16,878 matches
-
catedra, la care țin foarte mult, pe o fermă ca aceea care a fost a părinților mei, când au dat-o la colectiv... Îmi dau seama că așa ceva nu mai e posibil. Am impresia, că de la colectivizare încoace nu am avansat deloc, că am intrat într-o gaură neagră și că ne-am abătut atât de mult de pe traiectoria normală, încât am mers chiar îndărăt. Discuția a fost întreruptă de o frână puțin cam bruscă, care i-a trezit pe toți
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nou. Toți ascultau, cu sufletul la gură, povestiri de vitejie din războiul neatârnării, zguduitoare pentru sufletul omenesc. Anton își mai aprinse o țigară, privind-o îndelung... de parcă ar fi citit pe ea o cronică.. Regimentul nostru, continuă el, ocupase poziție avansată în fața Griviței; asta... era o fortăreață pe partea dreaptă a Plevnei, cea mai întărită. Stăteam, cât era zâulica de mare, cu ochii sus la parapet, unde se ițeau fesurile și turbanele turcești, și așteptam semnalul de atac... semnal care nu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
după o zi întreagă de căldură copleșitoare. într-un târziu, ea zise: — Nu cred că trebuie să-ți faci probleme. Deșertul e foarte mare. E foarte posibil să nu-l găsești niciodată. Dacă îl prind, s-ar putea să mă avanseze în grad, răspunse Razman fără să se uite la ea. Te-ai gândit la asta? — Da, recunoscu ea cu naturalețe. M-am gândit. — Și? — Mai devreme sau mai târziu te vor înainta, și e mai bine să fie pentru ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se loviră unul de altul. — Adoras! repetă fără să creadă. E nedrept, Excelență. Eu pot fi vinovat de o greșeală, dar nu de un delict. — Adoras nu este o închisoare, îi atrase atenția calm interlocutorul său. E doar un „post avansat“. Funcția mea îmi permite să trimit acolo pe cine cred eu de cuviință. — Dar toată lumea știe că e un loc rezervat răufăcătorilor... Scursorilor armatei! Guvernatorul Hassan-ben-Koufra ridică din umeri indiferent și începu să studieze un raport aflat pe masă, prefăcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
acum. Generalul vru să răspundă violent, dar făcu un efort și se stăpâni. Știa că Ali Madani era, momentan, mâna dreaptă a președintelui și al doilea om ca influență din țară, în timp ce el continua să fie un simplu militar recent avansat la gradul de general. Tot ceea ce se întâmpla trebuia imputat mai degrabă prostiei unor politicieni ca acela, decât lipsei de eficiență a forțelor armate, dar nu era momentul, nici locul ca să se angreneze într-o discuție ce nu-i putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
era momentul, nici locul ca să se angreneze într-o discuție ce nu-i putea aduce decât necazuri. Așa că își mușcă buzele și rămase în așteptare. în fond, ministrul nu va mai exista, probabil, pe scena politică atunci când el va fi avansat la gradul de general de brigadă. Câte elicoptere avem? îl auzi adresându-i-se colonelului. — Unul. — O să mai cer trei. Avioane? — Șase. Dar nu le putem folosi. Majoritatea posturilor militare nu pot fi aprovizionate decât pe calea aerului. — O să cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lumini și schimbătorul de viteze și, când tocmai îl apucase disperarea, vehiculul facu un salt înainte, roțile din spate trecură peste caporalul Osman și mașina se opri la trei metri mai încolo. Vulturii bătură din aripi, nemulțumiți. Repetă procedeul și avansă încă doi metri. încercă până în amurg și, când hotărî să se lase păgubaș, nu-l despărțeau nici măcar o sută de metri de vulturi și morți. Mâncă și bău, pregăti o supă cu biscuiți, apă și miere, reuși să-l facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Era clar: Milică observase și aștepta, mă studia, mă fierbea... N-am mai avut răbdare. Am scos vioara și am început să cânt una dintre compozițiile lui. Eram sigur că era o compoziție de-a sa; prea suna altfel. Pe măsură ce avansam cu interpretarea, Milică era din ce în ce mai mirat. I-am prins o clipă privirile și am simțit că devenisem prietenul lui. Deodată Milică s-a ridicat de pe scaun, ușor, gârbovit, a luat vioara și, pe o anticipată pauză de-a mea, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la ananghie un tovarăș de afaceri. Aș rupe În bucăți contractul acela chiar acum, domnule Myatt, dacă asta s-ar cuveni să fac. Dar, vedeți dumneavoastră, din moment ce sărmanul Eckman a semnat, cei de la Moults au renunțat. Acum nu vor mai avansa altă ofertă. — Știu cât de interesați erau cei de la Moults de stafide, spuse Myatt. — Însă, vedeți, domnule Myatt, În circumstanțele date și cu toată prietenia, vă anunț că dacă rupeți contractul, va trebui să-mi apăr interesele. Vă deranjează dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
prețul și funcția de director care i se garanta lui Stein. Până la urmă, chiar și prețul putea fi acceptat, dar nu putea accepta intruziunea unui străin În afacerea familiei. — Vă spun eu ce facem, spuse el. Rupem asta și noi avansăm o nouă ofertă. Domnul Stein clătină din cap. Haideți acum! Asta n-ar fi chiar cinstit față de mine, nu-i așa, domnule Myatt? Myatt decise ce va face. Nu voia să-i provoace griji tatălui său deschizând un proces. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un atac concertat. Știa că nu trebuia decât să se aplece peste masă și să-i ceară să se mărite cu el și va rezolva deja mult mai mult decât viitorul său casnic - va cumpăra afacerea lui Stein la suma avansată de Stein, iar domnul Stein va avea o nepoată În consiliul de administrație și va fi satisfăcut. Domnul Stein veni mai aproape și făcu un semn cu pipa. Trebui să ocolească puțin ca să-l evite pe bărbatul cel beat, Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lui. Chiar, dragă? Chiar, dragă. Ce băiat harnic ești! Păi, cum credeai, tu, că poate să fie, iubitul tău? Așa credeam. și așa este. La întâlnirea ce a urmat, ea a repetat întrebarea: cum stai? Iar el i-a răspuns: avansez. Nu prea cu mare viteză, însă, totuși, pe loc nu stau. Dar ce faci? N-am zis? Avansez. A urmat încă o întâlnire. Tot mai avasezi? Oho, și încă cum! Dar, tot mai ții secret obiectivul asupra căruia te ai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
tău? Așa credeam. și așa este. La întâlnirea ce a urmat, ea a repetat întrebarea: cum stai? Iar el i-a răspuns: avansez. Nu prea cu mare viteză, însă, totuși, pe loc nu stau. Dar ce faci? N-am zis? Avansez. A urmat încă o întâlnire. Tot mai avasezi? Oho, și încă cum! Dar, tot mai ții secret obiectivul asupra căruia te ai oprit și la a cărui înfăptuire zici că avansezi? Nu. Aș putea să ți-l divulg. Dacă, evident
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
loc nu stau. Dar ce faci? N-am zis? Avansez. A urmat încă o întâlnire. Tot mai avasezi? Oho, și încă cum! Dar, tot mai ții secret obiectivul asupra căruia te ai oprit și la a cărui înfăptuire zici că avansezi? Nu. Aș putea să ți-l divulg. Dacă, evident, dorești. Cum să nu doresc? Ard de nerăbdare! Iată-l: m-am hotărât să scriu un roman, pe care să ți-l dedic. În întregime? Sigur că da. Va fi vorba
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de transport fac parte din relele lumii. Dorea, un masiv grup de tineri, să iasă din comun; să-și pună în practică dorința de a se situa deasupra altora, să spargă imaginea, învechită, după opinia lor, și aerul, prin care avansaseră. Au fost sfătuiți de către părinți, pedagogi, prieteni, tineri ca și ei, zic, au fost rugați să renunțe la programul alcătuit, potrivit căruia, să facă ceva, care să lase lumea cu gura căscată. Adică, să parcurgă, distanța de trei sute de km
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ramurile puterii, pentru distrugere până-n rădăcini, a fostului stat comunist român, lupta. În fapt, lupta pentru putere și în avuțire, sub orice formă, a celor din tagma lui. Deci, calicul, își ducea viața numai pe cai mari, în timp ce țara, poporul avansau ca racul! La un moment dat, cineva, cu minte mai aprinsă decât alții, a propus: domnului primministru, să i se acorde o diplomă de merit. Dar pentru ce, pentru care merit? Ce merit deosebit are el? Este fiul Bocului celui
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ieșit din comun. și nu doar părea. A sosit și o zi în care i s-a făcut dor de o excursie. Cu șalupa. Desigur, pe Dunăre. Numai el și soția. Piruietau, din val în val, ca la un concurs. Avansau, în zig-zag, pe valuri, cu viteză nebună. Burta șalupei a întâlnit un sul gros de nisip. Din sforțare, pentru a-l depăși, șalupa sa răsturnat, intrând ca un bolid, cu botul, în malul tare al canalului Borcea. Coastele lui Naghi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Asta-i tot. Din gelozie, dar, și din spirit de dreptate. Pentru mine, evident. Leacul Părinții îi puseseră un nume comun, serios și obișnuit prin partea locului: Maria. Frumusețea și fragilitatea ei, încă de la naștere, atractivitatea, care îi sporea pe măsură ce avansa în vârstă, determinaseră să i se ducă vestea de Licurica. și, cu adevărat, strălucea, licurea, ca să mă exprim în ton cu numele pus de lume, în toate ale ei. Deci, fata mare, dintre cele mai atractive din zonă, nu trecea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
invite înlăuntru. După niște discuții flecuriste, el îndrăzni să-i sărute mâna. Apoi, s-o sărute pe obraz, pe umeri, pe sâni. Se aprindea iute, și ardea ca focul, Hăhăianul, după câte un pachet prelungit de sărutări. El dori să avanseze și mai departe. Licurica-l opri, zicând că e târziu, și mâine are multă treabă, încât, e bine să încheie vizita, la acel punct și în acel moment. El n-avu încotro. Ieși. Peste noapte, Licurica nu dormi. Căuta o cale
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
absurdă în mijlocul oceanului, si probabil că tocmai asta s-ar fi întâmplat dacă unul dintre cei de gardă n-ar fi dat chiar în acel moment alarmă, arătând spre extremitatea insulei, unde tocmai își făcuseră apariția două enorme catamarane care avansau rapid înspre ei. Navă care servise pentru schimbul de prizonieri se întorcea încet înspre uscat, insă celelalte două aveau acum un aspect impresionant, datorită faptului că peste patruzeci de războinici vâsleau cu forța în fiecare dintre ele. Miti Matái o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o urmărească în liniște, ca să vadă dacă își menține direcția și, dacă da, care este acea direcție. În cele din urmă, ceru să fie demontata partea înaltă a plasei de la pupă, să întoarcă navă și să se apropie cu spatele, avansând fără zgomot, pana cand plasa trecu pe sub țestoasă, înainte ca aceasta să-și dea seama ce se întâmplă. Atunci strigă: —Ridicați-o! Oamenii lui se supuseră, si cand animalul se găsea pe spate, pe punte, Navigatorul Căpitan bagă mâna prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ordona cu un calm absolut: —La o parte femeile! Bărbații la vâsle! Schimbarea locurilor lua câteva secunde și, în timp ce femeile istovite se trânteau pe punte, până și ultimul bărbat puse mâna pe o pagaya, făcând astfel că Peștele Zburător să avanseze rapid și să ia din nou distanță față de urmăritorii săi. Octar scoase un urlet de furie. Războinicii lui simțiră pentru o clipă că-și pierd încrederea și fură pe punctul de a se da bătuți, insă strigătele regelui lor avură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nevoii de a se ține de cuvântul dat. Cărțile de credit nu erau altceva decât versiunea actualizată a „sclaviei prin datorie“. Sistemul mai dăinuia încă în forma sa cea mai arhaică în majoritatea țărilor Americii Centrale și de Sud. Patronul îi avansa bani sau mărfuri viitorului său salahor și, din acel moment, punea stăpânire pe el, pe viața și pe voința lui. Salahorul începea atunci să muncească pentru ca să-și plătească datoria, dar cum avea nevoie să mănânce, trebuia să ceară un nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
deschiderea acelei șosele le poate aduce după sine pentru ecologia amazoniană. Voi încerca să obțin, de asemenea, referatul la studiul de deviere a șoselei, dar, firește, nu veți putea spune că am intervenit eu. Mai departe, dacă văd că nu avansați, voi face în așa fel încât să-l cunoașteți pe doctor Agustín Carrión, candidatul guvernamental la președinție. La urma urmelor, probabil că el va fi cel care va trebui să ia hotărârile peste un an. — Și Cáceres? — Vă rog, prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din America Latină ca să ucidă indieni. Aș vrea să știu ce ar spune Bolívar... Sau poate n-a luptat pentru o viață mai bună pentru indieni...? Probabil că nu, pentru că, de când a murit, creolii au progresat mult, dar indienii n-au avansat deloc în peste un secol.“ Ce diferență era între yubani, care se opuneau trecerii șoselei, și cei care s-au opus venirii conchistadorilor? Și unii și alții luptau pentru același lucru: independență și libertate. Între dușmanii lor exista o diferență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]