16,454 matches
-
cu el trăim, și la bine și la rău. 23 februarie 2003 4.11. David Lodge: Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos" LIDIA VIANU: Ai scris romane care evadează în ceea ce numești "comic", romane care se hrănesc cu cu zâmbetul lectorului și care își clădesc intriga și personajele pe ironie. Ai scris vreodată poezie? Romane ca Out of the Shelter, Nice Work, Paradise News, sunt pumnul de fier al ironiei în mănușa de catifea a lirismului. Ironia ta nu e
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
iar nu pe cele capabile de universal. De aceea, fiecare obține doar o reprezentare inevitabil diferită de a celorlalți referitoare la divin. Adusă la zi, parabola nu s-ar mai sfîrși însă cu o păruială, ci cu un balet de zîmbete politicoase. Fiecare e liber să își reprezintă elefantul cum vrea, cum poate, așa cum i se pare. Tradițiile spirituale, în schimb, concep un om a cărui libertate se împlinește tocmai prin experiența interioară a obiectivității divinului, prin participare la masivitatea ei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Crăciune, Moș Crăciune, Sfântul nostru bun și drag, Vei veni și'n noaptea asta, Să ne bați în geam și'n prag. Vei veni și'n noapte asta, La copiii toți pe rând, Moș Crăciun cu barbă albă, Și cu zâmbetul tău blând. Iară noi cu bucurie, Ți-om aprinde'n brad lumini, Cântând slavă Celui care Ne-a făcut să fim creștini. Cântând slavă și mărire Lui Isus te-om aștepta. Moș Crăciune, Moș Crăciune, Dragă ni-I venirea ta
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
ce vezi de jur împrejur este al meu. - Dar acela? L-a întrebat țăranul, arătând cu mâna spre cer. Nu pot să cred că și cerul este tot al tău. Acela este al meu, a mai sus țăranul și cu zâmbetul pe buze a plecat liniștit, lăsându-l pe boier mirat și cu ciudă în suflet. Fă și tu ceva! Un bătrân rabin îi slujise toată viața lui Dumnezeu. Într-o zi s-a rugat lui Dumnezeu; - Doamne, m-am închinat
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Numai Maica simte semnul profețit, umbra crucii peste Fiul adormit. Isus de Șt. O. Iosif Veghează-n colț a cadelei lumină, Învăluind icoana-n raze pale: Isus, copil, la sânul Maicii sale; Păstorii se miră, magi i se înclină. Un zâmbet liniștit, blând, fără vină, Și totuși nu știu ce ascunsă jale, Ce presimțiri de chinuri ideale Umbresc în toată fața lui divină. Știai de-atunci, Isuse, tu, c-odată, Iubind prea mult pe oameni, drept răsplată, Vei îndura batjocura și-amarul, Și-ncununat
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Adam al Vicii cât de ales este creștetul meu, sub tăria cerului. Numaidecât Adam își ridică și el ochii - și o ia razna. Pe urmă se întoarce și-mi zice: «și cu mine vine cerul!». L-am privit cu un zâmbet de milă, cu îndoială apoi, și pe urmă cu nedumerire. Adam își întărea cele spuse cu un «zău curat», formula curentă a jurămintelor din sat.« Zău curat - nu mă minți?» îl mai întreb eu o dată, cu toate că știam că orice asemenea
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
De la începutul activității mele didactice am remarcat la Profesorul Ion Enescu sobrietatea, truda, pasiunea și devotamentul închinate școlii tehnice superioare românești. Profesorul Ion Enescu nu putea să vândă învățătură, ci o dăruia: o dăruia tinerilor, ne-o dăruia tuturor, cu zâmbet și degajare. Nu cred să existe un singur om care, urmărindu-i activitatea, evoluția profesională, parcursul științific, si care să-i fi fost în preajma, să nu-l fi prețuit. Pot spune cu toată sinceritatea și credința că a fost un
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
-i mărturisi o bucurie, chiar și din acelea de care nu a avut parte, fără rezervă de a fi judecat, cântărit, si, prin asta, coborât. Între oamenii pe care i-am cunoscut, sunt puțini aceia pentru care memoria păstrează chipul zâmbetului, al bucuriei împărtășite, fără rest: bucurie pentru descoperire, bucurie pentru încercare spre bine sau bucurie, pur și simplu, pentru prietenie împărtășită și priveliște a omenescului întrupat. Cu demnitate și respect, știa să asculte, vorbea însă puțin și, atunci când o făcea
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
înclinată ușor spre umărul drept, o față în care amestecul de bărbăție și de feminitate vibrează întrun echivoc straniu de lumini și umbre. Expresia n-are nimic din gravitatea austeră a icoanelor cunoscute ale sfântului; dimpotrivă, e străluminată de un zâmbet de tinerețe eternă, un zâmbet care lucește din ochii misterioși, din umerii fin strălucitori ai obrajilor și din arcuirea largă a buzelor tăioase și strînse. E zâmbetul enigmatic al Giocondei, adâncit aici într-o taină și mai nepătrunsă, fluturată de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o față în care amestecul de bărbăție și de feminitate vibrează întrun echivoc straniu de lumini și umbre. Expresia n-are nimic din gravitatea austeră a icoanelor cunoscute ale sfântului; dimpotrivă, e străluminată de un zâmbet de tinerețe eternă, un zâmbet care lucește din ochii misterioși, din umerii fin strălucitori ai obrajilor și din arcuirea largă a buzelor tăioase și strînse. E zâmbetul enigmatic al Giocondei, adâncit aici într-o taină și mai nepătrunsă, fluturată de finețea gurii acesteia despre care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din gravitatea austeră a icoanelor cunoscute ale sfântului; dimpotrivă, e străluminată de un zâmbet de tinerețe eternă, un zâmbet care lucește din ochii misterioși, din umerii fin strălucitori ai obrajilor și din arcuirea largă a buzelor tăioase și strînse. E zâmbetul enigmatic al Giocondei, adâncit aici într-o taină și mai nepătrunsă, fluturată de finețea gurii acesteia despre care nu poți spune dacă e femeiască sau bărbătească. Înclinarea ușoară a feței face ca linia ochilor și curba zâmbetului să fugă paralel
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și strînse. E zâmbetul enigmatic al Giocondei, adâncit aici într-o taină și mai nepătrunsă, fluturată de finețea gurii acesteia despre care nu poți spune dacă e femeiască sau bărbătească. Înclinarea ușoară a feței face ca linia ochilor și curba zâmbetului să fugă paralel cu arcul brațului spre direcția superioară a crucii, încotro arată degetul întins ca o lumină către taina nedezlegată de dincolo de tablou. Toată puterea fluidă ce se desface din figură și din gest se ridică și te smulge
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
coborât aici de sus, ca o revelație în pragul eternității, indicându-i direcția. Chipul în care își materializează strania lumină de dincolo nu mai e trup din lumea aceasta, ci o încarnare androgină din tinerețea fără moarte a paradisului. Iar zâmbetul acela, care nu mai e pământesc fără să fi ajuns cu totul ceresc, scaldă enigma acestui chip într o undă de ironie, ce parcă se îndreaptă spre noi cei de jos, care ne zbatem încă în antagonismul patimilor, și pune
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și ridicolă totdeodată. La un moment dat, intervenind în conflictul violent dintre un frate și soră, primește o palmă zdravănă. Prințul se face palid, buzele îi tremură, privește cu ochi streini pe bătăuș și toată reacția lui se rezolvă întrun zâmbet straniu și enigmatic, „ce nu se potrivea deloc situației”, adaugă Dostoievski. E același zâmbet din altă lume, pe care l-am întâlnit în tabloul lui Leonardo da Vinci. Ca să înțelegem regiunea supranaturală de unde vine, trebuie să adăugăm că Dostoievski își
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și soră, primește o palmă zdravănă. Prințul se face palid, buzele îi tremură, privește cu ochi streini pe bătăuș și toată reacția lui se rezolvă întrun zâmbet straniu și enigmatic, „ce nu se potrivea deloc situației”, adaugă Dostoievski. E același zâmbet din altă lume, pe care l-am întâlnit în tabloul lui Leonardo da Vinci. Ca să înțelegem regiunea supranaturală de unde vine, trebuie să adăugăm că Dostoievski își definește eroul ca o „natură îngerească”. Prințul Mîșkin e în lumea păcatului carnal, dar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
că Dostoievski își definește eroul ca o „natură îngerească”. Prințul Mîșkin e în lumea păcatului carnal, dar nu face parte din ea. El coboară în promiscuitatea omenească substanța pură și veșnică, fiindcă e neutră, a ființelor din paradis. În enigma zâmbetului său e distanța nemăsurată ce ne desparte de această lume. Același sentiment al distanței spirituale se adâncește cu proporții nesfârșite în acea capodoperă prin care culminează poesia lui Eminescu și care e Luceafărul. Poema e unul dintre cele mai înalte
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
gustul înghețat al morții! Chipuri de lut, torturate în durata timpului și în carceră spațiului! Trăind în cercul vostru strimt, Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece. Nu ni se spune aici de un zâmbet îngăduitor sau ironic, dar îl simțim în toată supranaturala lui putere, arcuindu se peste condiția mizeriei noastre pământești. Pe buzele Sfântului Ioan Botezătorul pe buzele prințului Mîșkin sau pe buzele Luceafărului, e același zâmbet care fulgeră distanța dintre cer și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ni se spune aici de un zâmbet îngăduitor sau ironic, dar îl simțim în toată supranaturala lui putere, arcuindu se peste condiția mizeriei noastre pământești. Pe buzele Sfântului Ioan Botezătorul pe buzele prințului Mîșkin sau pe buzele Luceafărului, e același zâmbet care fulgeră distanța dintre cer și pământ; ironic sau îngăduitor pentru noi, dar revelator al unei ordini superioare de existență, către care suie nostalgia ridicată din tragica noastră experiență omenească. PROFETISMUL ARTEI Natura plăsmuirilor geniale implică neapărat o viziune care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Crăciune, Moș Crăciune, Sfântul nostru bun și drag, Vei veni și'n noaptea asta, Să ne bați în geam și'n prag. Vei veni și'n noapte asta, La copiii toți pe rând, Moș Crăciun cu barbă albă, Și cu zâmbetul tău blând. Iară noi cu bucurie, Ți-om aprinde'n brad lumini, Cântând slavă Celui care Ne-a făcut să fim creștini. Cântând slavă și mărire Lui Isus te-om aștepta. Moș Crăciune, Moș Crăciune, Dragă ni-I venirea ta
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
ce vezi de jur împrejur este al meu. - Dar acela? L-a întrebat țăranul, arătând cu mâna spre cer. Nu pot să cred că și cerul este tot al tău. Acela este al meu, a mai sus țăranul și cu zâmbetul pe buze a plecat liniștit, lăsându-l pe boier mirat și cu ciudă în suflet. Fă și tu ceva! Un bătrân rabin îi slujise toată viața lui Dumnezeu. Într-o zi s-a rugat lui Dumnezeu; - Doamne, m-am închinat
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Numai Maica simte semnul profețit, umbra crucii peste Fiul adormit. Isus de Șt. O. Iosif Veghează-n colț a cadelei lumină, Învăluind icoana-n raze pale: Isus, copil, la sânul Maicii sale; Păstorii se miră, magi i se înclină. Un zâmbet liniștit, blând, fără vină, Și totuși nu știu ce ascunsă jale, Ce presimțiri de chinuri ideale Umbresc în toată fața lui divină. Știai de-atunci, Isuse, tu, c-odată, Iubind prea mult pe oameni, drept răsplată, Vei îndura batjocura și-amarul, Și-ncununat
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
acolo unde s-au adunat bunurile și puterea, stau stăpâni demonii lăcomiei, ai zavistiei, ai minciunii. Acolo oamenii se pleacă legii împăratului și legii lui Dumnezeu - însă cu viclenie, alcătuindu-și dobândă numai pentru pofte și patimi. Vorbele dulci și zâmbetele au în ele otravă. Pe meșteșugari și pe plugari îi istovește camăta; pe robi harapnicul; pe neguțător vistieria și mita. Flămânzii și calicii împărăției s-au adunat aici, cerșind pe toate căile cetății, răcnind la hipodrom, pândind noaptea palatele, așteptând
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ce au dovedit o capacitate deosebită de administrare. Mersul unui serviciu atîrna mult de autoritatea ce-o inspiră un bărbat cu judecată rece și incisivă, cu vederi clare, cu caracter just și onest, care nu se lasă nici ademenit de zîmbetele protectoare ale oamenilor zilei, nici înfricoșat de un cuvînt al lor de intimidare. Ales fără nici o privire la convingerile sale politice, el caută să întrunească în sine încrederea țării întregi. El poate fi și un om tehnic, dar exigențele de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
constituie evenimentele care fac apel la sentimentul de mândrie națională, cum ar fi victoriile echipei naționale de fotbal. Dacă o țară întreagă este fericită datorită unei mari victorii, este justificat ca jurnalistul să fie fericit și să transmită știrea cu zâmbetul pe buze. Dar aceasta este o excepție și trebuie tratată ca atare. 8.4. Interviuri aranjate sau nu? Etica interviurilor din mijlocul mulțimii a fost instabilă în ultimii ani în presa românească. Într-un exces de zel firesc, poate, când
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
pe vremea comunismului, cînd haita de activiști de la putere mai aveau și pretenții la ,,recunoștința poporului pentru politica înțeleaptă a partidului” , pentru jaful, privilegiile pe care le aveau, și prostia cu care conduceau țara. Astăzi omul obișnuit este jefuit cu zîmbetul pe buze , chiar cu multă ,,iubire creștinească”, nu într- un mod primitiv ca pe vremea lui Bastus. Astăzi bogățiile țării, al unei țări a cărei populație a fost sărăcită cu bună știință, sînt vîndute în liniște, pe nimic, unor străini
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]