154,308 matches
-
condiția ca acesta să își dea cuvântul că pune rivalitatea deoparte. Lloyd George a refuzat, însă, să lucreze în guvernul lui Churchill. S-a străduit să aducă Partidul Conservator în acord cu Churchill, lucrând cu cel ce îndeplinea funcția de secretar parlamentar, David Margesson, pentru a îndepărta suspiciunile și antipatiile unor membri ai partidului față de primul ministru. La 4 iulie, Churchill a intrat în Camera Comunelor în ovațiile conservatorilor, orchestrate de cei doi, iar primul ministru a fost emoționat de prima
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
a dat acces la jurnalele și hârtiile personale ale lui Chamberlain. Deși Feiling avea dreptul de acces la actele oficiale ca biograf oficial al unei persoane recent decedate, s-ar putea ca el să nu fi cunoscut această stipulare, și secretarul Cabinetului i-a refuzat cererile de acces. Deși Feiling a produs ceea ce istoricul David Dutton a descris în 2001 ca fiind „cea mai impresionantă și mai persuasivă biografie într-un singur volum” a lui Chamberlain (terminată în timpul războiului și publicată
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
Constantin Ustinovici Cernenko (rusă "Константи́н Усти́нович Черне́нко", n. 24 septembrie 1911 - d. 10 martie 1985) a fost un politician sovietic și Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice care a condus Uniunea Sovietică din 13 februarie 1984 până la moartea sa care a survenit numai treisprezece luni mai târziu. Cernenko a fost și Președinte al Prezidiului Sovietului Suprem din 11 aprilie 1984
Konstantin Cernenko () [Corola-website/Science/298385_a_299714]
-
prin ascultarea convorbirilor telefonice și prin alte dispozitive de supraveghere montate în birouri, dar sarcina sa principală era aceea de a semna sute de documente zilnic. A făcut acest lucru timp de 20 de ani. Chiar și atunci când a devenit Secretar General, a continuat să semneze documente deși, datorită birocrației sovietice, semnătura lui avea doar puțin mai multă importanță decât mai înainte. În cele din urmă, datorită faptului că se îmbolnăvise, nu mai era capabil din punct de vedere psihic să
Konstantin Cernenko () [Corola-website/Science/298385_a_299714]
-
folosit un facsimil în loc. După decesul lui Brejnev din 1982, Cernenco a pierdut în lupta pentru putere cu forțele anti-brejneviste, (printre ele aflându-se și KGB-ul și Armata Roșie). Iuri Andropov, fostul șef al KGB-ului, a fost ales Secretar General. Când Andropov a murit în februarie 1984 după numai 16 luni în funcție, Cernenko a fost ales să-i succeadă, în ciuda stării sănătății sale. Cernenko a făcut o reîntoarcere la politicile dure din timpul perioadei brejneviste. El a fost
Konstantin Cernenko () [Corola-website/Science/298385_a_299714]
-
numele orașului Volgograd în acela de Stalingrad. Aproape toată lumea, inclusiv oponenții săi, a fost de acord că a fost un act de cruzime împotriva lui Cernenco, fapta lui Victor Grișin, membru al Politburoului, de a-l aduce din spital pe Secretarul General bolnav de moarte să voteze în alegerile de la sfârșitul anului 1984. După moartea unui lider sovietic, era obiceiul ca succesorul său să deschidă și să treacă în revistă obiectele din seiful personal al răposatului. Când Gorbaciov a deschis seiful
Konstantin Cernenko () [Corola-website/Science/298385_a_299714]
-
proprie, se află „Congresul pentru cultura macedoromână”, condus de Aureliu Ciufecu, originar din comuna Pleasa, Albania, și absolvent al Liceului Român din Salonica, Grecia. În prezent Ciufecu e consul onorific al României în Statele Unite . Pentru un timp, Ciufecu a fost secretar al Societății Fărșărotul, el fiind înlocuit ulterior de mai tânărul Nick Balamaci, un aromân născut în Statele Unite, căruia i s-a reproșat temporar o atitudine fățiș conciliatoare pro-greacă reflectată în tonul editorialelor publicate în buletinul societății. Societatea Fărșărotul se află
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
clădirea Armureriei. A fost construită în 1851 și în prezent este muzeu. Numele "Kremlin" a devenit o metonimie folosită pentru a denumi conducerea de partid și stat a Uniunii Sovietice, regimul sovietic (1922 - 1991), fiind subînțeleși membrii săi de frunte: secretarul general al PCUS, prim-ministrul, președintele, miniștrii și comisarii poporului. Mai este folosit, dar nu tot atât de intens ca în epoca regimului sovietic, pentru a desemna guvernul Federației Ruse.
Kremlinul din Moscova () [Corola-website/Science/298387_a_299716]
-
Umberto Benigni (printre alții). Își întrerupe studiile pentru a satisface serviciul militar în armata italiană, dar întors în seminar își desăvârșește studiile cu un doctorat în teologie și este hirotonit în 1904. Continuându-și studiile în drept canonic este numit secretar al noului episcop din Bergamo, Giacomo Radini-Tedeschi. Angelo îl slujește timp de nouă ani pe acest prelat însărcinat cu problemele sociale, dobândind o experiență deosebită și o mare înțelegere a problemelor clasei muncitoare. A predat și apologetică, istoria bisericii și
Papa Ioan al XXIII-lea () [Corola-website/Science/298394_a_299723]
-
și teologia la Roma, la Universitatea gregoriană. A fost hirotonit în 1873 și a devenit doctor în teologie sacră în 1879. Giacomo a intrat în serviciul diplomatic papal și curând a atras atenția marelui diplomat Rampolla. Când Rampolla a ajuns secretar de stat, Giacomo i s-a alăturat ca asistent remarcabil. În 1901 a fost numit sub-secretar de stat. Papa Pius al X-lea l-a confirmat în această funcție până în 1907, când l-a numit pe Giacomo arhiepiscop de Bologna
Papa Benedict al XV-lea () [Corola-website/Science/298406_a_299735]
-
membru corespondent al academiei de stiință ungară, în 1993 a devenit membru deplin al academiei. În activitatea sa stiințifică s-a preocupat în primul rând de materia dreptului civil, a dreptului internațional privat și a dreptului european. Mádl a fost secretarul de calificări stiințifice între 1984 și 1990, din 1985 a devenit membru academiei Harvard în domeniul legii internaționale de comerț. Din 1988 membru la institutul UNIDROIT internațional din Roma în domeniul unificării de legi private. În 1989 a fost numit
Ferenc Mádl () [Corola-website/Science/297062_a_298391]
-
curtea juridică de selectare pentru state și investitori străini. Ferenc Mádl a predat la numeroase universități străine ca profesor invitat. Mádl a publicat mai multe studii și lucrări de specialitate. A fost căsătorit cu Dalma Némethy. Din 1955 a fost secretar în curtea justiții, între 1956 și 1971 a lucrat ca politician în domeniul justiției și raportor al Academiei Maghiare de Știință (biroul central). Ulterior a fost promovat ca șefu al departamentului academic. Între 1972 și 1980 a fost membru la
Ferenc Mádl () [Corola-website/Science/297062_a_298391]
-
Droit international privé. Du conflit des lois en matière de succesion ab intestat. Droit romain. Des conditions essentielles pour la formation du muttum"). A fost profesor universitar de drept și economie politică la [[Iași]] (din [[1893]]) și București (din [[1897]]), secretar al "Camerei de Comerț și Industrie din București" ([[1887]]), avocat și deputat liberal în mai multe legislaturi. Dintre lucrările pe care le-a publicat spicuim câteva care prezintă interes și azi: "Economia politică și ideea socială" ([[1900]]), "L’industrie roumaine
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
datorii" ([[1933]]) ș.a. Cunoscutul diplomat interbelic [[Constantin Vișoianu]] (1897-1994) este și el originar din Urlați. A urmat Dreptul și Filosofia la București și Paris, după care a intrat în Ministerul de Externe, fiind consacrat ca diplomat de carieră. A fost secretar al Comisiei Mixte de Arbitraj de la Paris (1926-1931), membru al delegației române la Societatea Națiunilor de la Geneva (1929-1931), membru în secretariatul Ligii Națiunilor (1931-1933), ministru plenipotențiar la Haga și Varșovia (1933-1937). La 17 mart. 1944, făcea parte din echipa prințului
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
din Siret. Existența unei puternice colonii a armenilor în Siret confirmă că orașul își păstrează statutul de important centru comercial. Ștefan cel Mare dăruiește în anul 1473 Mănăstirii Putna venitul morilor sale din orașul Siret. În 1551 Minas din Tokhat, secretar episcopal armean de Lvov a vizitat nordul Moldovei după care a scris un poem în care vorbește despre existența bisericilor armenești din Siret, Suceava și alte localități, precum și despre persecuțiile la care erau supuși uneori aceștia. În acea perioadă Moldova
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
29 septembrie 1949, Sânnicolau Mare, județul Timiș) este un politician român, de profesie economist, senator în legislatura 2004-2008. Între 1992-1997 a fost președinte al PUNR, iar din 1992-2004 primar al municipiului Cluj-Napoca. Din octombrie 1998 până în iunie 2013 a fost secretar general al Partidului România Mare. La congresul PRM din 27 iulie 2013 a fost ales președinte al partidului, funcție pe care a avut-o până în 2015. Între 1973 și 1977 a lucrat ca economist la Întreprinderea de Construcții Căi Ferate
Gheorghe Funar () [Corola-website/Science/297126_a_298455]
-
dezvăluindu-se ca un remarcabil autor epistolar. Epuizând încă din tinerețe interesul pentru filozofia de catedră, Cioran a părăsit devreme gândirea sistematică și speculațiile abstracte, pentru a se consacra unor cugetări profund personale. "N-am inventat nimic, am fost doar secretarul senzațiilor mele", va constata mai târziu. Din eseurile apărute în limba română se desprinde portretul unui tânăr gânditor din anii treizeci, influențat de mișcarea de idei din acea epocă în care intelectualii români descopereau gândirea existențialistă (sub varianta ei românească
Emil Cioran () [Corola-website/Science/297107_a_298436]
-
pus să se deghizeze și l-a condus la vila sa, nu departe de oraș. Nero se ascundea într-o cameră din spatele casei, când soldații au venit să-l aresteze. A ales să se sinucidă. L-a chemat pe Epafroditus, secretarul său personal, să-l ajute să se înjunghie în gât, exclamând, în același timp: „Ah, ce artist piere odată cu mine!”. Astfel, Nero a murit la 9 iunie 68, la numai 30 de ani. Trupul său a fost depus în mormântul
Nero () [Corola-website/Science/297118_a_298447]
-
a fost pus sub acuzație pentru trafic de influență. După scurt timp a devenit clar că investigațiile vor trebui să îi cuprindă și pe unii dintre subordonații fostului președinte și a altor membri ai familiei fostului președinte. Când fostul său secretar Chung Sang-Moon a fost acuzat de trafic de influență, Roh a declarat pe sit-ul personal: "Acuzațiile ar trebui adresate nouă, nu lui Chung. Familia mea a cerut bani, i-a primit și i-a cheltuit." În mai 2009, soția
Roh Moo-Hyun () [Corola-website/Science/297140_a_298469]
-
fi mulți ani protectoare, iubita și substitut de mamă. Sub autoritatea ei, isi desăvârșește educația și se convertește la romano-catolicism. 1742 - Rousseau ajunge la Paris, unde prezintă Academiei franceze un sistem numeric de notație muzicală, care este respins. 1743 - Devine secretarul ambasadorului Franței în Republică Veneția. 1745 - Rousseau o întâlnește, la un hotel din Paris, unde aceasta lucra că menajeră, pe Thérèse Levasseur, cu care va rămâne până la moarte. 1746 - Se naște primul dintre cei cinci copii ai lui Rousseau. Toți
Jean-Jacques Rousseau () [Corola-website/Science/297159_a_298488]
-
principală) servesc în primul rând unor scopuri statistice. Fiecare consiliu este alcătuit dintr-un număr de consilieri de la 5 la 13, în funcție de și relativ la populația pe care o reprezintă. Un primar și un sunt aleși de către și din rândul consilierilor. Secretarul executiv, care este numit de către consiliu, este conducătorul executive, administrativ și financiar al consiliului. Consilierii sunt aleși la fiecare patru ani prin . Au drept de vot persoanele eligibile pentru a vota în alegerile pentru Parlament, precum și cetățenii UE rezidenți. Datorită
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
auspiciile acestei organizații în orașul Alibunar. Prințe oaspeții care au participat la acest eveniment cultural au fost Ion Macovei, ambasadorul României la Belgrad, consulul general al României din Vârșeț, Gabriel Nicola, președintele Consiliului Executiv al provinciei Voivodina Boian Paitici și secretarul pentru informații al provinciei Voivodina Milorad Djuric. Provincia Autonomă Voivodina asigura condiții că informarea publică a cetățenilor, pe lângă limba sârbocroata și scrierile sale, să se efectueze și în limbile și scrierile maghiară, slovaca, română și ruteana, ca și în limbile
Românii din Voivodina () [Corola-website/Science/297187_a_298516]
-
Leonid Ilici Brejnev (rusă: Леонид Ильич Брежнев, n. 19 decembrie 1906 - d. 10 noiembrie 1982) a fost conducătorul efectiv al Uniunii Sovietice din 1964 până în 1982, în calitate de Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și în perioadele 1960 - 1964 și 1977 - 1982, președinte al Prezidiului Sovietului Suprem (șef al statului). Ca șef al statului, a promovat o politică rigidă, ceea ce a dus la o politică de stagnare
Leonid Brejnev () [Corola-website/Science/298047_a_299376]
-
lui Viktor Kravcenko, în timpul marilor epurări din 1937-39 își "toarnă" eficient colegii, camarazii și câțiva superiori mai neîndemânatici, astfel că profitând de "golurile" create, este numit director al Institutului metalurgic din Dnieprodzerjinsk. În 1939 este repartizat la Dnipropetrovsk ca Prim-secretar al Comitetului regional de partid, însărcinat cu industria de armament. În decursul celui de-al doilea război mondial este însărcinat cu evacuarea industriilor din Dniepropetrovsk spre Ural, orașul căzând în mâinile nemților la data de 23 august 1941. Comisar politic
Leonid Brejnev () [Corola-website/Science/298047_a_299376]
-
celui de-al 4-lea front ucrainean, care ocupă Praga după capitularea și retragerea naziștilor. În 1946, fără să se fi apropiat niciodată de front, iese la pensie din armată cu gradul de general maior. Își recapătă postul de prim-secretar la Dnipropetrovsk. În 1950 Leonid Brejnev este delegat la Sovietul Suprem și repartizat Prim-secretar al Moldovei sovietice, recent constituită în fosta Basarabie românească. Față de predecesorul său Nikolai Koval, care participase la deportarea mai multor mii de basarabeni spre Kazahstan
Leonid Brejnev () [Corola-website/Science/298047_a_299376]