15,701 matches
-
de 300 m, doar trei au fost completate pentru o adâncime maximă de 100 de metri. O mare parte din fonduri au fost finanțate de companii din industria petrochimică franceză. Laboratorul, botezat „Diogène”, era un cilindru deschis la partea inferioară fabricat din oțel lung de 5,1 m și cu un diametru de 2,4 m. Era echipat cu două chesoane pentru a se putea efectua și recompresie în caz de urgență. „Diogène” era legat prin cablu ombilical dețărm aflat la
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
Moștenitor Frederic și Louise a Suediei s-au căsătorit la Stockholm la 28 iulie 1869. Nunta a fost celebrată cu mare pompă într-un moment când Suedia era într-o stare de foamete iar zestrea prințesei a constat în lucruri fabricate în Suedia, pentru a beneficia economiei suedeză. Căsătoria a fost sugerată ca o modalitate de a crea o relație de prietenie între Danemarca și Suedia. Cele două țări au fost într-o situație tensionată după ce Suedia nu a ajutat Danemarca
Frederic al VIII-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/315448_a_316777]
-
avea efecte diferite în organism. De exemplu, culoarea părului depinde de cantitatea dintr-o substanță de culoare închisă numită "melanină", care e produsă în timpul creșterii părului. Dacă o persoană posedă o garnitură normală de gene implicate în producerea melaninei, sunt fabricate toate proteinele necesare și părul crește cu o culoare închisă. Dar dacă alelele pentru o anumită proteină au secvențe diferite și fabrică proteine care nu funcționează corect, nu se produce melanină și părul va fi alb. Această condiție se numește
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
concordanță cu condițiile subacvatice sau aparate obișnuite introduse în carcase etanșe. Aparatele de fotografiat de construcție specială sunt de dimensiuni mai mici și pot fi mai bine și mai usor manevrate, oferind fotografii de o calitate deosebită. Exemple sunt modelele fabricate de Nikonos, Șea & Șea, SeaLife. Aparatele de fotografiat obișnuite pot da rezultate la fel de bune prin folosirea unei carcase etanșe corespunzătoare. La baza construcției și funcționării oricărei carcase pentru protejarea de apă a unui aparat de fotografiat subacvatic, trebuie să se
Fotografiere subacvatică () [Corola-website/Science/317365_a_318694]
-
și rezistența acesteia la presiunea exterioară; carcasa etanșa rigidă, rezistentă la presiunea exterioară a apei prin formă și grosimea pereților ei și care are asigurată etanșeitatea mecanică a transmisiilor pentru comenzi, reprezintă tipul de carcasa cel mai sigur. Carcasele sunt fabricate din plexiglas sau aluminiu. Carcasa prezintă însă dezavantajul că nu poate fi folosită decât împreună cu aparatul de fotografiat pentru care fost concepută și care poate fi „clasic” cu film de 35 mm sau digital. Carcasele etanșe au flotabilitate aproximativ nulă
Fotografiere subacvatică () [Corola-website/Science/317365_a_318694]
-
au fost trimise inițial la trei firme cu experiență în domeniu: Heinkel, Arado și Focke-Wulf. Ulterior, în competiție a fost acceptată și firma Bayerische Flugzeugwerk (în germană: Producătorii Bavarezi de Aeronave, abreviat PBA), precursoarea firmei Messerschmitt. Fiecare companie trebuia să fabrice trei prototipuri pentru teste. În primăvara anului 1945, prototipurile Arado și Focke-Wulf erau gata, urmate apoi de prototipurile PBA în martie și Heinkel în aprilie. Prototipurile Heinkel au fost dezvoltate de către frații Walter și Siegfried Günter. Sursa de inspirație a
Heinkel He 112 () [Corola-website/Science/321817_a_323146]
-
vânătoare monoplan al Luftwaffe, balanța a fost înclinată spre prototipul Bf 109 propus de Messerschmitt (denumirea firmei PBA din 1938). Decizia nu a fost luată de către Ministerul Aviației, ci de către partidul nazist, fiindcă Bf 109 era mult mai ușor de fabricat. În luna septembrie a anului 1936, Luftwaffe a ales prototipul Bf 109 drept câștigător. Heinkel a dezvoltat alte prototipuri destinate exporturilor. Deși avionul a participat la mai multe expoziții și demonstrații aeriene din diverse țări, comenzile nu au fost mari
Heinkel He 112 () [Corola-website/Science/321817_a_323146]
-
Avioanele au fost repartizate Legiunii Condor. Piloții germani au apreciat manevrabilitatea superioară a modelului Bf 109 în fața avionului He 112, însă considerau că modelul propus de Heinkel era mai bine înarmat și mai sigur la aterizare și decolare decât modelul fabricat de Messerschmitt. He 112 a fost descris ca fiind un "Rolls Royce cu motor de Fiat Topolino" din cauza motorului mai slab. Piloții spanioli au utilizat și ei He 112 spre sfârșitul războiului civil. Spania a folosit avioanele cumpărate până în 1952
Heinkel He 112 () [Corola-website/Science/321817_a_323146]
-
Un atelier monetar roman era un atelier unde erau fabricate monede romane, în Roma antică. Sub Republica Romană, prima oficină de producere a monedelor apare în anul 290 î.Hr., pe Capitoliul din Roma, în Templul Iunonei Moneta (literal, "„Iunona care avertizează”"), de unde derivă, de altfel, cuvântul "monedă". Responsabili de confecționarea
Atelier monetar roman () [Corola-website/Science/321826_a_323155]
-
chemat în serviciul militar, unde a primit resursele pentru a construi Z2. Zuse a construit Z2, o versiune revizuită a lui Z1, cu relee telefonice. În același an, a înființat o companie "Zuse Apparatebau" (Zuse Apparatus Engineering), pentru a-și fabrica mașinile. Îmbunătățind proiectul mașinii Z2, a construit Z3 în 1941, un proiect secret al guvernului german. Acesta era un calculator în virgulă mobilă binar pe 22 de biți a cărei programabilitate era bazată pe bucle dar fără salturi condiționate și
Konrad Zuse () [Corola-website/Science/321850_a_323179]
-
1920 compania Pullman a trecut prin câteva etape de restructurare care s-a finalizat printr-o companie parentala, Pullman Incorporated, ce deținea Pullman Company (care deținea și opera vagoanele de dormit) și Pullman-Standard Car Manufacturing Company. Pullman-Standard a continuat să fabrice vagoane de dormit și alte tipuri de vagoane de călători și de marfă până în 1980. Astăzi, Amtrak operează două tipuri principale de vagoane de dormit: vagoanele de dormit "Superliner" cu două nivele, construite de la sfârșitul anilor 1970 până la mijlocul anilor
Vagon de dormit () [Corola-website/Science/321898_a_323227]
-
structură primită în rândurile Asociației. "Alpiniada vânătorilor de munte" este o competiție militară specifică militarilor din trupele montane care cuprinde patru probe: ștafeta alpină, cățărare rapidă, cățărare artificială și combinata alpină. Armamentul din dotarea trupelor de vânători de munte este fabricat în mare parte de către industria autohtonă de armament. Mobilitatea este asigurată de către vehiculele blindate TABC-79, MLVM, MLI-84 și TAB-71M. Armamentul portativ al infanteriei constă în pușca automată 5,45 mm Md. 1986, pușca mitralieră md. 1964, pistolul mitralieră Md. 1963
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
din București este atestată documentar din anul 1668. A fost situată pe malul râului Dâmbovița, iar oamenii care locuiau în acest ținut se ocupau cu fabricarea cărămizilor, fiind cunoscut faptul că aici s-au fabricat cărămizile pentru construcția caselor și a palatelor din București în decursul a câteva secole. În acest cartier al Bucureștiului istoric și-a petrecut o mare parte din copilărie pictorul Nicolae Grigorescu, unde s-a mutat în anul 1843 alături de mama
Mahalaua Cărămidarilor () [Corola-website/Science/321978_a_323307]
-
Specializată “Infoinvent - 2007”, Chișinău; 2007 - Diplomă de excelență a Fundației Paneuropa România și insignă, “Infoinvent-2007”, Chișinău;<br> 2007 - Diplomă de mențiune, Expoziția Internațională Specializată “Infoinvent -2007”, Chișinău;<br> 2007 - Diplomă de excelență, ULIM.<br> 2008 - Diplomă de participare, Expoziția Națională “Fabricat în Moldova” sub patronajul Guvernului Republicii Moldova, ULIM, Chișinău.<br> 2010 - Medalia de 75 de ani de la formarea Universitatea Agrara de Stat din Moldova. <br> 1980 <br> 1981 <br> 79.А.С. 859314 СССР. Электрофлотатор / И. Пaнaшеску, Г. Козуб, А. Романов
Ion Panașescu () [Corola-website/Science/321326_a_322655]
-
din dispozitive de măsură propriu-zise, alături de care pentru extinderea domeniului de măsură sau/și divizarea în game de măsură sunt incluse în construcție rezistențe adiționale și divizoare de tensiune. În prezent voltmetrele electronice analogice (cu ac indicator) nu se mai fabrică, locul lor fiind luat aproape în totalitate de către voltmetrele digitale (numerice), cele analogice găsindu-se încă în număr mare atât în tehnica de laborator cât și în instrumentația industrială mai veche. Voltmetrele electronice au sensibilitate mult mai mare decât voltmetrele
Voltmetru () [Corola-website/Science/321402_a_322731]
-
este un tanc principal de luptă din generația a treia, fabricat în Statele Unite ale Americii. Vehiculul este denumit după generalul american Creighton Abrams, fostul șef al Statului Major al Armatei Americane și comandantul forțelor militare americane din Vietnam din 1968 până în 1972. este un tanc foarte bine înarmat, cu un blindaj
M1 Abrams () [Corola-website/Science/321458_a_322787]
-
este un tanc principal de luptă din generația a treia, fabricat la uzinele Uralvagonzavod din Nijni Taghil, Rusia. este o variantă modernizată a tancului T-72 (inițial, proiectul a fost denumit T-72BU, însă a fost redenumit mai târziu T-90). Este cel mai modern tanc aflat în dotarea Forțelor Terestre și
T-90 () [Corola-website/Science/321461_a_322790]
-
tanc aflat la dispoziția forțelor terestre ale SUA. În plus, era mult mai eficientă o îmbunătățire a modelului M48 Patton decât proiectarea unui tanc de la zero. Noul tanc, denumit M60, urma să fie dotat cu un tun Royal Ordnance L7 (fabricat în SUA sub licență cu denumirea M68) de calibru 105 mm cu ejector de gaze, un motor diesel și un blindaj superior. Primul model era practic un M48A2 dotat cu motor diesel și tun de 105 mm. Următorul model, M60A1
M60 (tanc) () [Corola-website/Science/321465_a_322794]
-
pe insulă. Doi dintre cei patru răsculați rămași în viață, Ned Young și John Adams (denumit și Alexander Smith), au preluat conducerea și a urmat o perioadă de liniște, până când William McCoy a înființat o distilerie și a inceput să fabrice o băutură alcoolică dintr-o plantă locală. Răsculații au început să bea în exces și au făcut viața grea femeilor. Femeile s-au revoltat de mai multe ori — bărbații „grațiindu-le” permanent (amenințând de fiecare dată cu execuția conducătoarelor următoarei
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
în justiția civilă. Mai târziu, în procesul de la Rennes din 1899, generalul Mercier a explicat că însăși natura dovezilor trimise interzicea divulgarea lor în incinta tribunalului. Acest dosar conținea, în afara unor scrisori fără prea mult interes, dintre care câteva fuseseră fabricate, o probă rămasă celebră sub numele de „canalia de D...”. Era vorba de o scrisoare a atașatului militar german, Max von Schwartzkoppen adresată atașatului miltar italian Alessandro Panizzardi, interceptată de către SR. Se presupunea că misiva l-ar incrimina definitiv pe
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
dosarului de acuzare. La cererea superiorilor săi, , șeful statului major general, și generalul Gonse, el a fost însărcinat cu completarea dosarului în vederea evitării oricărei tentative de revizuire. Incapabil să găsească și cea mai mică probă, el s-a hotărât să fabrice una "a posteriori". Adevăratul vinovat de trădare a fost descoperit din întâmplare prin două moduri distincte; pe de o parte de către Mathieu Dreyfus, care a obținut denunțul bancherului Castro, și pe de altă parte de către SR, în urma unei anchete. Cum
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Se declanșează în schimb o anchetă împotriva lui Picquart, care este urmărit, mutat în estul Franței și apoi în Tunisia „în interes de serviciu”. În acest moment alege maiorul Henry să intre în acțiune. La 1 noiembrie 1896, el a fabricat un fals, „falsul Henry”, păstrând antetul și semnătura unei scrisori oarecare a atașatului militar italian Panizzardi, redactând el însuși un text chipurile adresat lui von Schwartzkoppen: Este un fals destul de grosier. Generalii Gonse și Boisdeffre, fără a-și pune întrebări
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
general toate tipurile de arbalete au aceleași elemente componente: După principiul de funcționare, există mai multe tipuri de arbalete: Arbaletele cu sandouri sunt cele mai populare. Primii care le-au folosit au fost scufundătorii din Tahiti. <br/br>Țeava este fabricată din material plastic ranforsat sau fibre de carbon și poate avea diametrul de 20, 25 sau 28 mm. <br/br>În funcție de forța necesară și de mărimea harponului, se folosesc arbalete cu un număr mai mic sau mai mare de sandouri
Vânătoare subacvatică () [Corola-website/Science/316475_a_317804]
-
scufundătorul să revină la suprafață pentru a respira, fără a abandona arbaleta sau harponul. Majoritatea arbaletelor sunt prevăzute cu un dispozitiv care permite desprinderea firului pentru abandonarea harponului în caz de urgență. Este o vergea ce are un vârf ascuțit, fabricată din oțel inoxidabil, fibre de carbon, elastică și rezistentă și legată de arbaletă cu un fir subțire. <br/br>Lungimea și diametrul harpoanelor depinde de mărimea peștilor ce se vânează. Pentru pești mici se folosesc harpoane cu diametrul de 5
Vânătoare subacvatică () [Corola-website/Science/316475_a_317804]
-
lungime. Diametrul de 6 mm este grosimea cea mai utilizată de căter scufundători. Cu cât lungimea vergelei harponului este mai mare, cu atât crește precizia tirului sub apă. <br/br>Există și harpoane cu diametrul de 9 mm care sunt fabricate din fibre de sticlă și diametrul 11 mm care este utilizat mai mult pentru arbaleta oleopneumatică, pentru pești mari. Vârful este separat, se atașează prin înșurubare și este prevăzut cu contrapene pentru a împiedica ieșirea din corpul peștelui. <br/br
Vânătoare subacvatică () [Corola-website/Science/316475_a_317804]