16,853 matches
-
asupra culturii și societății americane contemporane, vor fi reunite în volumul „Marile canioane” (1977). A prezentat sute de vernisaje ale unor artiști plastici contemporani din România și a semnat mai multe monografii ale acestora la editura Meridiane, unde a fost redactor șef al Sectorului de artă plastică, teatru, cinema. A devenit redactor șef la revista Arta în 1987. A deținut și funcția și pe cea de director al Institului de Istorie și Teorie Literară George Călinescu al Academiei Române și a fost
Dan Grigorescu () [Corola-website/Science/302910_a_304239]
-
Marile canioane” (1977). A prezentat sute de vernisaje ale unor artiști plastici contemporani din România și a semnat mai multe monografii ale acestora la editura Meridiane, unde a fost redactor șef al Sectorului de artă plastică, teatru, cinema. A devenit redactor șef la revista Arta în 1987. A deținut și funcția și pe cea de director al Institului de Istorie și Teorie Literară George Călinescu al Academiei Române și a fost un colaborator apropiat al Institutului de Istoria Artei din cadrul Academiei Române. În
Dan Grigorescu () [Corola-website/Science/302910_a_304239]
-
de limba franceză, de limbă și literatura română, ca inspector de specialitate în Ministerul Învățământului și științei, responsabil cu subsistemul educației speciale pentru deficienții de vedere. În 2006 e ales președinte al Asociației Nevăzătorilor din România. Între 1987-1998 conduce, ca redactor șef, revista "Litera noastră", publicată în scriere braille și în scriere vizuală. Revine la conducerea acestei reviste, începând de la 1 februarie 2000. A făcut parte din colegiile de redacție ale săptămânalelor "Phoenix" și "Tinerama", a colaborat constant la cotidianul "Curentul
Radu Sergiu Ruba () [Corola-website/Science/302915_a_304244]
-
și ocupă această poziție până în 1946 Este hirotonit diacon în 1931, preot în 1932 și protopop stavrofor în 1940. Este ales membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului și consilier arhiepiscopesc. Începând cu ianuarie 1934 și până în mai 1945 este redactor al publicației „Telegraful Român”. În 1947 este transferat prin chemare la Facultatea de Teologie din București, la catedra de Ascetică și Mistică. În 1948, odată cu transformarea Facultății în Institut Teologic de grad universitar, a fost încadrat ca profesor titular de
Dumitru Stăniloae () [Corola-website/Science/302953_a_304282]
-
publicitare realizate îi înfățișa pe actorii Wentworth Miller și Dominic Purcell alături de sloganul "„7,5 milioane de francezi au petrecut deja o noapte în închisoare. Cine este responsabil pentru asta ?”". Recenziile primite de serial au fost în mare parte pozitive. Redactorul revistei "Télépoche" a considerat că serialul a reprezentat „lovitura de grație” a stagiunii: „construit ca un puzzle uimitor, această dramă violentă din lumea închisorii își înconjoară publicul cu un suspans captivant”. Marie Barber de la cotidianul "L'Humanité" remarcă fizicul deosebit
Prison Break () [Corola-website/Science/302936_a_304265]
-
unde este un apreciat profesor de științe politice și director al "Centrului de Studii ale Societăților post-comuniste". Cercetător în științe politice la Woodrow Wilson Center (Washington, DC), Remarque Institute (New York University), Național Endowment for Democracy, Institutul pentru Științele Omului (IWM-Viena). Redactor al revistei alternative de cultură AGORA, (1986-1990), al revistei Meridian (1991-1992), conduse de Dorin Tudoran, si editor-colaborator al Orbiș, revista Foreign Research Institute (Philadelphia). Burse: Național Endowment for the Humanities, UȘ INstitute of Peace. Membru al Consiliului Științific, Internațional Forum
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
a fost un poet român. s-a născut pe 27 aprilie 1965 în Baia Mare. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1988). A fost decan și prof. dr. la Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov și redactor-șef al revistei "Interval". Membru al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO) și Uniunii Scriitorilor din România. Și-a început activitatea literară ca membru al grupului de la Brașov, grup format în anii '80 împreună cu poeții Simona Popescu, Caius Dobrescu și
Andrei Bodiu () [Corola-website/Science/298952_a_300281]
-
Universității din București. Este doctor în filologie al Universității din București. A fost membru al cenaclului „Junimea“, condus de Ovid S. Crohmălniceanu și al „Cenaclului de Luni“, condus de Nicolae Manolescu. A fost profesor, funcționar cultural în cadrul Uniunii Scriitorilor, corector, redactor în presa literară, purtător de cuvânt al Ministrului Culturii (Marin Sorescu, 1994-1995), cercetător științific, profesor asociat, realizator de emisiuni tv. În perioada aprilie 2013 - ianuarie 2014 a fost detașat pe postul de director general al Bibliotecii Metropolitane din București. În
Nicolae Iliescu () [Corola-website/Science/298967_a_300296]
-
În perioada aprilie 2013 - ianuarie 2014 a fost detașat pe postul de director general al Bibliotecii Metropolitane din București. În prezent autorul este secretar științific doctor al Secției de Filologie și Literatură din cadrul Academiei Române (președintele Secției, acad. Eugen Simion) și redactorul responsabil pentru editarea Anuarului și a Analelor Academiei Române. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1990 și membru fondator al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România, ASPRO. Între anii 2004 și 2008 a făcut parte din Consiliul Uniunii Scriitorilor
Nicolae Iliescu () [Corola-website/Science/298967_a_300296]
-
susținând rubrici pe mai mulți ani în ziare și reviste ca : "Amfiteatru", "Suplimentul literar-artistic al Tineretului liber", "Contemporanul", "Cronica Română", "Național", "Timpul - 7 zile", "Literatorul", "Arc", "Cotidianul", "România literară", "Clipa", "Adevărul literar și artistic", "Națiunea", "Caiete critice". Din 2010 este redactor șef al publicației culturale "Literatorul", editată de Biblioteca Metropolitană București. A primit premiul pentru proză „Ion Creangă“ al Academiei Române (1991), premiile de proză și de critică ale Asociațiilor Scriitorilor din Cluj-Napoca și București (în 1995, respectiv în 2007), Premiul Național
Nicolae Iliescu () [Corola-website/Science/298967_a_300296]
-
din 2011" (Ed. Tracus Arte, 2012) și "Cele mai frumoase poeme din 2012" (Ed. Tracus Arte, 2013). Prezent în antologia "Compania poeților tineri în 100 de titluri alese de Dan Coman și Petru Romoșan" (Editura Compania, 2011). Din 2010, este redactor-șef al revistei "Poesis internațional" și al Casei de Editură Max Blecher.
Claudiu Komartin () [Corola-website/Science/298961_a_300290]
-
1952 în satul Climăuți din comuna Mușenița (Suceava), într-o familie de etnie ruso-lipoveană. A absolvit cursurile Facultății de Științe Economice și pe cele ale Școlii Postliceale de Arhitectură, ambele din Iași. A lucrat ca economist, corector, profesor, muzeograf, editor, redactor ("Convorbiri literare"), redactor șef ("Kitej-Grad"), șef departament cultură ("Monitorul de Iași"), director (Teatrul de copii și tineret "Luceafărul" din Iași), secretar literar (Teatrul Național din Iași), director (Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iași). Debutul său literar a avut
Nichita Danilov () [Corola-website/Science/298968_a_300297]
-
Climăuți din comuna Mușenița (Suceava), într-o familie de etnie ruso-lipoveană. A absolvit cursurile Facultății de Științe Economice și pe cele ale Școlii Postliceale de Arhitectură, ambele din Iași. A lucrat ca economist, corector, profesor, muzeograf, editor, redactor ("Convorbiri literare"), redactor șef ("Kitej-Grad"), șef departament cultură ("Monitorul de Iași"), director (Teatrul de copii și tineret "Luceafărul" din Iași), secretar literar (Teatrul Național din Iași), director (Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a municipiului Iași). Debutul său literar a avut loc în anul
Nichita Danilov () [Corola-website/Science/298968_a_300297]
-
intră în boema bucureșteană. Leagă cu această ocazie o strânsă prietenie cu Valeriu Pantazi care, așa cum declară el însuși, i-a schimbat viața. Printr-o relație de familie îl cunoaște pe Alexandru Paleologu, care în acel moment îndeplinea funcția de redactor la Editura Cartea Românească, și care-l sfătuiește să scrie un roman. În 1971 termină romanul „Ziua mâniei” și Paleologu îi promite că-l va publica. În anul 1973 se angajează la "Institutul de studii și proiectări pentru îmbunătățiri funciare
Ștefan Agopian () [Corola-website/Science/298953_a_300282]
-
secției politice de unde este dat afară împreună cu Prelipceanu și Florin Iaru, în 1993, din cauza unor conflicte cu Ion Rațiu, patronul ziarului. În perioada 1995 - 2000 conduce Editura Ararat la propunerea lui Varujan Vosganian. O dată cu venirea anului 1997 se angajează ca redactor la Academia Cațavencu la propunerea lui Ioan T. Morar. La Academia Cațavencu a publicat, de-a lungul celor două decenii petrecute în componența redacției, printre altele, un serial despre viața în comunism, unul despre prietenul său apropiat Nichita Stănescu și
Ștefan Agopian () [Corola-website/Science/298953_a_300282]
-
a doua licitație (prima fusese câștigată, însă Doru Bușcu nu a reușit să strângă banii în timpul prevăzut de lege), întreaga echipă editorială și-a dat demisia și a fondat o nouă revistă, numită Cațavencii. Astfel Ștefan Agopian este în prezent redactor la revista Cațavencii, unde publică un serial numit "Scriitor în comunism", recenzii și alte articole ocazionale. A fost de asemenea colaborator la 24-FUN. Din mai 2002 a fost redactor șef la suplimentul „Ziua literară” a ziarului „Ziua”. Proza lui Ștefan
Ștefan Agopian () [Corola-website/Science/298953_a_300282]
-
o nouă revistă, numită Cațavencii. Astfel Ștefan Agopian este în prezent redactor la revista Cațavencii, unde publică un serial numit "Scriitor în comunism", recenzii și alte articole ocazionale. A fost de asemenea colaborator la 24-FUN. Din mai 2002 a fost redactor șef la suplimentul „Ziua literară” a ziarului „Ziua”. Proza lui Ștefan Agopian a fost comparată cu realismul magic al lui Gabriel Garcia Marquez. În general, întâmplările cărților sale sunt situate în trecutul istoric, fapt despre care Agopian declara într-un
Ștefan Agopian () [Corola-website/Science/298953_a_300282]
-
comunist, nici simpatizant, devine medic la tara: perioada aceasta este trăită ca un exil forțat, un fel de pedeapsă. În perioada studenției a frecventat cenaclul Universitas al Universității din București, condus de Mircea Martin. Între 1990 și 1993 a fost redactor la revistele "Cuvîntul" și "Amfiteatru", apoi la Editura Litera. A lucrat apoi un an la Ministerul Culturii, ca referent de specialitate. Din 1994 până în 1997 a fost director al Editurii Allfa"," Grupul Editorial All, apoi, pînă în 2000, redactor-șef
Răzvan Petrescu () [Corola-website/Science/298964_a_300293]
-
fost redactor la revistele "Cuvîntul" și "Amfiteatru", apoi la Editura Litera. A lucrat apoi un an la Ministerul Culturii, ca referent de specialitate. Din 1994 până în 1997 a fost director al Editurii Allfa"," Grupul Editorial All, apoi, pînă în 2000, redactor-șef al redacției de medicină a aceluiași grup editorial și, din 2000 pînă în 2003, din nou redactor la Editura Allfa. Din 2004 pînă în prezent, este redactor la Editura Curtea Veche. "Grădina de vară", Cartea Românească, proză scurtă (1989
Răzvan Petrescu () [Corola-website/Science/298964_a_300293]
-
Culturii, ca referent de specialitate. Din 1994 până în 1997 a fost director al Editurii Allfa"," Grupul Editorial All, apoi, pînă în 2000, redactor-șef al redacției de medicină a aceluiași grup editorial și, din 2000 pînă în 2003, din nou redactor la Editura Allfa. Din 2004 pînă în prezent, este redactor la Editura Curtea Veche. "Grădina de vară", Cartea Românească, proză scurtă (1989), premiul Fundației Liviu Rebreanu "Eclipsa", Cartea Românească, proză scurtă (1993), premiul orașului Tîrgoviște pentru cea mai bună carte
Răzvan Petrescu () [Corola-website/Science/298964_a_300293]
-
fost director al Editurii Allfa"," Grupul Editorial All, apoi, pînă în 2000, redactor-șef al redacției de medicină a aceluiași grup editorial și, din 2000 pînă în 2003, din nou redactor la Editura Allfa. Din 2004 pînă în prezent, este redactor la Editura Curtea Veche. "Grădina de vară", Cartea Românească, proză scurtă (1989), premiul Fundației Liviu Rebreanu "Eclipsa", Cartea Românească, proză scurtă (1993), premiul orașului Tîrgoviște pentru cea mai bună carte de proză a anului. Într-o după-amiază de vineri" Cartea
Răzvan Petrescu () [Corola-website/Science/298964_a_300293]
-
a adus o explozie gazetărească. Dacă C.A. Rosetti scosese, imediat după izbândă, "Pruncul român", Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". Era o foaie mică, de patru pagini, cu doar două coloane pe fiecare față, dar redactorul șef avea proiecte mari. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice și al progresului social", pe potriva modelului francez - "Le Peuple souverain". Izbucnind revoluția din 1848, reveni în țară și redactă împreună cu Nicolae Bălcescu, Cezar Bolliac ș. a. "Poporul
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
internațional „Balkanika" pentru promovarea culturii est-europene. A debutat în 1969 cu articole în „România literară" și apoi a publicat mai mult de 25 de volume. Colaborează la „România literară", „Luceafărul", „Tribuna", „Convorbiri literare", „Vatra", „Viața Românească" (unde a fost și redactor principal timp de 27 de ani). Este și profesor la Facultatea de Jurnalistică și membru al Uniunii Scriitorilor din România (făcând parte din consiliul USR, filiala București). În prezent este coordonator al colecției "Sapienția" a Editurii Paralela 45. Din 1990
Vasile Andru () [Corola-website/Science/298975_a_300304]
-
și membru al Uniunii Scriitorilor din România (făcând parte din consiliul USR, filiala București). În prezent este coordonator al colecției "Sapienția" a Editurii Paralela 45. Din 1990 structurează și coordonează Centrul de Practică Isihastă din București. Tot în 1990 devine redactor-șef al revistei „Arhetip" (apărută în doar 11 numere) și devine unul din principalii membri ai grupului GYPRU (Grupul Yoga Pentru Restaurare Umană). Tot din acel an ține cursuri de „Tehnici de stimulare mentală" (la Universitatea Cultural-Științifică - sala Dalles) și
Vasile Andru () [Corola-website/Science/298975_a_300304]
-
ședințe ale unui cerc de practică isihastă „Oratio mentis" (la Casa de Cultură a Studenților). La sfârșitul anului 1991, părăsește revista „Arhetip" și, împreună cu Radu Ștefan și yoghinul Mario Sorin Vasilescu, fondează publicația și editura „Axis Mundi" (revistă al carei redactor-șef devine și care se autodesființează după doar un număr).
Vasile Andru () [Corola-website/Science/298975_a_300304]