15,310 matches
-
pentru a oficia un ritual, de asemenea, învăluit în mister. Este vorba de un ceremonial de nuntă sau despre un rit al vegetației, descris de titlul principalei reviste secesioniste vieneze, Ver Sacrum? Obscuritatea face parte din regula jocului și întreține misterul. Loghi a evitat prim planul și din considerente de ordin strategic: asemănarea cu pictura lui Böcklin ar fi fost atunci evidentă. Misterul silvan este reliefat și de prezența personajelor din prim plan, întreaga procesiune din fundal potențându-l. Tot în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vegetației, descris de titlul principalei reviste secesioniste vieneze, Ver Sacrum? Obscuritatea face parte din regula jocului și întreține misterul. Loghi a evitat prim planul și din considerente de ordin strategic: asemănarea cu pictura lui Böcklin ar fi fost atunci evidentă. Misterul silvan este reliefat și de prezența personajelor din prim plan, întreaga procesiune din fundal potențându-l. Tot în fundal se află un lac cu lebede, îndrăgite de artiștii secesioniști pentru armonia liniei gâtului și o grație a plutirii și un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai puțin detaliul "naturalist", trama mitologică cum e cazul unui Arnold Böcklin -, sau o sugestie alegorizantă. Mitologicul sau folcloricul constituie doar un pretext pentru a conferi peisajului acea notă nostalgică în care, pentru scurt timp, reveria recuperează lumi vrăjite și mistere închipuite. Pictorul sibian Octavian Smigelschi (1866-1912), marcat asemeni lui Kimon Loghi de pictura lui Arnold Böcklin, Franz von Stück, face o primă călătorie la München, în 1897, ca apoi să viziteze în repetate rânduri Viena și Dresda -realizează compoziții cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
recuperat și înnobilat repertoriul folcloric în secolul XIX, iar un romantic tardiv precum Mihai Eminescu va da măsura acestei revalorizări în opere remarcabile precum Călin (file de poveste) sau Luceafărul. Romantismul contribuie, în accepția criticului, la întreținerea unei atmosfere de mister în compozițiile lui Ștefan Popescu, în cel de-al doilea caz, fiind vorba de presiunea unui context cultural pe care-l solicită temele mitologiei greco-latine abordate de pictorii simboliști germani aflați la confluența cu romantismul. Caracterul simbolist al artei lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Paul Constantinescu consideră această influență drept marginală. Dacă nu se poate decela o influență directă a celor doi artiști în arta pictorului român, în schimb, criticul pare să facă o concesie privitoare la sensibilitatea afină a lui Ștefan Popescu pentru mister, mit, simboluri, raportată de critic unui mai cuprinzător sentiment clasicizant. Se poate afirma pertinent însă că opera lui Ștefan Popescu are o factură simbolistă, că asemeni prerafaeliților, artistul privilegiază legenda și basmul, pe care le stilizează, că decorativismul său servește
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
concordanțe între peisaj și taina unei scene mitice. El nu picta fapte, ci stări meditative într-un univers compus de el, ce depășea realul. Böcklin a reflectat de asemenea asupra trecutului și antichității. Pasionat ca și Moreau de legende, de mister, de simboluri, în compoziția imaginilor sale domină un sentiment clasicizant)"225. În "Expoziția de pictură a d-lui Ștefan Popescu" din Adevărul, I. Teodorescu relevă caracterul subiacent mitologic sau folcloric al unei compoziții precum Muzica. Expoziția deschisă la Sala Ateneului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Rops, într-un scenariu al unei malițioase cerebralități blasfemice atunci când nu apare grotesc într-un cadru carnavalesc la belgianul James Ensor. Pictorii simboliști sau decadenți se despart de ilustrările convenționale ale lui Iisus, apariția acestuia dobândește aria de rezonanță a misterului, dar și ambiguitatea lui. Înainte de a deveni ortodoxist și ultranaționalist în contextul culturii românești, misticismul dobândește conturul poetic al unei vocații simboliste care respiră același aer cu cel european. Un loc privilegiat în reflectarea acestui fior mistic în pictura simbolistă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Iair" din viața lui Iisus, aceasta cu atât mai mult cu cât și el fusese un elev al școalei de la München"238. Într-adevăr, pictura lui Vermont cu subiect religios dobândește o aură proprie, un contur sensibil, o atmosferă de mister. În articolul "A VIII-a expoziție a "Tinerimii artistice"", George Murnu remarca echilibrul compoziției în raportul desen-colorit la tablourile cu subiect religios, Pogorârea de pe cruce și Moartea sfântului Ștefan, primul fiind reprodus în paginile revistei. "Pogorârea de pe cruce" ne dă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
schimb măsura de felul cum artistul știe întocmi o compoziție într-un chip original, mai ales la o temă ingrată care a fost tratată de cei mai mari artiști din lume"239. Compoziția își pierde din grandoare, dar câștigă în mister, dobândește un efect auratic, difuz, propriu simbolismului. Asemeni unui bolnav, Iisus este întins la baza crucii, unde se află în picioare, asemeni unei apariții, Maria Magdalena, ori poate sfântul Ioan, pentru că este greu de decelat în ce privește făptura fantomatică care pare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se considera impresionist, deși nu totdeauna tehnica adoptată îl recomandă ca atare, ca și la Seurat, al cărui impresionism era tratat în termenii sensibilității simboliste, există în pictura sa o dimensiune idealistă care corespunde chemării simboliste, invocă o transcendență, un mister. De asemenea, este sesizabil un interes evident arătat dimensiunii sociale și mai ales lumii țărănești, dar Verona rămâne cantonat într-o viziune idilică, calofilă, a unui rusticism sesizat estetic în dimensiunea sa pitorească atunci când nu se adâncește în direcția unui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Un al doilea plan care spiritualizează prin sugestie această întâlnire este cel al gesticulației hieratice. Femeia se află într-o atitudine de devot, ea intră în cadru din stânga, bărbatul, Iisus, ține mâna întinsă, ca pentru o chemare, întâmpinare. Ceea ce sporește misterul acestei întâlniri indicibile este această siluetă feminină, suficient de aproape pentru a-i vedea chipul, un chip care însă nu poate fi văzut deși femeia are fața orientată spre noi, așa cum chipul din profil al lui Iisus nu are trăsături
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
îi suntem martori în ciuda speculațiilor pe tema acestui tablou. Asistăm poate la o epifanie, la o unio mistica, sensul secret al acestei întâlniri nu se epuizează, dimpotrivă totul este menit să-l potențeze prin această repliere către interioritate, recomandând discreția, misterul și o atitudine contemplativă. Toate aceste trei trăsături conferă caracterul simbolist acestei picturi. În unele interpretări, Samariteanca trece drept Magdalena, așa cum tabloul poartă uneori un titlu fără nicio specificație suplimentară: În codru. În Ilustrațiunea română, un critic care preferă anonimatul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în pânze de șafran nuanțele albastre, nuanțele mauve ce au rămas din vara dusă: pe jos se întind pete roșii și arămii, fășii din sângele agoniei verii. În primul plan se situează Christ, fin, aerian, învăluit într-un aer de mister, în acea notă care îi da caracterul de ceva divin și supranatural: pare că alunecă pe chilimul ireal al florilor moarte, al foilor de sânge și aur. În fund se întrezărește Magdalena apropiindu-se cu un aer de pocăință, de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Macedonski, îi aducea acestuia o dizgrație aproape unanimă. Semnele aproprierii poetului ca figură simbolică se găsesc peste tot la sfârșitul secolului, iar întâlnirile întâmplătoare cu Eminescu sunt consemnate de contemporani mai tineri sau mai vârstnici ca întâlniri emblematice, învăluite în mister. Moartea degradantă, nebunia care-l condamnă la o stare deplorabilă și abandonarea sa într-un sanatoriu configurează tiparul unei martirologii a artistului excepțional, martirologie de factură simbolistă. În aprilie 1883, apare la Viena poemul "Luceafărul", care-l va consacra pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
manierismul acestor sculptori, notele kitschizante, semn că în sculptură simbolismul își prelungea existența și beneficia de interesul publicului. Criticul subliniază la sculptorii generației retorica sculpturală simbolistă împrumutată de la Rodin, propensiunea către satanismul simbolisto-decadent corelat unei feminități litigioase, plasate în contextul misterelor sacre, al demoniilor carnale și al isteriilor amoroase: Nu înțelegem, desigur, să limităm exercițiul criticii absolut la controlul aparențelor, al formelor, dar, pentru relevarea unor suflete de femei (pe tinerii artiști îi tulbură grozav femeia-demon) contorsionate de deliruri bahice, a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
entrons dans la vie sans être préparés. L'allure îndreptățesc observația lui Șirato privitoare la relația sculpturii simboliste cu literatura, relație sesizată pe un alt palier și de Adriana Șotropa "Titlurile indică explicit apartenența operelor la un repertoriu simbolist sugestia misterului, a angoasei, tristețea, durerea, visul (...)318. Devine semnificativ faptul că artistul reia în variațiuni același subiect prezentat în lucrarea Spre infinit, una din versiuni aflâdu-se la Muzeul Național de Artă din Craiova, lucrare executată "à la cire perdue", pe care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pământească și dragostea spirituală (1906) temă care corespunde și preocupărilor artistice ale soției sale, Cecilia Cuțescu-Storck, Întristare (Cahgrin) (1907-1908), Femeia cu pisica (1907-1908), Proiect de monument funerar (Amintiri Triste) (1914-1916), Femeie plângând (1915), Dănțuitoarele (1916), Durere (1917), Spre infinit (1924), Mister (1926): Pentru ea, care se înconjura în palatul ei, cu operile lor, au lucrat ei cu toții. Pentru ea Spaethe lucra o Sfîntă Byzantină, o Florentină sau acel lampadar Fiat Lux o femee cu o cruce în mână, care se lumina
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
suport narativ, pe care privilegierea unor elemente în detrimentul altora îl pune mai bine în evidență. Sfinxul dobândește trăsăturile geniului prin atitudinea reflexivă a unui gânditor așezat în fața unei enigme, a sa, a umanității. Accentul s-a deplasat spre chipul acestuia, misterul se află în insolitarea acestui chip impenetrabil, care nu presupune numaidecât prezența unui adversar sau escaladarea unui conflict. Este posibil ca acest Sfinx să fie o ipostaziere a geniului eminescian, însă, în acest caz, figura se detașează de abordarea romantică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care nu presupune numaidecât prezența unui adversar sau escaladarea unui conflict. Este posibil ca acest Sfinx să fie o ipostaziere a geniului eminescian, însă, în acest caz, figura se detașează de abordarea romantică prin închiderea ei într-o mască a misterului. Frontalitatea personajului are caracterul unei provocări ce nu poate fi eludată, fruntea evocă un imperiu al gândurilor, intangibile, așa cum privirea pătrunzătoare pare să străpungă orice rezistență. Sfinxul, ca și zeul războiului, devine un erou modern, teribil și misterios. Nu trebuie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
teribil și misterios. Nu trebuie trecut cu vederea că o variantă a acestei sculpturi se regăsește plasată pe un postament la mormântul sculptorului (figura 96) din cimitirul Bellu. Asumă în acest fel Paciurea condiția de neînțeles a geniului sau condiția misterului și a întrebărilor fără răspuns pe care le ridică arta și, prin ea, umanitatea? În Rampa, din 9 aprilie 1912, avem o reproducere după sculptura lui D. Paciurea, "Pictorul Luchian". Din bustul pictorului se desprinde doar o mână, ca și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în situația unei tratări a temei similară celei a pictorului simbolist american, Vedder Elihu, Interogarea Sfinxului (1863) sau la Frantisek Kupka, Calea tăcerii (1900). Ambii pictori scot în evidență caracterul de taină fără sfârșit, transformând sfinxul într-o paradigmă a misterului. Un alt numitor comun al acestor tratări este insolitarea umanității în fața enigmei pe care o reprezintă sfinxul. Foarte posibil ca imaginea emblematică pentru acest profil reflexiv, cu un fel de tragism condensat, să-l constituie Eminescu și felul în care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sugera destul de riscat chiar o apropiere de David al lui Michelangelo, sesizând la rândul său semnificația simbolică a mâinii transformată în ghiară. Este evidentă asemănarea între figura și expresia sfinxului și cea a lui David, creația lui Michelangelo. Ideea de mister a sfinxului este întreținută de ghearele crispate ale unei păsări, plasate la baza sculpturii, ce par falangele unei mâini terminate cu unghii de pasăre"351. Acest fapt, având ca verigă tema geniului, atât de bine prelucrată de Eminescu, leagă sculptura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Wissen, segmentată de o dublă cezură, rama tabloului și propriul ei păr. Tema decadentă a lui la chef coupé, a decapitării, se regăsește prin transpoziție aici. Tăietura mai are o funcție simbolică, reduce la tăcere, face imposibilă comunicarea și reține misterul ca o constantă definitorie a actului crud, dar și a umanității. Franz von Stück utilizează la rândul său tema abia în 1926, iar tratarea ei nu este foarte departe de atmosfera decadentă a picturilor lui Klimt. În Judith și Holofern
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și un aer pierdut, Ofelia este una din încarnările Melacoliei simboliste, o ipostază a alienării trecută printr-un filtru poetic. În același registru ar putea intra o ilustrată a lui Kimon Loghi intitulată Gioconda, unde personajul degajă un aer de mister, care vine și din contrastul dintre zâmbetul aparent, un zâmbet absent, care răspunde unei imagini interioare, și tristețea privirii visătoare. Băncilă ajunge la München în 1894, unde stă cu aproximație patru ani, studiind sub îndrumarea profesorilor Raub și Gysis, lucrând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
răspundea unor obiecții incisive cu privire la pânzele lui Kimon Loghi, obiecții pe care criticul le califica drept inconsecvente. Criticul, la rândul lui un poet simbolist, sesiza dubla natură a lui Loghi, de pictor-poet și felul în care "lirismul" se conjugă cu misterul pe care-l coregrafiază pânzele sale. Karnabatt îl disocia de naturalism, evidențiind fascinul pe care-l întreține jocul imaginației în picturile sale. Dimensiunea poetică a picturii sale releva caracterul ei simbolist, redat de o stilistică particulară, în care culoarea avea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]