15,864 matches
-
am glumit eu În semn de Împăcare. - Mulțumesc, sunteți tot atât de amabil ca Michael Schumacher, care-mi spunea că sunt cel mai bun șofer dintre fizicieni și cel mai bun fizician dintre șoferi. L-am cunoscut cu ocazia unui meci de fotbal organizat la Londra În scopuri caritabile. În altă ordine de idei, cum se Împacă, În concepția dumneavoastră despre lume, viață și istorie, Dumnezeu și Darwin? Hodoronc-tronc, poftim cultură: Schumacher, Dumnezeu și Darwin! Mă lua repede domnul fizician, Îmi testa reflexele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
bat cu pumnii strânși, În loc să folosesc lovitura cu partea interioară a pumnului, ca o pălmuială, adoptată de bătăușii ruși. Dirigintele care nu prea se pricepea la jocuri, deși agrea virtuțile lor asociative, mă bănuia că preferam să fiu portar la fotbal, „În loc să alerg pe teren Împreună cu ceilalți jucători“. Un alt fapt care producea resentimente era că veneam și plecam de la școală cu un automobil, În loc să călătoresc cu tramvaiul sau cu trăsura, așa cum făceau ceilalți băieți, mici democrați buni. Un profesor mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fără a avea neapărat o Înfățișare atletică sau o inteligență remarcabilă, cu un orizont larg, deloc activ În orele de clasă și având o constituție firavă sau poate chiar un pic de tuberculoză pulmonară, excelează, ca niște adevărate fenomene, la fotbal și șah, Învățând cu cea mai mare ușurință și eleganță orice fel de sport, joc sau meserie (Boria Sik, Kostea Buketov, celebrii frați Sarabanov - unde sunt acum coechipierii și rivalii mei?). Patinam bine pe gheață și treceam la patinele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe care se spune că le trăiesc majoritatea scriitorilor. Acea primăvară a anului 1916 o văd ca pe o primăvară petersburgheză tipică, atunci când Îmi amintesc imagini ca acestea: Tamara purtând o pălărie albă nefamiliară, printre spectatorii unei obositoare partide de fotbal interșcolar, În care, În duminica aceea, un noroc extraordinar m-a ajutat să rețin nenumărate mingi; sau un fluture Camberwell Beautys, exact de aceeași vârstă cu idila noastră, Încălzindu-și la soare aripile negre vătămate, cu marginile Înălbite de hibernare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
lui, din lotul literar, deși aveau numai cuvinte de laudă pentru strădaniile mele nocturne, strâmbau din nas la alte preocupări ale mele, cum erau entomologia, farsele, fetele și, mai ales, sportul. Dintre jocurile pe care le-am practicat la Cambridge, fotbalul a rămas o oază măturată de vânt În mijlocul unei perioade destul de tulburi. Îmi plăcea la nebunie să fiu portar. În Rusia și În țările latine, această artă galantă a fost Întotdeauna Înconjurată ca un nimb de unică strălucire. Distant, solitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
definească. Eu văd această trăsătură esențială În senzația constantă pe care o aveai că ești conștient de curgerea neîntreruptă a timpului. Nu știu dacă se va duce cineva vreodată la Cambridge În căutarea urmelor lăsate de cuiele ghetelor mele de fotbal pe mocirla neagră din fața hăului unei porți sau va urmări umbra șepcii mele de-a curmezișul curții interioare până la scara Îndrumătorului meu; dar știu că eu m-am gândit la Milton, la Marvell și la Marlowe, cu mai multă emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Drugie Berega (Alte Țărmuri): Drumul Spânzuratului: Drujnoselie: *Duzina lui Nabokov: *Educația mea englezească: *Educația mea rusească : Egor (grădinar-șef): Elveția: , passim. *Exil: Fersen, Axel: Field, Andrew: Fischer, Elisabeth vezi Graun. Fischer Regina, născută Hartung. Fluturi: vezi Lepitoptera. Florența: Fondaminski, I.I.: Fotbal: Frații (autorului) vezi Nabokov, Kirill V. și Serghei V. Freud, Sigmund: *Gogol, N.V.: Golai, Angelica: Golovinin, V.M.: Golulițov, V.V.: Graun, Antoinette vezi Korff. Graun, August: Graun, Carl Heinrich: Graun, Dorothea, născută Rehkopp: Graun, Elisabeth Regina, născută Fischer, al doilea mariaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
un zgomot de afară m-a făcut nervos și m-am tras de lângă ea. —Așa, continuă. Ce ți-a zis? — Era cam douășpe jumate. Dormeam profund: nu sunt așa mereu la ora aia, dar eram foarte obosit după antrenamentul la fotbal. Ascultasem la player și cred că adormisem cât încă mai mergea sau cel puțin cu căștile în urechi, pentru că nu l-am auzit ciocănind, și el face chestia asta-ntotdeauna. Deși - abia acum m-am gândit la asta - poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Maiorul recunoscu în atitudinea inginerului reacția clasică ce urmează mărturisirii. Raul Ionescu vorbea degajat, părea în mod straniu bine dispus, și făcând abstracție de bandajul de la cap ― o rană superficială ― părea în vizită la Cristescu, gata să discute despre mașini, fotbal și femei. Zâmbi. ― Inutil insistați. Nici unul din noi n-o cunoaștem. ― Ce vă determină să credeți că a procedat la fel și cu ceilalți doi? ― Îmi vine greu să presupun, domnule maior, că individa s-a ferit de mine în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
alți agenți, totuși, mai abili, care luaseră ideea infiltrării în serios, cu semnificația ei exactă, erau văzuți prin baruri, plăteau băuturi, împrumutau bani celor care jucau poker fără să aibă fonduri, se duceau mult la manifestări sportive, în special la fotbal și la baschet, căci sunt cele care agită mai mult tribunele, inițiau discuții cu vecinii, iar în cazul fotbalului, dacă egalitatea era din acelea fără goluri îl numeau, o, îndrăzneală sublimă, cu subînțeles în glas, scor alb, ca să vadă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
plăteau băuturi, împrumutau bani celor care jucau poker fără să aibă fonduri, se duceau mult la manifestări sportive, în special la fotbal și la baschet, căci sunt cele care agită mai mult tribunele, inițiau discuții cu vecinii, iar în cazul fotbalului, dacă egalitatea era din acelea fără goluri îl numeau, o, îndrăzneală sublimă, cu subînțeles în glas, scor alb, ca să vadă ce iese. Și ceea ce ieșea era egal cu zero. Mai devreme sau mai târziu venea întotdeauna momentul întrebărilor, Vreți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
stăpânul casei, perfect recognoscibil și fosta soție, la stânga, fără umbră de îndoială, bătrânul cu legătura neagră și prostituata, la mijloc, prin excludere, unii care nu puteau fi decât soția medicului și soțul ei. În față, îngenuncheat ca un jucător de fotbal, băiețașul cu strabism. Alături de soția medicului, un câine mare privea înainte. Comisarul făcu un gest către bărbat ca să se apropie, Ea este, întrebă el, arătând spre fotografie, Da, domnule comisar, ea este, Și câinele, Dacă vreți, pot să vă povestesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să trec, ce fac. Se uită din nou la fotografie, medicul și soția în centru, tânăra cu ochelarii fumurii și bătrânul cu legătura neagră la stânga, tipul cu scrisoarea și soția la dreapta, băiețașul cu strabism îngenuncheat ca un jucător de fotbal, câinele așezat la picioarele stăpânei. Reciti explicația, Identificarea completă trebuie să fie dată publicității mâine, trebuie să fie dată publicității, mâine, mâine, mâine. În acel moment o hotărâre subită veni și puse stăpânire pe el, dar în momentul următor prudența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu ei la coborâre. Excesul poate fi mormântul voluptății. Prea multe cărți semăna cu o camera goală. Bărbații se însoară târziu, mor primii și tot li se pare căsătoria o veșnicie. Un popor dansează în stradă după o victorie la fotbal, nu după dobândirea unui Premiu Nobel. Într-o societate, câțiva oameni dau totul și nu cer nimic. Iar ceilalți procedează invers. Bătrânețea cea mai cumplită e aceea în care nu mai ai nimic de apărat. Personalitatea se conturează dialogând cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu s-a lăsat, nu s-a oprit, diavolița, decât hăt-departe, în fața unui automobil de teren nou-nouț, blindat, de mărimea unui tanc, ce tocmai oprise pentru a parca și care avea farurile deja stinse. Gâfâind, ca după o repriză de fotbal, se aplecă cu greu, își luă șapca mototolită care se pitise chiar lângă roata din față a bolidului și... când să se ridice pe verticală ca să-și îndrepte șira spinării, chiar în fața lui, pe partea frontală a motorului, văzu o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
anii puterii populare ’48-’50, învățământul de biserică, azi sa despărțit școala de învățământ. Râdem și așa, ne trece necazul. Dar cu durerea cum rămâne? Pâine și circuri cereau strămoșii? Ei, bine, azi cerem circuri și pâine. Cerem cel mult, fotbal și încă ceva. Da, fotbalul maschează nu numai neajunsurile. Mai ține și loc de circ... În astfel de clipe e posibil ca faza cu lipirea statuetelor să nu mi se pară totuși un lucru ieșit din comun. Înapoi la jurnalul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
învățământul de biserică, azi sa despărțit școala de învățământ. Râdem și așa, ne trece necazul. Dar cu durerea cum rămâne? Pâine și circuri cereau strămoșii? Ei, bine, azi cerem circuri și pâine. Cerem cel mult, fotbal și încă ceva. Da, fotbalul maschează nu numai neajunsurile. Mai ține și loc de circ... În astfel de clipe e posibil ca faza cu lipirea statuetelor să nu mi se pară totuși un lucru ieșit din comun. Înapoi la jurnalul din ’77: “Așadar, cu toate că eram
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
spital, unde fusesem internat la vârsta de doi ani. Atât de mult mă fascinaseră vorbitorii cutiei miraculoase, încât mai târziu, făceam ce făceam și, de unul singur, mă jucam de-a radioul, transmițând în stilul lui Ion Ghițulescu, meciuri de fotbal imaginare. 6. Acel aparat de radio, deși după atâția mari de ani nu mai funcționa, nu părăsise locul de pe noptiera unde stătuse o viață, servind ca mobilă sau ca suvenir, așa cum erau înseși noptierele din lemn de trandafir de la mobila
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
într-o bună zi o să mă trimită la școală îmbrăcat doar cu amărâta aceea de cravată, ceea ce mă supăra foarte. Într-o zi a picat însă nenorocirea: am pierdut cravata. Nenorocire? O adevărată dramă. O pierdusem la un joc de fotbal, pe maidanul cartierului, și acuzam sus și tare că mi-a fost furată. Am refuzat să port altă cravată. Explicam tuturor că orice altă cravată, cumpărată din magazin, ar fi un surogat. Eu voiam simbolul acela autentic, prima cravată care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fi înnebunit pe colegii mei de maidan cu aptitudinile mele precoce de macho irezistibil. Pierdusem o oportunitate rară. Mai târziu, aveam să fug de la o adunare la care era așteptat Ceaușescu, aruncându-mă în vâltoarea ispititoare a unui meci de fotbal. N-o să vă vină a crede, dar au venit iar doi domni foarte sobri, mi-au adus aminte de episodul cu fătucile în alb, de dorul după vizitele lui Dej și m-au întrebat dacă nu cumva cred că atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aceeași scenă, unde, imediat ce cântai sau dansai, lumea-ți acorda note. Mai târzior am priceput că unchiul spusese că așa e corect în viață: nici muncă fără pâine, dar nici pâine fără muncă. La o adică, eu, când ratam la fotbal, mă aplauda cineva? E drept că nici nu mă cotonogea, nu mă lovea peste fălci, așa cum făcuse nea Grătărel cu doamna, dar nu se compară: eu nu cerusem anticipat bani pentru cazul în care aș fi reușit să înscriu... Halatiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
trenul. Potrivit programului, ar fi trebuit să fie câte doi jandarmi la fiecare vagon. Dar aceștia fuseseră dați afară, cei câțiva, existenți, se instalaseră în primul vagon, încă înainte de pornirea garniturii, și aprinseseră televizorul. Tocmai se transmitea un meci de fotbal, între vestitele echipe Petrolul Galați și steaua lui Becali. Nici n-a putut, vreunul dintre jandarmii-paznici, să-și aducă aminte de misiunea lor, pe acel tren de marfă, că au și ajuns în ultima stație de pe teritoriul național. Rămaseră
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
probleme. Clarence era specialistă în așa ceva. Avea mereu câte o noutate și cunoștea pe dinafară viața cartierului, a unei mari părți din oraș și chiar din țară. Oameni politici, jucători de baseball, stele de cinematograf și de televiziune, jucători de fotbal, boxeri... Putea să recite pe dinafară liste cu datele de căsătorie, divorț, naștere sau moarte a peste o mie de personalități din orice domeniu de activitate. Și se putea spune că asta constituia mândria ei cea mai mare. Marea! Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cam îndrăzneț pentru vîrsta ei și era vopsită ca un indian înainte de a pleca la război. Încă își mai făcea iluzii deșarte că, la o adică, merge. În fața școlii, în stradă, cîțiva copii, cam nespălați, ce-i drept, jucau un fotbal improvizat, dar îndrăcit. Doamna directoare strigă autoritar: Plecați de aici, haimanalelor! Hai, repejor! Viitorii vagabonzi erau încă nealterați de răutatea lumii și s-au retras vreo 5-10 metri mai la dreapta. Plecați, am spus. Vreți să vin la voi? Pesemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
amintirea nu ne joacă feste, și peste ruși și chinezi, cînd încercam să-i facem frați cu de-a sila. Blegii români sînt blegi numai în viața de zi cu zi, mai precis cînd este vorba de competență sau de fotbal. În politică nu-i întrece nimeni. Acolo chiar poți excela și ca "bleg". Sfatul meu este ca atunci cînd "blegul" este în călduri, nu te baza pe ciomag (citește "lege"). Poți avea mari surprize. Întotdeauna neplăcute. Harpagon Cîteodată încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]