16,018 matches
-
datorate Tratatului de la Trianon din 1920 au produs Ungariei pierderi a unor zone agricole și industriale importante, economia devenind dependentă de exporturile de produse agricole. Această situație a fost agravată de criza economică mondială declanșată în 1929, în timpul căreia prețul grâului a scăzut dramatic. Țăranii maghiari au fost obligați să practice o agricultura de subzistență pentru a supraviețui. Șomajul a crescut rapid, iar condițiile de viață s-au înrăutățit odată cu scăderea salariilor și introducerea unor reduceri bugetare succesive. Începând cu mijlocul
Regatul Ungariei (1920–1944) () [Corola-website/Science/309735_a_311064]
-
lasă apoi în anul 1884 celor doi fii, Basile și Gheorghe, care își făcuseră studiile în străinătate. În 1894 a fost înființată de către aceștia o nouă secție de lacuri și culori, iar moară macină la acea dată 7 vagoane de grâu în 24 de ore. În 1895 existau în București încă nouă mori cu aburi afară de moară Assan. Construcția propriu-zisă a fost realizată folosind constructori și meșteri nemți. La data respectivă, construcția unui coș al fabricii a fost oprită când atinsese
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
dedesubt, în cifre de bronz, mari și vizibile de departe, anii 1853 - 1903. Ceasul lui Assan, care funcționa exact, a fost zeci de ani măsurătorul timpului pentru toți oamenii din cartierul Obor-Colentina. În 1903 se construiește un nou siloz de grâne, care a fost la acea dată cea mai înaltă clădire din București - 41 metri înălțime, 28 de silozuri (magazii) și două etaje sub ele având capacitatea de înmagazinare de 700 vagoane. Materialul folosit a fost lemnul (pentru conservarea grânelor) izolat
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
de grâne, care a fost la acea dată cea mai înaltă clădire din București - 41 metri înălțime, 28 de silozuri (magazii) și două etaje sub ele având capacitatea de înmagazinare de 700 vagoane. Materialul folosit a fost lemnul (pentru conservarea grânelor) izolat într-un ambalaj de beton la fund și zidărie pe laturi (pereți din scânduri de la Sinaia și Azuga, puse pe lat și bătute în cuie - 50 de vagoane de scânduri și un vagon de cuie), iar acoperișul era de
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
după ce a fost torturat, Assan ar fi fost aruncat de la etajul 5 al Prefecturii Poliției Capitalei, familiei comunicându-i-se că s-a sinucis. După 1950, în zona Morii Assan au funcționat mai multe întreprinderi, printre care Fabrică de pâine „Grâul” și Fabrică de ulei „13 Decembrie”. O parte din utilajele morii au ajuns pe post de exponate la Muzeul Tehnic Dimitrie Leonida sau în alte instituții. În prezent, la Muzeul Tehnic din București poate fi văzut un cilindru din instalația
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
de 4,7 hectare devenise interesant pentru afaceriștii apăruți peste noapte. O parte din unitățile de productie ale fabricii de ulei au fost mutate atunci. În anii '90, terenul și construcțiile din zona Morii lui Assan au devenit proprietatea SC „Grâul” SĂ și „Solaris” SĂ. Dificultățile financiare cu care s-au confruntat unii dintre proprietarii scriptici ai terenului și construcțiilor au determinat intervenția lichidatorilor legali. În cursul anului 2005, într-un interval de timp foarte scurt, au dispărut sub lama buldozerelor
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
în clădituri sau se urcă în podul „șurilor”. De remarcat sunt acele „șuri cu paie” care încă mai există pe la unele din gospodăriile mogoșene (foto). Alte culturi nu prea găsim deși cu două-trei decenii în urmă se mai cultiva și grâul, care era secerat, îmblătit și era transformat în făină la acele mori pe apă, sau la morile mai moderne apărute mai târziu. Ovăzul cultivat pentru animale era cultivat aproape de fiecare gospodărie; acum însă doar cei mai zgârciți mai cultivă pe
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
pe lângă pereți, de o parte și de alta a ferestrei se așezau câte un pat. În paturi se puneau saltele, numite în secolele XIX si XX "strujacuri", făcute din pânză groasă țesută în casă și umplute cu paie de ovăz, grâu sau foi de porumb. Peste saltele se așezau cearceafuri din pânza de cânepa, lucrate în casă, apoi se puneau pernele și deasupra acestora o cerga din lână dubită. Păturile se acopereau cu un covor de lână, țesut în casă, în
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
10 km, Valea Sărandului (Hodiș), Valea Borșa și Maghișa, care se varsă în Crișul Repede. Vegetația este una de stepa, plantele ierboase cele mai răspândite fiind graminoidele iar dintre arbuști porumbacul și măcieșul. La cultura plantelor cele mai răspândite sunt grâul, secara, orzul, ovăzul, porumbul, floarea - soarelui, cartoful etc. Animalele specifice zonei sunt vulpea, iepurele, dihorul, șoarecele de câmp, cârtita, iar dintre păsări amintim cioară, vrabia, ciocârlia, potârnichea, prepelița, coțofana și fazanul. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Sacadat se
Comuna Săcădat, Bihor () [Corola-website/Science/310207_a_311536]
-
inferior, pe fond albastru, se află un păun de aur, conturnat, cu coada desfăcută. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificațiile elementelor însumate: În comuna Curtești funcționează 20 societăți comerciale, 2 mori pentru grâu și porumb, o secție de mecanizare, 3 ateliere de tâmplărie, 3 ateliere de fierărie. Prin comună trec 2 drumuri județene și drumul național Botoșani-Iași și drumul național Botoșani-Suceava. Comuna Curtești dispune de 4 școli cu clase I-VIII, 2 școli
Comuna Curtești, Botoșani () [Corola-website/Science/310246_a_311575]
-
slab și bîntuit de secetă. Două familii au cîte 10 ha pămînt, 10 cîte 4 ha, 16 cîte 2 ha, iar cea mai mare parte sub l ha. Din suprafața de 300 ha, 70 % este cultivată cu porumb, restul cu grîu, orz, ovăz etc. Bugetul anual al unei fa¬milii variază între l 000-10 000 lei. Cerințele sînt însă mai mari ca posibilitățile de cîștig. Mulți dintre săteni împrumută bani de la Banca Populară din comună restituindu-i foarte greu. ...In timpul
Bașeu, Botoșani () [Corola-website/Science/310335_a_311664]
-
reprezintă o desăvârșire a activităților din timpul și de după zilele de Pesah. Deoarece Șavuot se sărbătorește după 50 de zile de la Pesah, creștinii îl numesc Pentecostul (Rusaliile). Pe lângă semnificația dăruirii Torei pe muntele Sinai, Șavuot este legat de sezonul recoltei grânelor, care dura șapte săptămîni și era un timp al bucuriei. Acest sezon începea cu recolta orzului la Pesah și se termina cu recolta grâului la Șavuot. În perioada cînd exista Templul din Ierusalim, se ofereau două pâini de grâu ca
Șavuot () [Corola-website/Science/310346_a_311675]
-
numesc Pentecostul (Rusaliile). Pe lângă semnificația dăruirii Torei pe muntele Sinai, Șavuot este legat de sezonul recoltei grânelor, care dura șapte săptămîni și era un timp al bucuriei. Acest sezon începea cu recolta orzului la Pesah și se termina cu recolta grâului la Șavuot. În perioada cînd exista Templul din Ierusalim, se ofereau două pâini de grâu ca jertfă. De sărbătoarea Șavuot evreii antici aduceau ca jertfă primele roade ale anului. Aceste roade (bikurim) erau luate din șapte specii pentru care era
Șavuot () [Corola-website/Science/310346_a_311675]
-
recoltei grânelor, care dura șapte săptămîni și era un timp al bucuriei. Acest sezon începea cu recolta orzului la Pesah și se termina cu recolta grâului la Șavuot. În perioada cînd exista Templul din Ierusalim, se ofereau două pâini de grâu ca jertfă. De sărbătoarea Șavuot evreii antici aduceau ca jertfă primele roade ale anului. Aceste roade (bikurim) erau luate din șapte specii pentru care era slăvit pământul Israelului: grâul, orzul, smochinele, strugurii, rodiile, măslinele și curmalele. Fiind o societate agrară
Șavuot () [Corola-website/Science/310346_a_311675]
-
perioada cînd exista Templul din Ierusalim, se ofereau două pâini de grâu ca jertfă. De sărbătoarea Șavuot evreii antici aduceau ca jertfă primele roade ale anului. Aceste roade (bikurim) erau luate din șapte specii pentru care era slăvit pământul Israelului: grâul, orzul, smochinele, strugurii, rodiile, măslinele și curmalele. Fiind o societate agrară, fiecare țăran lega o panglică de fiecare fruct copt. Apoi primele fructe coapte erau culese și aduse în Ierusalim ca ofrandă lui Dumnezeu. Celebrarea sărbătorii Șavuot se deosebește de
Șavuot () [Corola-website/Science/310346_a_311675]
-
șoproane cu acoperământ de șovar, rezemat de patru furci"”. Meșteșugarii mai „groși” și țăranii care veneau cu „"zarzavaturi, rogojini, funii, căldări, lemne de foc și alte multe, își făceau hambare, umbrare și îngrădiri de gard unde era loc mai slobod. Grânele, vinurile și peștele se vindeau din căruțe. Aceste producte, dimpreună aveau un loc mai întins în marginea târgului: oborul"”. Această afluență și creșterea populației au creat nevoia negoțului și în restul săptămânii. Unii negustori au început să-și vândă mărfurile
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
așezărilor sătești și urbane. Mai multe localități de pe Dunăre și din apropiere (Alexandria, Turnu Severin, Turnu Măgurele etc.) au devenit importante centre urbane. Și în această perioadă, agricultura a rămas principala ramură a economiei. Au crescut considerabil suprafețele însămânțate cu grâu și secară. Gospodăriile moșierești, care dețineau cea mai mare parte a teritoriilor agricole, erau principalii furnizori de produse agricole pe piață, însă productivitatea acestor gospodării era scăzută: randamentul mediu la hectar era, de exemplu, de două ori mai mic decât
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
mozaizeze pe celebrii barbari, khazarii, cei care reușiseră să oprească ofensiva arabă din timpul efervescenței islamice. Economia tradițională a popoarelor din Caucaz este bazată pe agricultură, creșterea bovinelor și ovinelor, precum și practicarea meșteșugurilor. Cele mai cultivate cereale sunt meiul, orzul, grâul și porumbul. Producerea vinurilor este foarte dezvoltată în Transcaucazia, mai ales în Georgia. În privința meșteșugurilor în general și al țesutului chilimurilor și covoarelor în special, sunt renumite țări ca Azerbaidjanul și Daghestanul. În zonele muntoase lipsite de pomi, casele satelor
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
cele mai importante sisteme tehnice tradiționale erau moara de apă și moara de vânt, acestea având o largă aplicabilitate și utilizându-se în anumite zone chiar și în prezent. Muzeul Satului Bucovinean a achiziționat o moară de apă pentru măcinat grâu și porumb din localitatea Mănăstirea Humorului, aflată în zona etnografică Humor. Construcția (denumită și Moara lui Boca) datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea (aproximativ anul 1870), ultimul său proprietar fiind Ioan Boca. Obiectivul a fost reconstruit în muzeu în
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
confiscat chiar casele. Unii au murit în aziluri, la Botoșani sau București. După război Davidel Țâțos pierde tot, banca și casele îi sunt naționalizate, iar fiul Teodor, considerat chiabur și acuzat pe nedrept că a provocat incendierea unei arii de grâu, este arestat și ispășește o pedeapsă de 5 ani la Fălticeni și la Galata lângă Iași. Viitoarea soție, Francisca Ida, de loc din Dumbrava, comuna Cornu Luncii, originară dintr-o familie de nemți, a fost deportata în lagărul Donbas din
Teodor Tatos () [Corola-website/Science/310500_a_311829]
-
170). Poezia lui George Alboiu - după cum apreciază criticul și istoricul literar Ion Pachia Tatomirescu - pare a fi o imensă monedă de argint, având ca față "Bărăganul Celest" și ca revers pământul nașterii poetului, "Nemuritorul Bărăgan Românesc", ale cărui lanuri de grâu cu spicul cât vrabia întâmpină de-aproape zece mii de ani, în zariștea macilor-eroi, Cavalerul Dunărean. "Casa-Mumă-Câmpie" este văzută ca o «ancoră aruncată...», ca un «munte Ararat îngropat în Pământ / numai cu marele belciug rămas afară» ("Ancestrală" - APC, 38); și "Bărăganul
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]
-
și construită între anii 1838-1842 de către marele culcer Ispas Făgărășanu, clădire considerată monument istoric de arhitectură de interes național. Majoritatea locuitorilor se ocupă cu agricultura sau cu zootehnia, care reprezintă sursele principale de venit. Agricultura înseamnă cultivarea unor plante precum grâul, secara, porumbul, sfecla de zahăr, floarea-soarelui. Sporadic, se mai cultivă in, rapiță, tutun, ricin etc. Dintre pomii frunciferi, cel mai răspândit este corcodușul care pare a aparține florei spontane. Alți pomi fruntiferi cultivați la Grindu: cireșul, vișinul, prunul, mărul, părul
Grindu, Ialomița () [Corola-website/Science/310566_a_311895]
-
Regiunea balcanică a fost prima zonă a Europei în care a început să se cultive pământul în neolitic. Practicile cultivării grânelor și a creșterii turmelor de animale au fost aduse în Balcani din Orientul Mijlociu prin Anatolia și s-au întins către vest și nord, în Panonia și Europa Centrală. În antichitatea preclasică și antichitatea clasică, regiunea a fost locuită de greci
Istoria Balcanilor () [Corola-website/Science/310619_a_311948]
-
cartierul din dreapta, în câmp albastru, se află o biserică de aur. În partea superioară, în cartierul din stânga, în câmp roșu, se află un stejar de argint. În partea inferioară, în cartierul din dreapta, în câmp roșu, se află un spic de grâu, de aur. În partea inferioară, în cartierul din stânga, în câmp albastru, se află o vază și un pahar din sticlă, de argint. Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificațiile elementelor însumate: Biserica simbolizează
Comuna Fărcașa, Maramureș () [Corola-website/Science/310638_a_311967]
-
XVI-lea; în prezent, a mai rămas biserica de lemn din satul Buzești. Stejarul semnifică faptul că localitatea se află într-o zonă bogată în foioase, unde există două specii de stejar, mai puțin răspândite în alte părți. Spicul de grâu simbolizează ocupația locuitorilor din Lunca Someșului. Paharul și vază de sticlă reprezintă fabrica de sticlă, care funcționează încă din anul 1945. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună. Comuna Fărcașa dispune de un
Comuna Fărcașa, Maramureș () [Corola-website/Science/310638_a_311967]