154,308 matches
-
1972. Este avansat apoi la gradul de general maior (1967). În perioada 19 aprilie 1972 - 24 iulie 1978, Pacepa a fost consilierul lui Ceaușescu pentru securitate națională și dezvoltare tehnologică, prim-adjunct al șefului Departamentului de Informații Externe (DIE) și secretar de stat la Consiliul Securității Statului (în cadrul Ministerului de Interne). Ulterior promovării sale în funcția de secretar de stat, a fost avansat la gradul de general locotenent (19 august 1974). În iulie 1978, Pacepa a fost trimis de Ceaușescu în
Ion Mihai Pacepa () [Corola-website/Science/298222_a_299551]
-
1978, Pacepa a fost consilierul lui Ceaușescu pentru securitate națională și dezvoltare tehnologică, prim-adjunct al șefului Departamentului de Informații Externe (DIE) și secretar de stat la Consiliul Securității Statului (în cadrul Ministerului de Interne). Ulterior promovării sale în funcția de secretar de stat, a fost avansat la gradul de general locotenent (19 august 1974). În iulie 1978, Pacepa a fost trimis de Ceaușescu în RFG pentru a transmite un mesaj secret Cancelarului german Helmut Schmidt, și acolo a cerut azil politic
Ion Mihai Pacepa () [Corola-website/Science/298222_a_299551]
-
În statele comuniste, partidul este considerat "avangardă a poporului" și de aceea are puterea de a controla statul, iar oficialii partidului din biroul politic care nu dețin funcții guvernamentale au totuși o putere extrem de mare. În Uniunea Sovietică de exemplu, Secretarul General al Partidului Comunist nu ocupa în mod obligatoriu o funcție oficială precum cea de "președinte de stat" sau de "prim-ministru", dar putea controla în mod autoritar sistemul guvernamental. Membrii de partid sau persoane strâns legate de partid dețineau
Birou politic () [Corola-website/Science/298243_a_299572]
-
ministru", dar putea controla în mod autoritar sistemul guvernamental. Membrii de partid sau persoane strâns legate de partid dețineau posturi guvernamentale, deseori funcții onorifice ca răsplată pentru anii îndelungați de apartenență la partid. Pe de altă parte, ocupând funcția de Secretar General, liderul partidului putea să-si asume și o responsabilitate oficială în stat. De exemplu, Mihail Gorbaciov la început nu era și președinte al Uniunii Sovietice, această funcție era dată ca o răsplată de onoare fostului ministru sovietic al afacerilor
Birou politic () [Corola-website/Science/298243_a_299572]
-
Stalin a condus Uniunea Sovietică pentru mai bine de un deceniu înainte de a ocupa funcția guvernamentală de Premier al Uniunii Sovietice, în timpul celui de-al doilea război mondial. Teoretic, congresul partidului alegea un Comitet Central care , mai apoi, alegea un Secretar General. Pe vremea lui Stalin acest proces a fost inversat în mod esențial, Secretarul General fiind cel care determina compoziția Biroului Politic (Politbüro) și a Comitetului Central. De-a lungul timpului, maniera în care membrii Birourilor Politice erau aleși, atât
Birou politic () [Corola-website/Science/298243_a_299572]
-
funcția guvernamentală de Premier al Uniunii Sovietice, în timpul celui de-al doilea război mondial. Teoretic, congresul partidului alegea un Comitet Central care , mai apoi, alegea un Secretar General. Pe vremea lui Stalin acest proces a fost inversat în mod esențial, Secretarul General fiind cel care determina compoziția Biroului Politic (Politbüro) și a Comitetului Central. De-a lungul timpului, maniera în care membrii Birourilor Politice erau aleși, atât în Uniunea Sovietică cât și în alte țări, era determinată de o serie de
Birou politic () [Corola-website/Science/298243_a_299572]
-
a lungul timpului, maniera în care membrii Birourilor Politice erau aleși, atât în Uniunea Sovietică cât și în alte țări, era determinată de o serie de factori precum: puterea diferitelor facțiuni formale sau informale din partid, creșterea sau descreșterea autorității Secretarului General și gradul în care puterea era consolidată în acea poziție, puterea sau slăbiciunea altor membri de partid, alianțele printre personalitățile conducătoare și amploarea suportului membrilor de partid sau al diferiților poli ai puterii din partid, iar în cazul partidelor
Birou politic () [Corola-website/Science/298243_a_299572]
-
premierii profesorilor autori de lucrări științifice, manuale școlare și conferințe. În 1906 s-a înființat „Fondul Prof. Dr. Pavel Oprișa și soția Eugenia”, destinat premierii elevilor. În octombrie 1905 Gimnaziul a fost vizitat de Nicolae Iorga, venit incognito, deoarece în calitate de secretar al Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor era "persona non grata" în Austro-Ungaria. Acesta a apreciat sălile de clasă, biblioteca și muzeul (nn. laborator cu diferite exponate): Încă din 1862, în corespondența cu Șaguna, Pipoș insista să se înființeze
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
Henry Alfred Kissinger (născut: Heinz Alfred Kissinger, n. 27 mai 1923, Fürth, Bavaria) a fost Secretar de Stat și consilier pe probleme de securitate națională al Statelor Unite în timpul președinției lui Richard Nixon și a lui Gerald Ford. A jucat un rol cheie în diplomația mondială între 1969 și 1977. În anul 1973 i-a fost acordat
Henry Kissinger () [Corola-website/Science/298249_a_299578]
-
înclinarea balanței în campania prezidențială din 1968, în favoarea lui Richard Nixon, Kissinger îi devine consilier pe timpul campaniei. În timpul mandatelor lui Richard Nixon, Henry Kissinger i-a servit acestuia în calitate de Consilier pe Probleme de Securitate Națională (1969-1973) și, mai târziu, ca Secretar de Stat (echivalentul Ministrului de Externe în Guvernul României) în perioada 1973-1974. Kissinger rămâne la Casa Albă și pe timpul administrației lui Gerald Ford, păstrând funcția de Secretar de Stat (1974-1977). Lucrând pentru Nixon în plin Război Rece, Kissinger propune și
Henry Kissinger () [Corola-website/Science/298249_a_299578]
-
acestuia în calitate de Consilier pe Probleme de Securitate Națională (1969-1973) și, mai târziu, ca Secretar de Stat (echivalentul Ministrului de Externe în Guvernul României) în perioada 1973-1974. Kissinger rămâne la Casa Albă și pe timpul administrației lui Gerald Ford, păstrând funcția de Secretar de Stat (1974-1977). Lucrând pentru Nixon în plin Război Rece, Kissinger propune și promovează politica de "destindere" cu Uniunea Sovietică. De asemenea, negociază tratatele de limitare a înarmării strategice (SALT I) și cel al rachetelor antibalistice. În iulie și octombrie
Henry Kissinger () [Corola-website/Science/298249_a_299578]
-
poziții de putere și privilegii la care nu puteau spera sub Vechiul Regim. Birocrația a devenit și refugiul privilegiat al teoretic decăzute. Această „ a Partidului” (Marc Ferro) va servi ca bază socială pentru ascensiunea viitoare a lui Iosif Stalin, numit secretar general al PCUS la 3 aprilie 1922. Primul rezultat al acestei revoluții a fost răsturnarea regimului țarist, lăsând câmp deschis pentru luarea puterii de către bolșevici. Potrivit lui , „o revoluție populară și plebeiană profund și antietatistă [a] adus la putere gruparea cel
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
dielectrină și electroscopul care îi poartă numele electroscopul Hurmuzescu În 1901 este înființată Societatea de Științe din Iași la inițiativa lui Hurmuzescu. În același an realizează experimentele de comunicație prin radio ale lui Guglielmo Marconi, Alexandr Popov. Între 1904-1907 este secretar general al Ministerului Instrucțiunii Publice când încearcă o reorganizare a învățământului științific liceal. În 1910 în cadrul Facultății de Științe din Iași, inițiază înființarea școli de electricitate demers care stă la baza fondării, în 1913, a Institut Electrotehnic din Iași. În
Dragomir Hurmuzescu () [Corola-website/Science/298286_a_299615]
-
partidelor comuniste de acolo, bucuroși să-și cheltuiască banii de vacanță într-o „țară socialistă” ale cărei prețuri erau, pentru ei, foarte mici. Unul dintre cei mai adesea prezenți pe litoralul românesc dintre acești „oaspeți de onoare” străini a fost secretarul general al puternicului (atunci) Partid comunist din Franța : Georges Marchais. După 1989, Mamaia a fost în bună parte „uitată” de acești străini, devenind în schimb o destinație cu atât mai aglomerată de turiștii români, cu cât „biletele de vacanță” au
Mamaia () [Corola-website/Science/298280_a_299609]
-
16 martie 2005) a fost un politician român, președinte al Partidului Social Democrat Român (PSDR) între 1990 și 2000. Tatăl, Stavri , născut în Albania (Cuneska) a fost un jurist cunoscut, social democrat din tinerețe. În perioada anilor 1930 a fost secretar de stat în Ministerul Muncii și Prevederilor Sociale, specialist în probleme de muncă. În perioada 1949-1952 a fost arestat din considerente politice. Colaborator al lui Constantin Titel Petrescu. , de profesie inginer specialist în motoare cu ardere internă, a avut numeroase contribuții
Sergiu Cunescu () [Corola-website/Science/298295_a_299624]
-
Constantin Titel Petrescu. , de profesie inginer specialist în motoare cu ardere internă, a avut numeroase contribuții în industria automobilelor din România în perioada anilor 1960-1980, colaborând la omologarea prototipurilor Dacia 1100, 1300, Oltcit. În ianuarie 1990, împreună cu Adrian Dimitriu, fost secretar general al Partidului Social Democrat Independent condus de Constantin Titel Petrescu, Mira Moscovici, Constantin Avramescu, Mircea Iscru Stanescu, în general veterani ai vechiului partid intrat în ilegalitate după alegerile din 1946, au înscris noul partid PSDR, continuator legitim și unic
Sergiu Cunescu () [Corola-website/Science/298295_a_299624]
-
anecdote, aforisme și desene, cu tematică foarte variată, de la modele fizico-matematice la comentarii asupra vieții interioare, emoțiilor resimțite, proceselor de conștiință sau stărilor de vis. În anii 1894-1900 lucrează ca redactor cultural în ministerul de război, apoi - până în 1922 - este secretar particular al lui Édouard Lebey, directorul agenției de informații "Havas". După Primul război mondial, devine un fel de "poet oficial" al Franței, din 1924 este președinte al "Pen Clubului" francez, în 1925 este ales membru al "Academiei Franceze", în 1936
Paul Valéry () [Corola-website/Science/298297_a_299626]
-
că reporterii săi au fost ajutați foarte mult de către Felt în timpul scandalului care a dus la demisia președintelui Nixon. Înregistrarea convorbirilor președintelui cu diverse personalități era o practică curentă, dar secretă, în timpul administrației Nixon. Înregistrarea unei convorbiri între Nixon și Secretarul General al Casei Albe, Bob Haldeman, a arătat preocuparea acestora pentru cazul Watergate, cei doi analizând posibilitatea obstrucționării anchetei FBI de către CIA. Ca urmare a acestei discuții, Nixon a cerut ca CIA să intervină în ancheta desfășurată de FBI, invocând
Afacerea Watergate () [Corola-website/Science/298282_a_299611]
-
din contribuțiile sale în astronomie. Publică, de asemenea, numeroase articole și memorii științifice referitoare la calculul integral, ecuații diferențiale și ecuații cu derivate parțiale. Printre alții, Laplace l-a impresionat foarte mult pe Marchizul de Condorcet. După ce acesta a devenit secretarul permanent al Academiei Franceze de Științe, Laplace a fost ales membru asociat al acestei academii, la vârsta de 24 de ani (31 martie 1773). În 1785 a devenit membru titular al Academiei Franceze de Științe, la catedra de mecanică. Laplace
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
Lenin și Inessa, prezența ei aproape neîntreruptă în preajma familiei acestuia, însemnările din jurnalul ei, dau un oarecare fundament acestor speculații. Totuși, nu există nici o dovadă de necontestat a unei relații extraconjugale a lui Lenin. Inessa Armând a devenit în 1911 secretar al "Comitetului pentru Organizațiile din Străinătate", care trebuia să coordoneze toate grupurile bolșevice din Europa de vest. Ea s-a reîntors în Rusia în iulie 1912, pentru a ajuta la organizarea luptei bolșevicilor pentru pătrunderea în Duma. Două luni mai
Inessa Armand () [Corola-website/Science/298302_a_299631]
-
al Uniunii Scriitorilor. În 1973 îi este interzisă semnătura și activitatea publică, pentru că a „îndrăznit” să abordeze critica estetică de sorginte călinesciană în locul celei oficiale, sociologizante. Este angajat ca redactor la editurile „Cartea Moldovenească” (în 1974) și „Literatura artistică” (1977-1982), secretar literar la Teatrul Național (1982-1983) și la Teatrul liric „Al. Mateevici” (1986-1987). Din mai 1987 este ales secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova și președinte din septembrie 1991 până în 2010. A fost deputat al poporului din
Mihai Cimpoi () [Corola-website/Science/298356_a_299685]
-
estetică de sorginte călinesciană în locul celei oficiale, sociologizante. Este angajat ca redactor la editurile „Cartea Moldovenească” (în 1974) și „Literatura artistică” (1977-1982), secretar literar la Teatrul Național (1982-1983) și la Teatrul liric „Al. Mateevici” (1986-1987). Din mai 1987 este ales secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova și președinte din septembrie 1991 până în 2010. A fost deputat al poporului din URSS în dezghețul gorbaciovist (1989-1990) și apoi deputat în Parlamentul R. Moldova (1999-2001). În paralel, îndeplinește funcția de
Mihai Cimpoi () [Corola-website/Science/298356_a_299685]
-
spre muzică, începe să studieze vioara fără entuziasm. 1957, Iași. Cu mare regret pentru munți, se mută cu familia din Câmpulung Moldovenesc. E înscris la Liceul Național, de unde e exmatriculat pentru că răspunde cu pumnii, înjurăturii unui copil. Întâmplător, fiul Primului Secretar de Partid al Județului. Cadrele didactice sunt furibunde, îi prezic un viitor negru, de pușcăriaș. Mama, speriată, îl transferă la Liceul "Costache Negruzzi", unde absolvă. La majorat, declară că renunță la studiul viorii, nemulțumit de propriile performanțe muzicale. Renunță și
Mircea Daneliuc () [Corola-website/Science/298372_a_299701]
-
folosea, în România, numele Alexandru Nicolski. Primul director al Securității a fost gen-lt. Gheorghe Pintilie, poreclit Pantiușa (nume real: Panteleimon Bodnarenko). Șeful Securității avea rang de ministru în cadrul Consiliului de Miniștri, fiind secondat de 2 directori adjuncți cu rangul de secretari de stat, gen-mr. Alexandru Nicolski și gen-mr. Vladimir Mazuru (nume real: Wladimir Mazurow). Toți cei 3 erau ofițeri sovietici ai MGB, succesoarea NKVD. DGSP a înlocuit Direcția Generală a Poliției de Siguranță. Conform Decretului 221, Securitatea avea rolul de "a
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
deși alcătuise și comunicase public bugetul în fiecare an de șase ani și, după cum relatează Robert Self, părea relaxat și modern, fiind capabil să se adreseze direct camerei de filmat. Avea puțini prieteni printre colegii parlamentari și o tentativă a secretarului său parlamentar, Lord Dunglass (devenit apoi și el prim-ministru sub numele de Alec Douglas-Home) de a-l aduce în sala de fumat de la Camera Comunelor pentru a se socializa cu colegii săi s-a încheiat cu o tăcere jenantă
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]