, care era tare bună (când avea hamei). Eu și Oltea ajutam cu tot ce puteam și renuțam la "uliță" și la prieteni

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
toată ființa ta, pe cei care ți-au dat viață? Pe cei care au vegheat la căpătâiul tău ore nenumărate, până la epuizare? Pe cei care au făcut totul ca tu, copil fiind să te simți bine? Nimic nu e mai dulce decât locul în care te-ai născut și părinții care ți-au dat viață" (Homer). În viață, un singur lucru nu se poate întâmpla: dispariția amintirilor despre locuri și chipuri dragi din copilărie. Adesea revăd casa părintească, livada și grădina

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
pe mine și să ies afară. L-a rugat pe tata să-i preia supravegherea scroafei, dându-i felinarul. Noi am ieșit pe creastă în livadă. Mi-a atras atenția că vom observa ceva deosebit. În aer era o răcoare dulce și-un miros proaspăt de lucernă. Nici un zgomot, nici o mișcare, nici o adiere de vânt nu se simțea. Pomii livezii, cu frunza neclintită păreau zugrăviți. Îmbrăcat în rouă, pământul încă mai dormea în lumina umedă și nehotărâtă a dimineții. Am început

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
cu seamă oamenii, au fost invitații stăruitoare la reflecție, meditație, încântare și bucurie, căutare de idei, dând uneori chiar frâu liber imaginației. Ca fiică a satului, am considerat că "nu trebuie să ne uităm rădăcinile" căci "nimic nu este mai dulce decât locul în care te-ai născut", iar "dragostea pentru locul natal este cea dintâi virtute a omului civilizat". Deși, deceniile s-au scurs, consider că nu vârsta este aceea ce-l caracterizează pe om, ci putința lui. Eu lucrez

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102

încălțat papucii puși la dispoziția noastră. Ceaiul ne-a fost servit pe „tatami”( rogojini din paie de orez), în ceșcuțe deosebit de fine, cu superbe desene florale, iar lângă fiecare ceșcuță se afla câte o prăjiturică delicioasă din orez și fasole dulce. Am savurat, în liniște, licoarea magică, meditând la istoria Japoniei, la faptul că pot bea ceaiul, după „ceremonialul”simplificat, în chiar chioșcul în care, pe vremuri, viteazul și asprul Shogun Tokugawa își primea oaspeții invitați la vânătoarea de rațe sălbatice

Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune (2013) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]