15,655 matches
-
Ordinul Austriac Imperial al Coroanei de Fier a fost un premiu de merit civil și militar înalt, care a fost atribuit de la 1815 până la sfârșitul monarhiei în 1918, sub forma de trei ranguri. Ordinul austriac ai Coroanei de Fier a fost fondat la 7 aprilie
Ordinul Coroana de Fier (Austria) () [Corola-website/Science/333489_a_334818]
-
Ordinul Austriac Imperial al Coroanei de Fier a fost un premiu de merit civil și militar înalt, care a fost atribuit de la 1815 până la sfârșitul monarhiei în 1918, sub forma de trei ranguri. Ordinul austriac ai Coroanei de Fier a fost fondat la 7 aprilie 1815 de către împăratul Francisc I al Austriei ca ordin militar și civil de merit. Spre deosebire de restul ordinelor cavaliere ale monarhiei acesta nu a fost acordat sub numele "Mare Cruce", "Comandor" sau "Cruce
Ordinul Coroana de Fier (Austria) () [Corola-website/Science/333489_a_334818]
-
Mare Cruce", "Comandor" sau "Cruce de Cavaler", ci ca Ordin de Cavaler de clasa 1-a, a 2-a și a 3-a. Deja în 1805 Napoleon Bonaparte a creat, după încoronarea sa, un ordin numit ca vechia decorație a Coroanei de fier a regilor longobarzi. După căderea lui Napoleon Lombardia a fost acordată casei imperiale austriece în cadrul tratatelor la Congresul de la Viena. Titularilor napoleonieni le-a fost interzisă purtarea decorației de către autoritățile austriece, dar mai târziu au primit autorizația de
Ordinul Coroana de Fier (Austria) () [Corola-website/Science/333489_a_334818]
-
personalități. La 12 ianuarie 1860 a urmat introducerea decorației de război pentru toate clasele, ca recunoaștere pentru dobândire de curaj și angajament în fața inamicului. Aceasta a fost o cununa de laur aurie și emailată verde, plasată în jurul vulturului bicefal. Ordinul Coroanei de Fier a fost până la sfârșitul monarhiei una dintre cele patru cele mai înalte distincții ale Imperiului Austro-Ungar. Deși mulți ofițeri și funcționari au fost decorați cu el, a obținut în special pentru burghezie un sens social-istoric special. În timpul Primului Război Mondial
Ordinul Coroana de Fier (Austria) () [Corola-website/Science/333489_a_334818]
-
funcționari au fost decorați cu el, a obținut în special pentru burghezie un sens social-istoric special. În timpul Primului Război Mondial au fost onorați în primul rând ofițeri superiori. De la sfârșitul monarhiei în 1918 ordinul nu a mai fost acordat. Insigna Ordinului arată Coroana de Fier Lombardă pe care bazează vulturul austriac bicefal cu spadă și glob crucifer, ce poartă pe ambele părți ale pieptului un scut emailat în formă de inimă, de culoare albastru închis. Pe el este gravat pe față un F
Ordinul Coroana de Fier (Austria) () [Corola-website/Science/333489_a_334818]
-
pe ambele părți ale pieptului un scut emailat în formă de inimă, de culoare albastru închis. Pe el este gravat pe față un F de aur (Francisc I) și pe spate anul înființării 1815. Asupra vulturului bicefal mai este prezentată coroana imperială în aur. Banda este galben-aurie cu bordură de albastru închis. Cavalerii de clasa a 3-a au purtat însemnele ordinului inițial la o bandă îngustă pe butonieră, mai târziu, la o panglică triunghiulară pliată pe pieptul stâng, cavalerii de
Ordinul Coroana de Fier (Austria) () [Corola-website/Science/333489_a_334818]
-
gâtului. Cavalerii de clasa a 1-a au purtat decorația la o bandă largă de la umărul drept la șoldul stâng, în plus pe pieptul stâng o stea. Aceasta, ținută în argint, a avut patru fascicule. Placa de mijloc aurie conținea coroana de fier înconjurată de o bandă albastră cu inscripția devizei. La ocazii speciale au purtat roba ordinului cu o verigă, format în mod alternativ din literele interconectate F. P. (Franciscus Primus), dintr-o cunună de stejar și de Coroana de
Ordinul Coroana de Fier (Austria) () [Corola-website/Science/333489_a_334818]
-
conținea coroana de fier înconjurată de o bandă albastră cu inscripția devizei. La ocazii speciale au purtat roba ordinului cu o verigă, format în mod alternativ din literele interconectate F. P. (Franciscus Primus), dintr-o cunună de stejar și de Coroana de Fier precum în centru o cunună mai mare de stejar, în interiorul ei ramuri de stejar și palmieri în cruciș, de la care atârna ordinul. Până în anul 1884 decorarea pentru cetățenii țărilor habsburgice a fost conectată cu atribuirea unui titlu de
Ordinul Coroana de Fier (Austria) () [Corola-website/Science/333489_a_334818]
-
clasa a 2-a la titlul de baron ereditar. Acordarea de prima clasă a adus titlul de consilier secret, intitularea „excelență” și calitatea de membru al Curții Imperiale. La 24 august 1884, înnobilarea automată a fost abrogată din statutele Ordinului Coroanei de Fier (Decretul Ministerului de Interne KK), precum și din cele ale Ordinului Leopold. Ca Mare Maestru al Ordinului a figurat mereu monarhul domnind.
Ordinul Coroana de Fier (Austria) () [Corola-website/Science/333489_a_334818]
-
din 23 ianuarie și 23 februarie 1860, a urmat introducerea decorației de război pentru toate clasele, ca recunoaștere pentru dobândire de curaj și angajament în fața inamicului. Aceasta a constat din două ramuri de laur încrucișate și îndoite în sus sub coroana imperială. Peste timp au fost create decorațiuni suplimentare pentru ordin. De la 13 decembrie 1916 au putut fi montate între brațele ordinului și pe cruce săbii de aur sau argint. Acele de aur au însemnat dobândirea decorației de război cu săbii
Ordinul Leopold (Austria) () [Corola-website/Science/333502_a_334831]
-
Regum corda subditorum" (Faptele Regilor câștiga inimile supușilor săi.), care este înconjurată de o cunună de stejar. Crucile primei ediții (1808-1818) au condus trei frunze de stejar în unghiuri, care au fost îndepărtate mai târziu. Suspendarea insignei la bandă este Coroana imperială a Austriei (așa zisă „coroană de casă” al împăratului Rudolf al II-lea al Sfântului Imperiu Roman), decorată cu două benzi fluturânde. Banda decorației este de culoare roșie luminoasă cu margine albă. Cavalerii au purtat însemnele ordinului la o
Ordinul Leopold (Austria) () [Corola-website/Science/333502_a_334831]
-
inimile supușilor săi.), care este înconjurată de o cunună de stejar. Crucile primei ediții (1808-1818) au condus trei frunze de stejar în unghiuri, care au fost îndepărtate mai târziu. Suspendarea insignei la bandă este Coroana imperială a Austriei (așa zisă „coroană de casă” al împăratului Rudolf al II-lea al Sfântului Imperiu Roman), decorată cu două benzi fluturânde. Banda decorației este de culoare roșie luminoasă cu margine albă. Cavalerii au purtat însemnele ordinului la o panglică triunghiulară pliată pe pieptul stâng
Ordinul Leopold (Austria) () [Corola-website/Science/333502_a_334831]
-
crucii mari a adus titlul de consilier secret, intitularea „excelență” și calitatea de membru al Curții Imperiale. La 24 august 1884, înnobilarea automată a fost abrogată din statutele Ordinului Leopold (Decretul Ministerului de Interne KK), precum și din cele ale Ordinului Coroanei de Fier. Ordinului Leopold.
Ordinul Leopold (Austria) () [Corola-website/Science/333502_a_334831]
-
rege nu poate stăpâni poporul prin foc și sabie și sprijinindu-se pe o miliție de mercenari. După moartea sa în anul 76 î.Hr. puterea în regat s-a divizat între trei factori: văduva, regina Salomeea Alexandra, care a moștenit coroana, fiul lor mai mare Hyrcanos al II-lea, care a devenit mare preot și fiul cel tânăr, Iuda Aristobulos al II-lea care a preluat comanda armatei. Klausner a susținut că prin prosperitatea statului și cuceririle realizate, regele „profan” din
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
care reflectă graiul bucovinean. Pe lângă regionalismele de această sorginte, o clasă aparte de cuvinte care dau unicitatea lexicului cărții sunt cuvintele rusești. Marea intelectuală, critică literară și luptătoare anticomunistă Monica Lovinescu spunea: Criticul Dan C. Mihăilescu a alcătuit antologia "De la coroana regală la cercul polar", punând în oglindă două poluri ale feminității române, titlul făcând referință la experiența deportării Aniței Nandriș în Siberia. Astfel, unei lumi reprezentate de personaje precum „Regina Maria, principesa Martha Bibescu, prințesa Maria Cantacuzino-Enescu - feminitatea labirintică, de
Anița Nandriș () [Corola-website/Science/330012_a_331341]
-
o sursă importantă de sclavi pentru alte teritorii și piețe. Sclavia a fost abolită de autoritățile coloniale abia în secolul XIX. Cu toate acestea, în Mozambic, discriminarea rasială a fost mai puțin severă decât în Africa de Sud și Rhodesia administrate de Coroana Britanică.
Africa Orientală Portugheză () [Corola-website/Science/331062_a_332391]
-
Shlonsky etc.) A jucat, între altele, si pe scena Teatrului Beit Lessin din Țel Aviv. Barukh a jucat și în mai multe seriale de televiziune israeliene - „Curcubeu” 1983-1986, „Linia 300” 1997, „Dov Gruner” (unde l-a intepretat pe Menahem Beghin, „Coroană pe cap”, „Ascensorul”, „Sertarele inimii”, „Pijamale”, „Tatăl lui Ilan”, „Insula” etc A apărut și în mai multe filme de cinema, „Compot de pantofi” 1985, "Iubitul" 1985, „Instalator”, 1986, „Vară lui Aviya” 1988, „Cântecul sirenei”, „Soldat de noapte”, „Regina clasei”, „Tata
Rami Barukh () [Corola-website/Science/331102_a_332431]
-
care avea să se căsătorească cu fiica sa. [[Fișier:Alexander II (Alba) i.JPG|thumb|200px|thumb|left|Alexandru al II-lea al Scoției]] În 1215, la un an după aderarea sa, clanurile Meic Uilleim și MacHeths, dușmani înverșunați ai coroanei scoțiene, au intrat în revoltă însă forțele loialiste au înăbușit rapid insurecția. În același an, Alexandru s-a alăturat baronilor englezi în lupta lor împotriva lui [[Ioan al Angliei]] și a condus o armată în Regatul Angliei pentru a suporta
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
-lea și nepotul lui Harald care se întorsese din exil în 1035 să pretindă tronul tatălui său la moartea lui Knut cel Mare. Magnus I a acceptat să împartă puterea cu unchiul său Harald pe care l-a asociat la coroană. Doar un an mai târziu Magnus murea în circumstanțe neelucidate în totalitate. Neînțelegerile întrei cei doi au dus la zvonuri că Magnus a fost asasinat de Harald pentru ca acesta să rămână singur pe tronul Norvegiei. Harald a fost ucis în
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
, cunoscută oficial sub numele Chiesa di Dio Padre Misericordioso (italiană pentru "Biserica lui Dumnezeu Tatăl cel milostiv)," este o biserică, comunitate și centru romano-catolic în Tor Tre Teste în Roma. Potrivit lui Richard Meier, arhitectul său, este "bijuteria coroanei a proiectului Millennium Vicariato di Roma 's (Arhiepiscopia din Roma)" (p. 354). Biserica servește opt mii de locuitori din zona Tor Tre Teste și a fost menită să "revigoreze" Tor Tre Teste din punct de vedere social. Meier a fost
Biserica Jubilee () [Corola-website/Science/331173_a_332502]
-
Fără mustăți. Gura (fălcile și palatul cavității bucale) este lipsita de dinți. Au dinți faringieni dispuși pe un rând (6—5, adică 6 dinți pe stânga și 5 pe dreapta; rareori 6—6 sau 5—5); cei anteriori rotunjiți, cu coroana conică, cei posteriori retezați sau încârligați la vârf, uneori cutați, cu coroana teșită și puțin îndoită în croșet. Au o singură înotătoare dorsală. Înotătoarea dorsală se inserează deasupra bazei înotătoarelor ventrale, puțin în urma marginii anterioare a acestei baze. Înotătoarea anală
Rutilus () [Corola-website/Science/331195_a_332524]
-
Au dinți faringieni dispuși pe un rând (6—5, adică 6 dinți pe stânga și 5 pe dreapta; rareori 6—6 sau 5—5); cei anteriori rotunjiți, cu coroana conică, cei posteriori retezați sau încârligați la vârf, uneori cutați, cu coroana teșită și puțin îndoită în croșet. Au o singură înotătoare dorsală. Înotătoarea dorsală se inserează deasupra bazei înotătoarelor ventrale, puțin în urma marginii anterioare a acestei baze. Înotătoarea anală se inserează mult în urma înotătoarei dorsale. Înotătoarea dorsală cu 7—11 (12
Rutilus () [Corola-website/Science/331195_a_332524]
-
subterminală, relativ mică. Pe maxilarul superior există două perechi de mustăți scurte. Dinții faringieni molariformi, conformați pentru masticat, sunt dispuși în 3 rânduri după formula 1.1.3—3.1.1 (rar 1.2.3—3.2.1), având o coroană plată cu șanțuri. Înotătoarea dorsală cu baza lungă, de cel puțin de două ori mai mare decât înotătoarea anală; ea are 3-4 radii simple, neramificate urmate de 11-12 radii ramificate (formula III-IV 11-12); prima radie simplă este osoasă, spiniformă și
Cyprinus () [Corola-website/Science/331234_a_332563]
-
Knut, Svend I al Danemarcei, bunicul său, Harald I Dinte Albastru și fii săi, Harthacnut, Harold Harefoot și Svein Knutsson. Această casă s-a numit, de asemenea, Casa de Canute, Casa de Gorm sau Dinastia Jelling. În 1018, au deținut coroanele Danemarcei și Angliei împreună, sub o uniune personală. La apogeul puterii sale, între anii 1028 - 1030, Casa a domnit peste Danemarca, Anglia, Norvegia și peste câteva părți din Suedia. După moartea moștenitorilor lui Knut cel Mare, la un deceniu de la
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]
-
Ethelred. În plus, Norvegia devine independentă în 1015. Ethelred moare în 1016 și o parte dintre englezi este dispusă să-l accepte ca rege pe Canute, iar ceilalți îl aleg pe Edmund Ironside. Între cei doi au loc lupte pentru coroană. Edmund este învins dar Canute îi permite să conducă o parte din Anglia, până la moartea sa. Edmund moare însă în 1016 iar Canute devine regele Angliei și al Danemarcei. În 1028 cucerește și Norvegia și devine conducătorul unui adevărat imperiu
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]