15,985 matches
-
faceți uz minim și de explicațiile "între paranteze"; în cazul unui cuvânt nou, repetați-l în mai multe contexte, de mai multe ori, pentru a fi bine înțeles; anumite situații gramaticale trebuie evitate: verbele la diateza pasivă, forma negativă a verbelor și alte formulări negative, expresiile prepoziționale sau subordonatele relative (totuși, dacă se impune folosirea unei subordonate relative, atunci pronumele relativ care, ce, despre care etc. trebuie să fie și el folosit, imediat după cuvântul pe care îl determină), figurile de
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
contextul și cu asocierea în care el a fost învățat; - nu poate învață cuvinte noi decât bazându-se pe similarități perceptuale mai mult decât pe atribute funcționale; - pot avea dificultăți în a înțelege cuvintele cu mai multe sensuri; - înțeleg greu verbele “a da” și “a lua” cât și utilizarea pronumelui personal la persoana I-a; - utilizează pronumele personal la persoana a II-a și a III-a. Când li se pune o întrebare ei o repetă, astfel că pronumele este inversat
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
și să prezentăm clar ceea ce avem de făcut. Astfel, șansele de realizare sunt mai mari comparativ cu obiectivul general. În stabilirea obiectivului specific se va ține seama de următoarele întrebări: 1. Ce ai de gând să faci? (se vor folosi verbe de acțiune ca: a organiza, a coordona, a conduce, a dezvolta, a construi, a planifica, a îmbunătăți etc.). 2. Ce este important de realizat într-un moment dat? 3. Ce trebuie să obții în final? 4. Cum intervii, cum intenționezi
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
proverbe despre hărnicie: „Omul harnic muncitor De pâine nu duce dor”. „Munca e brățară de aur.” „Omul sfințește locul.” „Cine se scoală de dimineață, departe ajunge.” 3. Dați exemple de cât mai multe expresii în care folosiți cu diferite sensuri verbul trece. Pentru reușită, folosițivă de DEX. trece râul (străbate) trece examenul (reușește) îi trece vremea (îmbătrânește) trece cu vederea (iartă) îi trece prin minte (se gândește) îi trece printre degete (pierde) trece prin viață ca gâsca prin apă (nu se
Caleidoscop by Marlena Cristiana Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93492]
-
și 14 silabe (utilizarea silabelor a fost, însă, combătută de unii autori pe motivul că sunt artificiale nu constituie un material reprezentativ pentru viața reală). În cercetările asupra memoriei foarte des se utilizează un material verbal semnificativ: cuvinte (adjective, substantive, verbe), numere; fragmente de proză, versuri etc. Când se utilizează cuvinte ca stimuli, este bine să se țină seama de gradul lor de familiaritate pentru subiecți. Se utilizează și imagini de obiecte, figuri geometrice uzuale (cerc, pătrat, triunghi, romb etc ) sau
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
a marinarului. Clement cunoaște sau cel puțin ia în considerație numai cazul creștinilor convertiți pe durata stagiului militar, fără a se referi la aceia care intrau în armată îndată după ce au primit botezul ori după convertire. Tot aici se evidențiază verbul katalambáno, care pune accentul pe puterea persuasivă a adevăratei gnoze capabile să cucerească pe deplin individul, răsturnându-i valorile etice. În aceste condiții, comandantul pământesc își pierde valoarea de referință (dacă dispozițiile sale se împotrivesc conștiinței) pentru soldatul creștin, fiind
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștinii sunt prezenți și în castra ipsa. Conținutul semantic al adjectivului ipsa, tinde să scoată în evidență neobișnuința faptului: sunt creștini chiar și în taberele militare! Cu toate acestea, se pare că în tonul apologetului lipsește orice accent de complăcere. Verbul implevimus nu se referă îndeosebi la castra, poate să dea de înțeles deși manifestă o stare de fapt, potrivit căreia creștinii slujeau în armată, vrea să arate autorității publice numai interesul pe care coreligionarii săi îl aveau față de stat. Din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de filologie clasică de la Universitatea din București (licența în 1951). Între 1952 și 1971 este asistent, apoi lector la Catedra de limbi clasice a Universității din București. „Păstrez regretul de a nu fi redactat în formă finală un tratat despre verbul grec, cea mai grea categorie a morfologiei grecești, în cadrul căreia obținusem și teoretic și practic rezultate înnoitoare” - va mărturisi într-un Memoriu de activitate, publicat postum. Între 1971 și 1975 este cercetător la Institutul de Filosofie din București, cu speranța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
fie pe cel al autorului sau pe cel al personajului care controlează descrierea. Ceea ce, la nivel textual, se manifestă prin prezența izotopiilor euforice sau disforice, în funcție de "starea de spirit" a celui care descrie și printr-o condensare a mărcilor subiectivității (verbe propoziționale, modalizatori, axiologici). (10) A mă trimite la Torino era, după părerea mea, a-mi asigura o viață bună acolo, a-mi găsi o situație potrivită cu mine. Nu mai aveam nici o grijă în privința mea; alții se însărcinaseră să-mi
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
normand", în Poveștile becaței, p. 253 Un procedeu asemănător de dinamizare a descrierii constă în recategorizarea elementelor statice care formează elementul descris, atribuindu-le seme "animate" și "dinamice" (la nivel semantic) și, în plan sintactic, statutul de subiect al unui verb de acțiune. (42) [...] undeva cîmpia începea să coboare ușor în pantă și, în josul unei văi largi, nu foarte adînci, apăru un pîrîiaș îngust [...] spre apus se ridicau cîteva pante mici [...]. S. Lem, L'Invicible, Presses-Pocket, p. 31 b) Justificarea descrierii
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
străin...). Cît despre obiectul descris, din necesități structurale, este cunoscut bine de către descriptor însă abia cunoscut sau chiar necunoscut de către auditoriu. Discursul direct sau raportat (a se vedea monologul interior, ca în exemplul ce urmează, din textul lui R. Frison-Roche), verbele introductive ca "a arăta", "a indica", "a explica" sînt reprezentative pentru acest tip de descrieri. Prin această nouă stratagemă, actul descrierii atenuează stagnarea diegezei în forma unui discurs raportat cu diferite grade de eterogenitate, de la caracterul conversațional, în mai mică
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ceea ce știe descriptorul), ocularizare și auricularizare (ceea ce el vede sau aude) și se rețin două criterii necesare atribuirii unei ocularizări: Poziționarea privirii într-un text descriptor Ocularizarea actorială este atunci cînd în text sînt prezente mărci de selecție perceptivă, precum verbe de percepție (a zări, a privi...), posesivele de persoana a 3-a (la stînga sa), deictice spațiale legate de un pronume anaforic al actorului (în față). Ocularizare zero este atunci cînd coordonatele spațiale sînt independente de poziția descriptorului: localizatori non-deictici
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
dacă există, e ascunsă de mîneca mantalei. Pe mînecă, la cot, are cîteva dungi de culoare închisă ce ar putea fi urme proaspete de noroi, de vopsea sau vaselină. Ibidem, p. 23 Modalizarea poate fi făcută de asemenea cu ajutorul unui verb care descrie o atitudine propozițională (a ști, a crede, a visa...). (61) Emma nu dormea; se făcea numai că doarme; și pe cînd Charles ațipea alături, ea se trezea în alte vise [...]. Deseori, de pe creasta unui munte, zăreau deodată cîte
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pentru interpretarea sau pentru construirea "moralei" explicite sau implicite. O sintagmă introductivă (și/sau de închidere) a unei secvențe descriptive determină o lectură foarte diferită față de atenția liniară a unei suite cronologice de evenimente narative. La fel, o suită de verbe la imperfect semnalează o secvență descriptivă (chiar evaluativă) sau evenimentele secundare ale unei povestiri. Din perspectiva "axei orizontale", putem spune că a înțelege înseamnă a percepe și a construi o organizare secvențială locală (a1) și/sau globală (b1), a efectua
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
vorbit de asemenea chiar de "Clauzule" (1975). Dezvoltînd studiul său, deja am văzut că există trei mari tipuri de descrieri introduse prin trei sintagme mărci de frontieră: Descriere de tipul A VEDEA (și variantele sale A AUZI, A SIMȚI) Personaj Verb de Mediu Obiectul suport + Pauză + percepție + transparent + descrierii -I II III IV V (Argument) (Circumstant) (Predicat) (Circumstant) (pacient / obiect) Ordinea importanței acestor unități este următoarea (circumstanțele II și IV fiind facultative): V + III + I + (II-IV). Un exemplu dat deja mai
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cu totul nou pentru tînăr [= I] Alpilor Grée [= V]. Ziua era magnifică și se puteau zări la orizont [= IV], către sud, Alpii [= V] ce se aliniau în trepte (...). R. Frison-Roche, Premier de cordée Descriere de tipul A FACE Personaj Personaj Verb Obiectul activ + spectator + de acțiune + descrierii I II III IV Este acel tip de descriere la care se referă Lessing în citatul din Laocoon pe care l-am dat mai devreme: Dacă de exemplu Homer vrea să ne arate carul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pot să îl privesc mai întîi de la bază [tipul A VEDEA] sau cum bătrînul maestru cofetar începe să-i orneze baza, și astfel îl ridică ... [tipul A FACE]. 1972, p. 33 Descriere de tipul A SPUNE Personaj ne Personaj informat Verb de Obiectul sau puțin informat + și volubil + vorbire + descrierii I II III IV Oferim citatul unei versiuni publicitare al acestui tip de descriere: (10) Bărbații (= II) spun (= III): aprindere electronică integrală (= IV). Eu (= I) spun (= III): pornește întotdeauna la prima
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în chiar momentul citirii enunțului. Lectura reprezintă, într-adevăr, o activitate de asumare enunțiativă în aceeași măsură cu asertarea clasică: anumite enunțuri sînt prezente aici pentru a fi asumate de către cei (cel) care îl vor (va) citi. Absența referinței pacientului verbului a îndrăgi (co-enunțiator al secvenței) conduce la o desemnare în absență de către cel care citește. J.-M. Adam explicitează acest mecanism 2 plecînd de la un graffiti la care am putea adăuga exemple de injoncțiuni precum "Fumatul interzis" sau "Accesul interzis
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și descriptiv se face, în mod obișnuit, prin intermediul opoziției dintre "acțiune" (a face) și "stare" (a fi). Cel mai adesea, considerăm descrierea ca fiind de partea "obiectelor" cu mărci caracteristice precum substantivul și adjectivul și povestirea, de partea "acțiunilor" cu verbul drept semn particular: Într-adevăr, orice povestire constă, deși strîns legate și în proporții variabile, pe de o parte, în reprezentări de acțiuni și de evenimente, care constituie narațiunea propriu-zisă, și, pe de altă parte, în reprezentările de obiecte sau
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
au vopsit, s-au șifonat, s-au tivit, s-au brodat, s-au umplut de buzunare, de franjuri. [Se vor cînd sportivi, cînd romantici, chiar eleganți.] Catalogue de mode du Bon Génie, 1986 În acest ultim exemplu, predicatele funcționale sînt verbe la forma pronominală. Ele corespund PROPRIETĂȚILOR articolului descris și funcționează ca adjective: "s-au șifonat" = sînt șifonabili. De fapt, descrierea calităților blugilor se încheie cu enunțul celor trei PROPRIETĂȚI sub forma adjectivelor "sportiv", "romantic" și "elegant". 2. Caz [2]: Predicatele
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
te apropii. Temătoare cum e, lui Sophie nu-i place să iasă singură [...]. Utilizarea predicatelor funcționale poate, de asemenea, să fie o modalitate de a însufleți o scenă ale cărei elemente sînt statice, atribuindu-le semul "animat" și statutul de verb de acțiune: (47) [...] Ulmii și mestecenii, cu albeața lor de fecioare zvelte cu talia arcuită, cu părul unduind în vînt întocmai unor zeițe maiestuoase prefăcute aproape în întregime în chip de copaci. Platanii își arătau trupurile bine făcute, cu piele
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
simplu care permite evenimentelor să se grefeze pe el, marcînd astfel punctele de incidență ale unei serii evenimențiale. În cadrul "descrierii homerice", se remarcă faptul că, datorită perfectului simplu, propozițiile descriptive primesc statutul de "nucleu" al lanțului evenimențial-cauzal. De fapt, aceste verbe la perfect simplu delimitează progresia, subliniază planul textului (acțiunile care organizează superficial secvența conferind o ordine cronologică). În măsura în care aceste verbe la perfect simplu nu sînt decît urmele unei coerențe care ar fi putut fi narativă, ne propunem să vorbim, în
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
homerice", se remarcă faptul că, datorită perfectului simplu, propozițiile descriptive primesc statutul de "nucleu" al lanțului evenimențial-cauzal. De fapt, aceste verbe la perfect simplu delimitează progresia, subliniază planul textului (acțiunile care organizează superficial secvența conferind o ordine cronologică). În măsura în care aceste verbe la perfect simplu nu sînt decît urmele unei coerențe care ar fi putut fi narativă, ne propunem să vorbim, în acest caz, doar despre o "narativizare de suprafață". O ultimă caracteristică a "descrierii homerice" este frecventa utilizare a SCRIPT-ului
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
guler, brodată cu motive de culoare violet) și plecînd de la aceasta, se aduce o explicație posibilă, dar nu sigură pentru deznodămîntul întîmplării. a) Aspectualizarea și tematizarea sînt derivate direct din analiza temei-titlu Clarimonde. Sinecdocele (PART.): rochie neagră, mănuși negre și verbul a toarce pot fi lecturate prin cele două izotopii: cea a umanului (Clarimonde) și cea a animalului (păianjen). b) Aceasta duce la sublinierea importanței asimilării nuanțate explicit: Ai spune că sînt niște piciorușe subțiri de insecte... c) Alegerea lexicală contrastează
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
situată foarte precis datorită organizatorilor spațiali (SIT Loc.): "la sud, la est, de cealaltă parte a acoperișului (...), în depărtare, la nord, la vest". Remarcăm că însăși percepția panoramei descrise (aici, de tip A VEDEA) rămîne implicită, de unde absența totală a verbelor. EXERCIȚIUL B.15. În următoarele două extrase, găsiți tema-titlu și planul textului. Arătați că în fiecare caz, o izotopie argumentativă se suprapune izotopiei referențiale. Subliniați comparațiile și/sau metaforele care declanșează izotopiile. Textul A Masa, neobișnuit de îmbelșugată, strălucea; în dreptul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]