16,713 matches
-
mei adolescenți de acum peste cincizeci de ani, obrajii ei de odinioară, rotunzi ca piersica, carnea ei albă și rumenă, zâmbetul ei fericit prin exercițiul plăcut al dragostei. Tot necumpătul meu muieratic și toate rătăcirile mele extraconjugale Îmi vor fi iertate odată și odată și numai Într-o oarecare măsură, din considerentul, rar la categoria mea de infractori, că nu am râvnit și nici Încercat virtutea femeilor cu bărbat, fie el soț sau amant. și nu pentru cine știe ce Înalte motive, ci
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și decisiv, care trebuia să hotărască de soarta, bună sau rea, cine știe?, fiindcă o dra goste plină de iluzii sau o căsnicie Începută sub cele mai bune auspicii, Însă ratate curând, cât și, mai ales, sluțeniile vârstei care nu iartă sunt lucruri tot pe atât de triste și de hidoase pentru o femeie sensibilă ca și necesitatea de a se prostitua. Am cunoscut-o Într-o seară, sunt treizeci de ani de atunci, pe Calea Victoriei, amestecată Într-un cârd vesel
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să se sinucidă?“ Leon Kalustian locuia În fostul bloc al societății Gene rala, se mutase În apartamentul nr. 1 În care locuise Dimitrie Gusti. Îl Îngrijea o soră, ajunsă și ea la vârsta neputințelor, și apartamentul reflecta acest lucru. „Domnule, iartă-mă că te primesc Într-o nouă ediție a grajdu rilor lui Augias. Sora mea Îmi clasează Flacăra și-mi aranjează biblioteca.“ Avusese domiciliu forțat În Bărăgan timp de zece ani, lucrase la Canal și, când s-a Întors acasă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și mai mult pentru a nu-l face de băcănie În fața obștei. Mărturisindu-i păcatul duhovnicului În chiar timpul Liturghiei, m-am Împărtășit cu strângere de inimă, pentru că mă știu În continuare nevrednic, dar sper ca Bunul Dumnezeu să mă ierte și să mă lumineze, așa cum a făcut-o și azi, când, după slujbă, am rămas doar cu Îngerul păzitor, de urât mai ținându-mi și câinii pe care Îi mai aud prin incintă. Deși cu oarecare teamă, m-am descurcat
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
m-am Împărtășit, Însă am făcut-o cu teamă, Întrucât consider, continuare, că nu merit acest favor din partea Mântuitorului, nevrednicia mea atingând cote greu de șters. Ca un Îndelung răbdător și Mult-milostiv, Îl rog Însă din toată inima să mă ierte și să mă ajute să o iau pe calea cea bună. Deși mai sunt două ore până la miezul nopții, un semn ne-a dat, cred, tuturor, trâmbițata Apocalipsă prognozată de unii pentru azi, iată, neavând loc. Să sperăm că Răbdătorul
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Nu știu ce ne-a venit într-o zi, să plănuim un pelerinaj la mănăstirea Putna. Grupul de pelerini era format din patru persoane: Gheorghe Nandriș, Butnaru Leandru, Bucescu Dragoș, și mi se pare că al patrulea era Șerban Teodor (să mă ierte dacă memoria mă înșeală) Ne-am pregătit cu haine și bagaje, din care nu lipsea mâncarea pentru două zile, ne știind ce ne așteaptă la drum. Cred că Bucescu a avut cea mai serioasă contribuție culinară, fiind aprovizionat cu regularitate
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
altul. Nu știu dacă vreodată de atunci am râs atât de mult și cu atâta poftă. Singurul om mai serios a rămas tot drumul Dragoș Bucescu, Dumnezeu să-l ocrotească acolo unde este acum, iar pe noi ceilalți să ne ierte Dumnezeu, că tare păcătoși am fost. La spectacole Singurele spectacole din Rădăuții anilor 50 erau filmele de cinematograf, aproape în totalitate sovietice, și unele piese de teatru sau spectacole de revistă, care aveau loc pe scena Casei Populare. Uneori se
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
doctoratul. Tot tata Galan a avut dreptate. Dar la drept vorbind, se cuvine să le cerem iertare profesorilor noștri, pentru că pe unii i-am necăjit, cu speranța că din Lumea în care sunt azi, ne vor auzi și ne vor ierta parinteste.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
a dat peste oamenii ăștia, tocmai acum de sărbători, are și ea o fetiță, bine că fetița ei e sănătoasă, îl văd pe șoferul salvării cum oprește mașina, își scoate căciula de pe cap, se închină și rostește Dumnezeu să-l ierte, apoi pornește motorul și face cale întoarsă spre orășelul nostru Serenite, bine măcar că nu mai e nevoie să conduc până în capitala regiunii pe vremea asta păcătoasă, se consolează el în sinea lui. Mă înalț încet, încet și de sus zăresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
le ia în seamă, dar fără ele nimic n-ar funcționa. -Așa, deci!... exclam eu, foindu-mă pe norul transformat în bancă de școală. Mă simt încurajat și continuu să-l iscodesc pe învățătorul meu: -Dar spune-mi, Victor Doi, iartă-mă că te numesc astfel!... Știi, semeni extraordinar cu fratele meu Victor... Pe viitor promit să nu mai greșesc însă. Spune-mi, cine populează văzduhul? Ce zici, e nimerit să numesc de-acum așa noua mea patrie? Cine-l populează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și o cunoscuse pe doctoriță. Mai ales asta îl neliniștea și îi pricinuia insomnia: știa că deja sentimentele sale pentru ea sunt ceva puternic, incredibil de puternic, își zicea că aceste sentimente nu sunt sentimente corecte, înseamnă o slăbiciune de neiertat, o poartă prin care se va revărsa în ființa sa răul, știa că astfel trădează, îi trădează pe Vera și pe băieții săi, își batjocorește propria suferință. În noaptea aceea albă, în noaptea aceea de veghe și de îngrijorare, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se mai privească în oglindă și nu s-ar mai chema om și nu ar mai merita nici iubirea ei. A lăsat un bilet și alor săi: Iubită mamă, dragă frate Vlad, vă iubesc, am hotărât să plec la partizani, iertați-mă de alegerea mea, dar numai aceasta e varianta în care cred, sper să izbândesc și să ne vedem cu bine, Victor. Apoi, după miezul nopții, când s-a convins că Vlad și mama dorm, s-a strecurat pe ușă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
surprindere, în loc de bună ziua, l-a pocnit pe Vlad peste față. Fratelui meu i-a țâșnit sângele pe nas. Era prea mult pentru el: nu putea rezista la un asemenea tratament. A izbucnit în plâns, hohotitor, și a căzut în genunchi: Iertați-mă, fac orice-mi cereți, numai nu mă loviți, vă rog, s-a pomenit el implorând și chiar el era mirat de ce spune. Atitudinea studentului l-a făcut paf pe tovarășul Cameniță: hopa, el crezuse că va întâlni pe unu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Sunt hotărât să întreprind ceva, mă simt vinovat să văd atâta suferință și să stau cu brațele încrucișate. Știu că Lazarus nu e de acord să intervenim, să schimbăm ordinea omenească prestabilită, considerând că asta ar însemna o erezie de neiertat, dar eu sunt gata să-mi asum orice risc și să nu las lucrurile în voia lor, când voia asta e nebunească: dimpotrivă, datoria mea, a noastră față de Cel de Sus, față de principiile Sale tocmai aceasta este: să le amintim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
n-ar fi trebuit s-o înșele pe Vera, n-ar fi trebuit să se îndrăgostească de altă femeie, oricât de tânără și plină de strălucire ar fi fost, oricât l-ar fi atras; considera că fapta lui e de neiertat, în orice justiție, omenească sau cerească. *** În seara aceea a ajuns la Manacu. Pe șantier se știa de sosirea lui. L-au repartizat într-un dormitor comun, cu vreo cincizeci de paturi suprapuse. Dimineața, la prima oră, s-a prezentat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ieșea vinovat, vinovat fără scăpare. Atâtea dintre deciziile sale trecute, atâtea dintre cărările pe care în ultimul timp o apucase în viață le găsea acum eronate și, în primul rând, părăsirea familiei era în ochii săi marea sa culpă, de neiertat. Ideea aceea a lui din urmă cu vreun an că alunecă într-o nouă identitate și că această glisare, această metamorfoză e benefică fiindcă îl regenerează i se părea acum o nebunie: vechea lui viață era ca o rădăcină puternică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mă dea la școală. Mi-a plăcut să fac școală, mi-a plăcut să învăț. Poate astăzi eram și eu arestată acolo cu Ilie. Dar n-au avut bani părinții, eram mulți în casă și săraci. Vă rog frumos, mă iertați că tare e greu, ești, știi obosit dar se înmoaie nervii. Mă rog pe drum (la întoarcere) nu va chinui cum ne au chinuit acuma la vamă. Vă doresc sănătate și drum bun ! Să fiți sănătoși cu toții !” Doina Boghian zice
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
înseamnă că mai vine cineva.” „Cucoșul cântă când vine cineva? „Aista da. Numai când vine cineva!” (într adevăr, după plecarea noastră a venit de la Chișinău fiul măicuței, prof. Iurie Ilașcu.) „Poate vine cineva de la Chișinău. Măicuță, noi plecăm, să ne ierți!” „Mulțumesc și bodaproste că ați venit și m-ați văzut și Domnul să-l ierte pe moșneagul meu, pe ștefan al meu, și Domnul să-i dea sănătate lui Ilie, să vină acasă să vadă măcar pe mama, dacă nu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cineva!” (într adevăr, după plecarea noastră a venit de la Chișinău fiul măicuței, prof. Iurie Ilașcu.) „Poate vine cineva de la Chișinău. Măicuță, noi plecăm, să ne ierți!” „Mulțumesc și bodaproste că ați venit și m-ați văzut și Domnul să-l ierte pe moșneagul meu, pe ștefan al meu, și Domnul să-i dea sănătate lui Ilie, să vină acasă să vadă măcar pe mama, dacă nu i o dat păgânii drumul să vină acasă. Mama a făcut tot ce a putut
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
pe Ilie Ilașcu!” Tamara Suniță: „Trebuie să fim mândri, toți cei care am cunoscut această familie, și sunt fericită că am luptat umăr la umăr cu Ilie. Am cunoscut pe acești bravi părinți, ștefan și Natalia Ilașcu. Dumnezeu să-i ierte, sunt plecați dintre noi, rămânând această casă pustie. Să nu uitați cărărușa aici, la casa părintească! Nu mai are cine să vă întâlnească, să vă deschidă poarta, din păcate... Oamenii pe toate le înțeleg nu la început, abia mai pe
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ca să ajungă în parlament, să ajungă în guvern și astăzi să nu facă nimic, practic nimic pentru eliberarea patriotului Ilie Ilașcu! Numai promisiuni, vorbe și vorbe... Sperăm ca, într-un viitor apropiat, cu ajutorul lui Dumnezeu, să-l scoatem de acolo. Iertați acești părinți, mama Natalia și tata ștefan Ilașcu. Dumneavoastră să trăiți , să-i pomeniți. Dumnezeu să-i ierte! ” în acele momente grele, fratele patriotului a fost sprijinit de colegii săi de la Universitatea „Ion Creangă” din Chișinău. Printre ei a fost
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
patriotului Ilie Ilașcu! Numai promisiuni, vorbe și vorbe... Sperăm ca, într-un viitor apropiat, cu ajutorul lui Dumnezeu, să-l scoatem de acolo. Iertați acești părinți, mama Natalia și tata ștefan Ilașcu. Dumneavoastră să trăiți , să-i pomeniți. Dumnezeu să-i ierte! ” în acele momente grele, fratele patriotului a fost sprijinit de colegii săi de la Universitatea „Ion Creangă” din Chișinău. Printre ei a fost și Ioan Gurghiș, mereu regretatul Ioan Gurghiș. Prof. univ. Ioan Gurghiș, Institutul Pedagogic „Ion Creangă” Chișinău: „Permiteți mi
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
una din temnițile Transnistriei. Cu acest prilej, ne îngăduim să privim plini de speranțe către viitor, cu gândul la Țară și la fii ei, fără a-i uita pe antemergătorii noștri. DUMNEZEU SĂ-I ODIHNEASCĂ îN PACE șI SĂ-I IERTE ! Drept care, azi, 23 septembrie 2000, ne am semnat mai jos: Subsemnații: (urmează semnăturile) Gh. Buzatu ( Director al Centrului de Istorie și Civilizație Europeană al Academiei României, filiala Iași) Preot Dumitru Merticaru (biserica Banu—Iași) Iurie Ilașcu (freatele patriotului) Ion Marta
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
au participat reprezentanți ai autorităților locale, deși știau, fiind din timp invitate, fapt ce nu constituie, din păcate, un caz izolat. Copiii Basarabiei Române au sunat clopoțelul Trezirii, aici în Țară. Să-l auzim, altfel nici Dumnezeu nu ne va ierta. Constantin Chirilă ( „Literatura și Arta”, Chișinău, 2 iunie 2005) BUCOVINA Mă doare Bucovina ca o rană ce nu se mai tămăduie de-un veac, și munții ei mă dor ca o dojană: munți cine are nu mai e sărac. și
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ceva, să se șteargă de pe obrazul țării această pată de rușine. Așa s-a ajuns la refacerea cimitirului , spre redarea liniștii sărmanilor copii morți la datorie pentru apărarea gliei strămoșești. Bunul Dumnezeu să-i odihnească în pace și să ne ierte că n-am fost și din păcate nu suntem la înălțimea jertfei lor... Tot în acele zile am vizitat muzeul „Memoria Neamului”, unde am fost așteptași de dl. Pirogan, Iurie Ilașcu, Boris Movilă, Anatol Corj, Mihai Leancă și multe alte
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]